Assassin’s Creed Shadows Hands-on Preview

Seria Assassin’s Creed, la fel ca întreaga companie Ubisoft, pare că se află într-un moment de cumpănă. Și, chiar dacă jocurile Assassin’s Creed au fost mereu populare, reprezentând veritabile puncte de stabilitate pentru publisher, inclusiv din punct de vedere financiar, Shadows nu pare să genereze același nivel de încredere. Situația companiei în sine nu este prea fericită, lansările Ubisoft din 2024 fiind departe de nivelul așteptărilor, iar Assassin’s Creed Shadows, titlul care ar trebui să pună punct seriei de rateuri, a trecut printr-un proces de dezvoltare dificil și mai multe amânări. Chiar și în aceste condiții, trebuie apreciat curajul celor de la Ubisoft, care, la doar câteva zile de la anunțarea celei mai recente amânări, ne-au invitat totuși la o sesiune de hands-on cu o versiune preliminară a jocului Assassin’s Creed Shadows.

RPG în Japonia medievală

Nu voi zăbovi foarte mult asupra cadrului istoric în care are loc acțiunea din Assassin’s Creed Shadows, Japonia secolului al XVI-lea, și nici asupra celor două personaje principale alături de care veți putea parcurge această aventură: asasina shinobi Fujibayashi Naoe și legendarul Yasuke, așa-zisul samurai de culoare. Ambii au fost criticați de comunitate din varii motive și chiar nu am chef de împărțit firul în patru în ceea ce privește autenticitatea acestor eroi și a erei pe care Ubisoft încearcă să o reproducă în acest joc. De-a lungul seriei Assassin’s Creed, studiourile producătoare au făcut o treabă bună din a respecta, până la un anumit punct, firul istoric real și de a reproduce fidel cadrele istorice în care s-au desfășurat precedentele titluri AC. Și, chiar dacă de această dată producătorii vor recurge la mai multe „licențe poetice”, merg pe mâna lor: important este ca rezultatul final să fie un joc „fun”, care să te acapareze, și nu neapărat un manual de istorie.

Și, dacă îmi permiteți o altă părere personală, principala problemă a titlurilor Assassin’s Creed din ultimii câțiva ani nu a fost legată de acuratețea istorică, ci de încăpățânarea producătorilor de a transforma aceste jocuri în așa-zise RPG-uri. Dintr-acelea cu băruțe de viață care apar deasupra inamicilor, cu niveluri atribuite atât adversarilor, cât și personajului principal, cu looting și cu grinding… Niște concepte care n-au aproape nimic de-a face cu ideea de la care a pornit această serie, cea de a te furișa prin mulțime, de a surprinde momentul oportun în care să-ți dobori inamicul, fie direct, fie improvizând în mod creativ. Cea în care o lovitură bine plasată de hidden blade, armă emblematică pentru asasini, reduce la tăcere orice inamic, fie că este de nivel 1 sau 500.

Assassin’s Creed Mirage a încercat o reîntoarcere la conceptele de bază ale seriei, însă știam cu toții că respectivul joc va fi doar o stație intermediară în drumul către destinația finală: revenirea la straiele forțate de RPG. Culmea este că, deși acestea ar trebui să reprezinte o bună parte a jocului, cele două secțiuni din Assassin’s Creed Shadows pe care am avut ocazia să le încercăm nu au avut prea multe de-a face cu ce înseamnă un RPG în adevăratul sens al cuvântului.

O shinobi și un samurai african intră într-un bar

Primul segment a fost unul introductiv, care ne-a făcut cunoștință cu cei doi eroi principali: cum a ajuns Yasuke în Japonia și cum a ajuns să slujească sub Oda Nobunaga, dar și cum Naoe își pierde unul dintre părinți, pentru care caută răzbunare și cum cei doi descoperă că au o serie de adversari comuni. Aceste porțiuni au rolul de tutoriale extinse, cu mai mult accent pus pe secvențele cinematice decât pe gameplay-ul propriu-zis, care se rezumă la a prezenta abilitățile de bază ale celor doi.

Yasuke este ceea ce am putea numi un tanc, capabil să îndure multe lovituri și damage încasat de la oponenți, nu foarte agil, însă ale cărui atacuri se pot dovedi, la rândul lor, devastatoare pentru cine are curajul să-l înfrunte. În schimb, este departe de ceea ce am putea caracteriza drept eroul tipic dintr-un joc Assassin’s Creed: abia dacă sare sau este în stare să escaladeze un simplu gard. Uitați de parkour-ul acela spectaculos și acrobațiile la zeci de metri înălțime atunci când jucati cu el și bazați-vă pe forța sa brută.

În schimb, Naoe este responsabilă cu escaladările spectaculoase, surprinderea adversarilor de la înălțime, furișarea prin umbre și, în general, metodele indirecte de a înfrunta adversarii. Da, te poți angaja și în lupte directe cu Naoe, însă fără mari sorți de izbândă. Ferește-te mereu, ascunde-te (acum te poți târâi culcat pentru a nu fi observat de adversari), găsește rutele alternative și ucide-ți inamicii din umbră, acestea sunt filosofiile pe care se bazează gameplay-ul lui Naoe. Adăugați și faptul că asasina noastră are la dispoziție un soi de grappling hook cu care poți dispărea destul de rapid de la locul faptei și înțelegeți de ce majoritatea au optat să joace alături de Naoe în această sesiune organizată de Ubisoft.

