Tony Hawk’s Pro Skater 1+2 Review: cum reinventezi un clasic

Tony Hawk nu este doar numele celui mai celebru skater profesionist de până acum. Pentru gameri, acesta reprezintă și numele uneia dintre cele mai îndrăgite serii de jocuri video din istorie. Titluri precum Tony Hawk’s Pro Skater 1 și 2 au avut la momentul lansării un impact major asupra industriei, aducând practic sporturile alternative, precum skateboarding-ul, în mainstream. Dar succesul lor a fost un cumul de factori care s-au intersectat la momentul oportun.

Probabil că nu ar fi fost de ajuns ca acestea să fie doar jocuri foarte bune dacă, în preajma lansării lor, competițiile de sporturi extreme nu începeau să devină foarte populare. Și totodată, acest moment a coincis cu un nou val de muzică rock și hip-hop care a fost rapid asociat cu aceste sporturi. De asemenea, succesul consolei PlayStation de la acel moment a asigurat că un număr foarte mare de gameri puteau să joace aceste titluri. Rezultatul a fost ceva nemaivăzut la acea vreme și un mix excelent de cultură skate, muzică potrivită genului și un gameplay care poate crea dependență. Un astfel de mix ar putea fi cu greu reprodus, dar fix asta încearcă să facă noul Tony Hawk’s Pro Skater 1+2, remake-ul celor două jocuri originale.

Aceasta nu este prima tentativă de a reface aceste jocuri

Seria Tony Hawk a fost prima serie de mare succes de la Activision și totodată prima care a avut parte de tratamentul de anualizare pe care îl vedem la multe serii din prezent. În timp, vânzările seriei au scăzut, în ciuda faptului că fiecare joc adăuga noi elemente și venea cu grafică îmbunătățită. Cumva, fiecare element nou adăuga o greutate și mai mare pe spatele seriei, care la un moment dat s-a prăbușit pur și simplu sub presiunea tuturor elementelor.

Ei bine, după încercările eșuate de a întoarce seria la stilul „Pro Skater” cu ediția HD de pe PC, PS3 și Xbox 360 și mai târziu cu Tony Hawk’s Pro Skater 5, acest remake este o adevărată gură de aer proaspăt. Se pare că cei de la Vicarious Visions nu doar că au înțeles exact ce a făcut acele jocuri speciale, dar au ales să le modernizeze la nivelul anului 2020 într-un mod care onorează istoria seriei. Asta nu înseamnă că totul este identic cu ceea ce știam de acum 20 de ani, însă modificările aduse sunt în cea mai mare parte un avantaj al noului titlu.

Probabil că unul dintre cele mai mari merite al pachetului Tony Hawk’s Pro Skater 1+2 este faptul că reușește să facă aceste două jocuri vechi să se simtă în același timp moderne, dar și familiare. Ai putea să juri că totul este exact așa cum iți amintești din punctele de vedere ale gameplay-ului și ale design-ului hărților, însă este de ajuns să te uiți rapid la un clip de gameplay din jocurile originale și diferențele devin evidente.

Tony Hawk’s Pro Skater, exact așa cum ti-l amintești, dar adus în 2020

Noul joc include toate nivelurile originale, realizate în așa fel încât să fie cât mai apropiate de materialul sursă, cel puțin din punctul de vedere al modului în care totul este așezat. Fiecare rampă, bară și element de decor se află în exact același loc, dar felul în care arată este complet diferit. Odată cu actualizarea graficii la motorul grafic Unreal Engine 4, cei de la Vicarious Visions și-au permis și câteva libertăți artistice. Au schimbat iluminarea în anumite niveluri, au adăugat elemente noi care să îmbogățească detaliile în altele și au schimbat complet decorul în unele dintre niveluri. Hangar, primul nivel din Tony Hawk 2, de exemplu, a fost refăcut de la zero. În locul unui hangar abandonat, acesta este acum un skate park frumos amenajat, ai cărui pereți sunt decorați cu coperțile tuturor jocurilor precedente din serie. Acesta devine un soi de tribut pentru munca depusă de defunctul studio Neversoft, cel care a pornit seria.

Cea mai importantă parte a jocului este „campania”, care îți oferă posibilitatea să parcurgi cele două jocuri originale. Nivelurile sunt în aceeași ordine și includ exact aceleași obiective vechi de acum 20 de ani. Pentru că Tony Hawk’s Pro Skater 1 are mai puține obiective pentru fiecare nivel, cei de la Vicarious Visions au mai inventat câteva pentru fiecare în parte. Astfel, cele două campanii au acum dimensiuni similare. Elementele noi sunt realizate în același stil clasic și implică colectarea unor obiecte sau aterizarea unor scheme în anumite puncte cheie ale fiecărei hărți. Dacă n-aș fi știut că sunt noi, nu mi-aș fi dat seama că au fost adăugate special pentru acest remake, ceea ce dovedește cât de bine a înțeles echipa VV ce a făcut jocurile originale atât de bune. În fiecare nivel sunt ascunse și puncte de upgrade pentru skateri, pe care le poți colecta cu fiecare în parte. Acest sistem a fost schimbat față de titlurile originale, în care cumpărai punctele cu bani.

