Tiny Tina’s Wonderlands Review: un Borderlands fantasy, plin ochi cu arme și umor

Tiny Tina este fără dar și poate unul dintre cele vizibile și mai longevive personaje ale seriei Borderlands, dincolo de Claptrap. Nu chiar la fel de agasantă precum robotul Hyperion, Tiny Tina se întoarce cu un joc de dimensiuni complete în care ne arată că nu este amorezată doar de explozibili, dar și de jocurile tabletop. Este Wonderlands doar o nouă încercare „marca Randy Pitchford” de a recicla o franciză și de a burduși conturile sale bancare sau avem de-a face cu o experiență memorabilă?

Assault on the Dragon Keep a fost un DLC, care a mai reîmprospătat formula celui mai cunoscut looter shooter, dar nu a fost o experiență fără cusur, gameplay-ul repetitiv și lumea cavernelor tenebroase lăsând de dorit. Încă de atunci s-a văzut însă potențialul de a combina stilul de joc și umorul lipsit de respect, caracteristic Borderlands, cu lumea plină de reguli a jocurilor de tip D&D. Tiny Tina’s Wonderlands reușește să ducă ideea originală la un alt nivel, păstrând elementele care au făcut atât de distractivă cea mai cunoscută franciză Gearbox și combinându-le cu destule noutăți încât să mențină vie atenția jucătorilor.

Totul începe la masa de tabletop, Tiny Tina, alături de doi companioni, invitându-te la o partidă de Bunkers and Badasses. La fel ca în cazul oricărui RPG care se respectă, aventura pornește cu crearea personajului. Spre deosebire de Borderlands, în Wonderlands nu trebuie să alegi dintre eroi imaginați de producători, ci îți poți construi propriul alter ego, pornind de la trăsăturile fizice, continuând cu selectarea clasei, alegerea unei povești de origine și investirea punctelor disponibile în diferite abilități. Cele șase clase de eroi sunt inspirate din role playing games clasice, pe care producătorii le-au reinterpretat după propriile gusturi.

Brr-zerker, Stabomancer sau Graveborn sunt relativ similare cu un barbar, rogue sau warlock, dar au abilități care aduc un plus de savoare gameplay-ului bazat pe folosirea armelor de foc pentru a elimina tot ce mișcă. Graveborn, de exemplu, își sacrifică o parte dintre punctele sale de viață pentru a cauza cât mai mult damage, în timp ce Stabomancer se poate face invizibil pentru o scurtă perioadă de timp, cauzând critical damage oponenților. Diferitele abilități ale acestor clase afectează stilul de joc și aduc niște mecanisme extra, dar, în cele din urmă, formula de bază se concentrează în continuare pe folosirea de arme din ce în ce mai devastatoare pentru a elimina hoarde de monștri tot mai numeroase.

Nivelul maxim ce poate fi atins în mod normal este 40, dar la nivelul 30 ești invitat să-ți faci o specializare dual class și să combini abilitățile a două clase diferite. Rezultatele sunt savuroase și anumite combinații pot transforma întreaga experiență de joc, făcându-te mult prea puternic, chiar și pe cele mai ridicate niveluri de dificultate. Devine repede clar că există probleme cu echilibrarea conținutului și a provocărilor pe care trebuie să le înfrunți, dar nimic destul de grav încât să strice distracția. Și acesta rămâne cuvântul-cheie în Tiny Tina’s Wonderlands, producătorii străduindu-se să păstreze doar ce mai bun și mai distractiv din seria Borderlands.

Astfel, regăsim și în Wolderlands controlul armelor și schema de control a personajului din Borderlands 3, în timp ce stilul de umor este mai apropiat de al doilea episod al seriei. O noutate absolută este atenția mai mare atribuită luptelor corp la corp. Cei pasionați de acest stil de confruntare vor fi încântați să descopere că acesta nu este doar un mecanism secundar, ci întreaga clasă Brr-zerker a fost construită în jurul ideii de a căsăpi scheletele agitate și ciupercile supradimensionate cu topoare, săbii sau buzdugane. S-au păstrat și mecanismele de shield, care acum sunt literalmente scuturi magice, dar locul grenadelor a fost luat de vrăji sărite de pe fix. De exemplu, una dintre acestea îți permite să invoci un zar gigantic, care se va rostogoli printre oponenți, otrăvindu-i pe toți cei cu care intră în contact fizic.