După finalizarea introducerii de care aminteam mai devreme, cel de-al doilea segment avansa în poveste, dar și în privința dotărilor puse la dispoziția ambelor personaje. Brusc Yasuke și Naoe au fost urcați la nivelul 25, au primit un arsenal de arme și abilități pe măsură și, astfel, am putut încerca una dintre secțiunile open world ale jocului, care a culminat cu înfruntarea unui boss de pe lista principală de ținte ale celor doi asasini.

Îți place, nu-ți place, pune mâna și explorează!

Aici m-am lovit de una dintre cele mai deranjante mecanici, cel puțin pentru mine, din acest Assassin’s Creed Shadows. Precedentele titluri ale seriei ofereau posibilitatea de a alege dintre o experiență ghidată, care indica în mod clar obiectivele ce trebuiau îndeplinite și pozițiile acestora, și una bazată pe explorare, în care jucătorului îi erau oferite doar anumite indicii și trebuia să se descurce singur cu găsirea obiectivelor în mediul open-world. Ei bine, în AC Shadows, a rămas doar varianta a doua: escaladarea unei clădiri mai înalte trebuie dublată de observarea atentă, manuală, a punctelor de interes din jurul acesteia.

Apoi, indiciile care ți se oferâ referitoare la personaje cu care trebuie să discuți pentru a progresa prin quest-uri sunt, de multe ori, nu foarte exacte: nu o data am fost trimis într-o anumite porțiune a hărții, unde am căutat de nebun obiectivul, fără sorți de izbândă, pentru că, de fapt, personajul în cauză era într-o poziție ușor diferită față de indiciile pe care eu le primisem. Cea mai eficientă metodă de a descoperi personajele sau obiectivele vitale pentru un quest este să-ți trimiți discipolii asasini să cerceteze regiunea, asta dacă ești suficient de dezvoltat pentru a beneficia de acest avantaj. Sincer, nu știu dacă voi avea răbdarea necesară să explorez fiecare colțisor dintr-un open-world cuprinzator, mai ales alături de un personaj care nu e în stare să sară un gard.

Din fericire, în modul de explorare poți schimba când dorești între cei doi protagoniști: odată început un quest, există mai multe momente-cheie pe parcursul acestuia când poți opta, din nou, să schimbi personajul principal. Iar fiecare segment din respectiva misiune se prezintă diferit, în funcție de personajul cu care ai ales sa joci. Totuși, într-un mod oarecum uimitor, am reușit performanța de a parcurge o porțiune de misiune, ce implica escaladarea unei pagode, alături de Yasuke, însă pe „traseul” lui Naoe doar pentru a afla că „ușa finală” înainte de boss nu se deschide decât dacă ai ales personajul pentru acel „traseu”. Așadar, în cel mai pur stil Ubisoft, nu vă așteptați la o experiență lipsită de bug-uri.

De asemenea, am dat și peste cazurile în care anumiți inamici, oricât de bine și eficient ai fi jucat, nu puteau fi doborâți direct pentru că, pur și simplu, aveau un nivel mult mai ridicat decât cel al eroilor. Situație de-a dreptul penibilă mai ales pentru că, odată ajuns la boss, îl dobori în doi timpi și trei mișcări, nivelul acestuia fiind similar cu cel al eroilor. De altfel, le-am și atras atenția celor de la Ubisoft că nu dă foarte bine ca „inamicul standard #3” să fie mult mai rezistent decât un ditai boss-ul, doar pentru cineva s-a gândit să-i atribuie un nivel superior, fără nicio logică. Eh, dintre bucuriile RPG-izării.

Nu insist foarte mult asupra graficii și a modului în care jocul a răspuns la comenzi: sesiunea de hands-on s-a desfășurat prin streaming, în rezoluție 1080p. Pur și simplu nu poți judeca la adevărata sa valoare nici prezentarea vizuală și nici agilitatea personajului controlat. Ce vă pot spune însă este că Ubisoft nu reușește să scape de aspectul de manechine inexpresive al anumitor personaje (sincer, nici nu știu dacă mai încearcă).

Jocul care va salva Ubisoft?

Per total, au fost câteva secțiuni în care totul a mers ca la carte, iar alături de Naoe m-am simțit ca într-un Sekiro: Shadows Die Twice mai accesibil, în timp ce forța brută a lui Yasuke îl poate asemui vestitului taur din magazinul de bibelouri. Iar apoi am revenit la „normalitate”, cu parkour-ul de tipul „merge pe unde are el chef” caracteristic seriei, elementele de RPG complet inutile și situațiile de moment, ce pot varia de la amuzante și până la frustrante. Nimic nu m-a enervat însă la fel de mult ca timpul pierdut pentru a găsi obiective atunci când nu aveam discipoli la îndemână.

În concluzie, am îndoieli că Assassin’s Creed Shadows va fi jocul capabil să „salveze” Ubisoft. Îl voi juca, din postura de fan al seriei, așa cum nu am ratat niciunul dintre celelalte titluri Assassin’s Creed de pana acum. Shadows s-ar putea să fie însă primul joc AC pe care să nu-l finalizez: am dubii serioase că voi avea răbdarea necesară pentru a explora, forțat, în căutarea obiectivele necesare pentru a progresa.

Assassin’s Creed Shadows urmează să fie lansat pe 20 martie 2025, în versiuni pentru PlayStation 5, Xbox Series X|S, Mac (App Store) și PC (Ubisoft Connect, Steam și Epic Games Store).