De altfel, banii încă există în joc, dar au complet alt scop. Aceștia sunt câștigați în toate modurile de joc, pe baza performanței. Iar cu ajutorul lor poți debloca tot ce are jocul de oferit ca bonus. Fie că vorbim despre noi modele de plăci și accesorii pentru acestea, fie că vorbim despre haine pentru skater-ul pe care îl creezi, totul este cumpărat cu acei dolari virtuali. Și înainte să săriți la concluzii, nu, nu există (încă?) microtranzacții în joc. Iar totul este doar cosmetic, fără avantaje în gameplay.

Pentru că poți personaliza cu haine doar personajele „custom”, skaterii clasici, dar și cei noi integrați în joc, au la rândul lor costume extra. Acestea sunt însă deblocate prin diverse challenge-uri care pot varia în dificultate. Pentru unele trebuie doar să faci câteva lucruri de bază, iar pentru altele să joci foarte mult. De altfel, întregul joc are un sistem de challenge-uri persistente, care pot varia de la punctaj și anumite scheme, la lucruri complexe precum realizarea unor scheme specifice într-un singur combo pe anumite secțiuni din fiecare nivel. Există multă adâncime în sistemul de progresie din THPS1+2, dar nu ești obligat să te implici dacă nu vrei.

Iar asta se vede în toate părțile jocului. Poți debloca următorul nivel doar realizând câteva dintre obiectivele fiecărui nivel, iar multe dintre ele pot fi realizate de jucători de orice nivel de experiență și abilități în seria Tony Hawk. Acest remake este un punct perfect de pornire pentru cineva care nu a mai avut niciodată contact cu jocurile mei vechi, dar reușește în același timp să ofere ceva nou chiar și veteranilor. Asta pentru că gameplay-ul nu este 100% același din jocurile vechi.

Gameplay-ul este „fundația” care ține acest pachet în picioare

Imediat ce începi să joci, descoperi că au fost implementate elemente din jocurile mai noi din serie, precum revert-ul din Tony Hawk 3, care îți permite să combini schemele de pe rampe în combo-uri mai lungi, sau schemele speciale de grind, sau chiar și niște variații de tip „manual”, care au apărut foarte târziu în serie, pe la jocurile Tony Hawk’s Underground. Iar pentru cei care vor experiența originală, există chiar și opțiunea de a bloca stilul de gameplay pe cel al jocurilor THPS 1 sau THPS2. În primul nu există nici manuals, iar în cel de-al doilea nu există reverts, spine transfers și restul de scheme mai moderne.

Și tot din același meniu poți activa alte modificatoare de gameplay precum balans infinit, sau imposibilitatea de a cădea, lucruri accesibile anterior doar prin cheat-uri. Acestea pot fi folosite pentru a descoperi linii noi pentru combo-uri, sau pentru a oferi niște „roți ajutătoare” pentru începători.

Este totuși în același timp un avantaj, dar și un dezavantaj faptul că fizica jocului nu s-a îmbunătățit semnificativ. Unele lucruri se simt diferit și nu vei putea să îți execuți exact la fel combo-urile ca în jocurile vechi, întrucât fizica este puțin mai realistă, însă în continuare poate duce la niște inconsistențe prin niveluri. Situația nu este mai gravă decât în jocurile originale, însă este frustrant uneori să ratezi un combo din cauză că jocul nu a interpretat corect coliziunea personajului cu elementele din decor.

Cele două campanii pot fi parcurse foarte repede de către un jucător experimentat și, spre surprinderea mea, nu pot fi parcurse din nou odată ce sunt terminate. Te poți întoarce în niveluri cu alți skateri pentru a colecta punctele de upgrade, dar nu poți reseta obiectivele. Singura altă metodă de a juca din nou obiectivele este modul speed run, care te lasă în fiecare nivel în parte pentru o perioadă nelimitată de timp, față de cele două minute per sesiune obișnuite, pentru a atinge toate obiectivele. Timpul total este apoi înscris în leaderboard-uri online.

