WWE 2K25 Review: ce joc bun ar putea fi fără micro-tranzacții

Nu mai încape îndoiala că noul WWE de la 2K este un joc atât de solid, încât nu poate avea rival și, chiar dacă dă impresia că e plin de conținut, la unele categorii mi se pare neșlefuit, neterminat.

Produsul WWE a ajuns la un nivel măreț, doar când ne gândim că din anii ’90 și până astăzi a crescut, s-a scăldat în scandaluri, dar rebranding-ul l-a salvat, plus publicul însetat să fie mințit cu un circ ieftin, dar bine regizat. Când mă refer la lumea jocurilor cu wrestling îmi vine în minte unul singur, excepțional, WWF WrestleFest, pe care-l mai „stresez” și azi în colecția de MAME games. Era pe cabinetele arcade, jucai cu Hulk Hogan, cu Mr. Perfect, cu toate vedetele din anii ’90.

Un gameplay decent

Să trecem direct la subiect, la noul WWE 2K25, iar, dacă sunteți familiarizați cu seria, veți observa că noul joc are un gameplay aproape neschimbat față de 2K24, ceea ce nu este rău, în condițiile în care lăudam titlul de anul trecut, care a ieșit foarte bine. Chiar s-a găsit ritmul care i se potrivea, combinațiile luptelor în stil de simulator cu opțiuni arcade reprezintă formula câștigătoare, iar aici Visual Concepts a perfecționat tot ce era distrus de la 2K20, dacă vă amintiți, un epic fail uriaș. Ar putea exista hateri care să spună că li se pare ciudat că nu s-a mai schimbat mare lucru, de ce să dai 70 de euro? Păi, sincer, fraților, dacă nu este stricat gameplay-ul, de ce să-l repari?

Mișcările se simt naturale, pline de energie, rapide când e nevoie, greoaie când protagonistul tău este obosit, se apropie din ce în ce mai mult de realitate. Totuși, WWE 2K nu este la fel de arcade precum SmackDown sau SmackDown vs. Raw, dar este mai “puternic”, mai bun, mai apropiat de ceea ce vedem în galele WWE.

Acum avem și lupte între femei și bărbați, cu un matchmaking creativ, ba chiar te încurajează din MyRise să faci asta, așa că Rhea Ripley să fie pentru toți jucătorii.

Și dacă tot am pomenit de MyRise…

Îmi place WWE 2K25 datorită poveștii, pentru că investești într-un luptător, îl creezi cum vrei tu, îi dai ce nume vrei, îl faci înalt, slab, gras, super atletic, mega musculos. Anul trecut, MyRise era mai degrabă o dezamăgire, însă acum se văd ceva îmbunătățiri, te captivează, te ține acolo, este o poveste cu social media, cu femei și bărbați, și simți cu adevărat ce înseamnă universul WWE. 2K a schimbat aproape complet formula din MyRise, acum îi poți stabili și personalitatea luptătorului tău, ai opțiuni la răspunsuri, atunci când ești întrebat, iar față de anul trecut, când era centrat pe Roman Reigns, ei bine, acum tu și băieții de la NXT trageți tare să ajungeți vedete în cadrul WWE.

Povestea e foarte plăcută și amuzantă, mai ales cum te războiești cu o gașcă de la Mutiny, care și după o victorie în ring, vin peste tine și-ți trag o mamă de bătaie, de zici că e cafteală luată de la învățătoare, înainte de anii ’90. Mă gândesc că e singura experiență schimbată semnificativ și mă întreb dacă să o iau de la capăt. Pe viitor însă, MyRise ar putea reprezenta o nouă punte de exploatare a jocului.

A venit și Underground-ul, dar și Bloodline-ul

Cel mai bun lucru la care s-au gândit oamenii de la Visual Concepts sunt meciurile Underground și Bloodline Rules, debutante în seria WWE 2K. Practic acolo nu există reguli: se joacă într-un ring fără frânghii, alergi după adversar, dai în el până la K.O., la fel este și în Bloodline Rules, care este un meci normal No-DQ (fără descalificare, în limbajul wrestling-ului). În Underground, dai în adversar până renunță el sau până când nu se mai poate ridica, te simți ca în bătăile alea de pe vremuri din curtea școlii.