O altă noutate bine venită este restructurarea jocului. Nivelurile au rămas la fel de mari precum cele din Borderlands 3, dar acum au fost poziționate ca provocări individuale, reunite de un așa numit Overworld. Această este de fapt o reprezentarea digitală a tablei de joc dintr-un tabletop game. Personajul creat de tine va putea explora acest Overworld, descoperind cufere pline cu bani, donjoane care ascund bucățele de talismane ce îți pot aduce mai mult loot sau îți pot crește nivelul de critical damage, dar te așteaptă și confruntări generate aleatoriu, bucăți gigantice de pufuleți și capace de sticle de suc. Fiecare element are rolul său bine stabilit, parte din umorul jocului: capacele, de exemplu, se transformă în poduri. Tiny Tina’s Wonderlands nu se ia în serios și încearcă să parodieze lumea jocurilor tabletop, fără să o dea în mârlănie.

Acest umor este întâlnit la fiecare pas și în general reușește să-ți smulgă măcar un zâmbet. Multe dintre misiuni sunt inspirate din referințe ale culturii pop, ștrumfii făcându-și apariția alături de bobul de fasole magic sau de Zâna măseluță. Unul dintre cele mai ilare momente rămâne însă soluția găsită de Torque pentru a traversa marea care înconjoară ținuturile magice. Jocul este plin de poante și de conținut, fiind necesare în jur de 20 de ore pentru a-l parcurge cap-coadă. Un playthrough nu este însă de ajuns pentru a descoperi tot ce oferă Wonderlands, iar producătorii s-au asigurat că ai destule motive să te întorci din nou și din nou.

Unul dintre aceste motive este sistemul multiplayer identic cu cel din Borderlands 3. Fie couch co-op, fie online co-op, aventura poate fi parcursă alături de prieteni și asta ar trebuie să te îmbie să petreci cât mai mult timp în joc. Dar aici încep să se facă simțite problemele cauzate de moștenirea Gearbox: jocul tinde să se desincronizeze între jucători, indicatoarele coechipierilor tind să fie afișate în mod greșit, iar pe nivelurile mai mari este greu să te coordonezi pentru că nici poziția lor pe hartă nu va fi afișată corect. O altă problemă în multiplayer este faptul că, la un moment dat, ecranul se umple de efecte speciale și nu mai poți vedea nici oponenții, nici aliații și nici marginea hărții.

Vorbind de aspectul vizual, Tiny Tina’s Wonderlands are un stil artistic foarte reușit, cu locații variate. Chiar dacă vei mai recunoaște elemente grafice din jocurile Borderlands anterioare, dezvoltatorii au dat dovadă de creativitate și au reușit să creeze o lume diferită de Pandora. Cea mai mare problemă este însă că stilul vizual nou nu reușește să ascundă faptul că motorul grafic are deja niște ani buni sub capotă. Peisajele pline de culoare și construcțiile impunătoare se află în contrast cu canioanele maronii și, în multe cazuri, vei simți că artiștii au încercat să ascundă vârsta engine-ului grafic după prea mult machiaj.

Controlul funcționează în general bine, dar instabilitatea din multiplayer se regăsește și în singeplayer, jocul suferind de desincronizări dese de la serverul Gearbox, care aduc și scăpări deranjante ale framerate-ului. În momentele în care sunt afișate pe ecran mesajele de conexiune pierdută sau reînnoită, jocul în sine se blochează pentru o secundă. Dincolo de acest aspect foarte deranjant există și crash-uri inexplicabile, anumite acțiuni care ar continua povestea refuză să se activeze, sau pictogramele obiectelor din inventar tind să se blocheze sau să dispară. Majoritatea acestor probleme nu sunt atât de frecvente, dar, când apar, afectează serios atmosfera.

Un punct forte al jocului rămâne însă partea audio, în special prestația actorilor care-și conferă vocile personajelor. Will Arnett face o treabă excelentă în rolul răufăcătorului suprem, în timp Ashly Burch oferă o experiență foarte diferită de felul în care o interpretează pe Alloy în seria Horizon.

Tiny Tina’s Wonderlands este unul dintre cele mai bune jocuri (legate de) Borderlands de până acum. Nu revoluționează seria, dar aduce destule elemente noi de gameplay încât să nu pară aceeași Mărie cu altă pălărie. În pofida problemelor tehnice, rămâne un joc deosebit de distractiv, care reușește să mai repare câte ceva din greșelile predecesorilor. Misiunile principale și secundare împreună formează o poveste ușurică, dar care reușește să te țină în fața ecranului. Dacă ți-au plăcut jocurile Borderlands de până acum, nici Tiny Tina’s Wonderlands nu te va dezamăgi.