Online-ul pare să fie o prioritate pentru acest titlu

Iar componenta online din THPS 1+2 este mai importantă decât în oricare alt joc Tony Hawk de până acum. În primul rând, pentru că jocul necesită o conexiune la internet, chiar dacă te joci în single player. Sigur, există în continuare posibilitatea de a juca multiplayer local, însă modurile online par a fi prioritatea pentru Vicarious Visions. În modurile online intri în lobby-uri de tip „Jam” sau „Competitive”, unde poți concura în diverse probe succesive. Personal n-am fost niciodată fanul multiplayer-ului din Tony Hawk, întrucât ideea de „hot seat” mi s-a părut tot timpul mai interesantă: să concurezi cu prieteni pe același PC sau consolă și să te întreci în cel mai mare combo sau cel mai înalt scor. În practica asta face și modul online din THPS1+2, dar faptul că vezi ceilalți concurenți pe hartă simultan poate fi deranjant. Modurile sunt diverse variații de cel mai mare scor, sau cel mai mare combo, cu diverse condiții.

Și tot la online intră și modul Create-a-Park, care te lasă să creezi propriile niveluri, pe care apoi le poți publica online pentru a fi descărcate și jucate de alți utilizatori. Ba chiar acestea pot fi modificate, remixate și apoi republicate. Există câteva niveluri custom făcute de echipa VV, dar deja găsești destule niveluri originale, sau chiar inspirate de alte jocuri. Am găsit de exemplu castelul Prințesei Peach din Mario 64 ca nivel jucabil în THPS 1+2. Desigur, acestea sunt improvizații făcute de comunitate din elemente prefabricate. Pentru a putea construi ceva cu adevărat impresionant, va trebui să deblochezi elementele de decor cu banii in-game și prin progres în nivelul profilului personal. Astfel, ai un motiv să continui să joci în continuare, chiar și după ce ai văzut cam tot ce are jocul de oferit.

Se pare că pachetul THPS 1+2 bifează multe căsuțe în materie de conținut și opțiuni de personalizare a experienței. Pe lângă acestea avem grafică adusă la zi, un framerate de 60 de cadre pe secundă constant, pe toate platformele, aceleași niveluri și chiar și toți skaterii originali din primele jocuri Tony Hawk. Aceștia din urmă sunt de asemenea realizați în mare detaliu, iar toți beneficiază de înfățișarea lor din 2020, la peste 40-50 de ani. Nu îi vom vedea pe Tony Hawk, sau pe Bob Burnquist așa cum arătau în 2000, când au apărut inițial aceste jocuri. Singurii skateri tineri din joc sunt cei noi și personajele pe care le poți crea în joc. Cumva și acest detaliu mi se pare că onorează istoria seriei.

Totul ar fi fost în zadar fără soundtrack-ul clasic

Dar probabil că elementul care te duce cel mai mult cu gândul la momentul lansării jocurilor Tony Hawk 1 și 2 este soundtrack-ul. Cea mai mare parte a coloanelor sonore din cele două jocuri a supraviețuit tranziției din 1999 și 2000 la 2020, cu doar câteva piese lipsă. Trupe precum Rage Against the Machine și Goldfinger, care au marcat practic seria, sunt în continuare prezente în THPS 1+2, alături de Papa Roach, Dub Pistols, Dead Kennedys și mulți alți artiști. Dar pe lângă piesele clasice, au fost adăugate și câteva melodii noi de la artiști contemporani. Surpriza a fost că toate se potrivesc foarte bine în contextul jocului, chiar dacă vorbim despre nume la care nu te-ai aștepta precum Machine Gun Kelly sau Skepta.

Și cea mai bună parte în tot acest pachet este probabil prețul. La aproximativ 45 de euro primești un remake neașteptat de bun al unor jocuri clasice, care au fost refăcute complet și chiar extinse din multe puncte de vedere. Ba chiar din când în când, prețul este și mai mic la o promoție, așa că există o barieră destul de mică de intrare. Veteranii seriei Tony Hawk probabil că deja au cumpărat acest pachet, însă dacă nu ați avut contact până acum aceste jocuri, ar trebui să le încercați măcar. S-ar putea să fiți surprinși, așa cum am fost și eu că, acum, după 20 de ani, gameplay-ul și nivelurile clasice din THPS încă reușesc să îmi capteze atenția și să mă țină ore în șir încercând să realizez un combo foarte lung sau să descopăr unul nou.

Și, cu puțin noroc, pachetul Tony Hawk’s Pro Skater 1+2 este doar începutul unei adevărate reveniri a acestei serii. Nu de alta, dar tot Vicarious Visions a remasterizat cu succes trilogia Crash Bandicoot, iar de curând tocmai a fost lansat un nou joc din acea franciză. Poate că următoarea la rând este chiar seria Tony Hawk.