La Bloodline Rules, recunosc că am învățat acum cum stă treaba, e super distractiv, în sensul că ai până la 3 aliați, care pot interveni pe parcursul meciului ca să-i mai dea o scatoalcă sau un picior în dinți adversarului tău. Se ajunge la un haos de nedescris, dacă ajung în ring vreo 8 superstar-uri și iese măcel acolo. Toți încearcă să saboteze pe cineva, te trezești că în timp ce-i dai unuia o smetie în freză, instant îți aruncă unul în picior în coloană, încât te desparte de sănătate. E nasol că în modul ăsta de joc, Bloodline Rules, nu poți alege cine să facă run-in-urile, iar pentru asta e nevoie de o decizie făcută manual, pe modul editare. Îl vezi pe Cody Rhodes cum îl aleargă pe Roman Reigns, iar tu îi spargi sufletul lui Dwayne Johnson, The Rock.

O grafică puțin îmbunătățită

WWE 2K25 nu vine cu o grafică revoluționară, este un pic peste cea de anul trecut, aș zice niște filtre mai bune, plus modelele luptătorilor sunt retușate, iar star-urile noi sunt foarte bine detaliate. Intrările sunt personalizate, la fel cum este la noua vedetă Jacob Fatu, un budoka american, nu dintre cei care protestează în Piața Victoriei, fost în SmackDown, care a semnat cu WWE. Și apropo de grafică, să nu uit de 3rd person, o nouă cameră, care-și răsfață jucătorii, dându-i prospețime jocului. Și chiar se simte diferența. Pe PS5 jocul se mișcă super fluid, n-ai nicio problemă.

Și, totuși, ce nu-ți place la WWE 2K25?

Dacă ați jucat NBA, tot de la 2K, evident, ați dat peste celebru The City, unde te frustrai când vedeai jucători de nivel maximum, care folosiseră micro-tranzacții. Tu, dacă ești mai sărman, evident că trebuie să faci grinding și să joci zeci de ore, spre sută, să ajungi la nivelul omului care a decartat cu cardul de credit și gata, are nivel maximum. The Island este rușinea masivă din WWE 2K25, un PvP plin de microtranzacții și o nulitate, ca experiență.

The Island este exact ca The City din NBA, nici nu e schimbat, doar numele, însă nici măcar nu prea funcționează PvP-ul, dar la orice încerci să faci, pac, te bagă în meniul de micro-tranzacții. Adică, îți achiziționezi The Bloodline Edition, cu 130 de euro, enoooorm, dar n-ai niciun avantaj, în The Island trebuie să scoți bani gârlă. Și ca să înțelegeți de ce nu aveți nicio șansă, un articol costă undeva la 9k în moneda jocului, numită VC (bine că nu e WC!), iar un meci câștigat îți aduce doar 150 de VC, practic e un gunoi, o bătaie de joc, o rușine fără margini. Dacă doar așa vrei să faci profit, e posibil ca franciza ta să-și ia hate după hate, an de an, iar apoi să pui stop, pentru că se satură și jucătorii fideli.

Niște concluzii

WWE 2K25 este clar un joc super nișat, dar care-i mulțumește în mare măsură pe fanii wrestling-ului, până la micro-tranzacții. Nu aduce vreo schimbare majoră sau neașteptată față de ultimele două titluri din serie. Oricât de mult s-ar aștepta jucătorii, cred că și ei au învățat lecția de la 2K. Nu se reinventează apa caldă, nici roata cu pătrat în mijloc, dar e un joc care se mișcă foarte bine și pe care Visual Concepts l-a adus la un nivel excelent, grafic, dar și ca gameplay. Este clar că tot crește de 2 ani încoace, nu este un joc perfect, dar e decent și jucabil. Și ca să fac un clasament de la minus spre plus, aș spune că Insula este o rușine, MyFaction e interesant, modul Univers nu are profunzime, dar MyRise este excelent, plus faptul că ai toți luptătorii de legendă disponibili. Însă nu l-aș lua cu preț întreg, aș aștepta o reducere, cu siguranță vine vara asta.