The Medium Review: clarvăzător în Polonia comunistă

În ultimii ani, Bloober Team a fost unul dintre numele foarte prezente pe buzele amatorilor de experiențe horror. Studioul polonez “a încercat marea cu degetul” de mai multe ori, prin titluri precum Layers of Fear, Observer sau Blair Witch, însă nici unul dintre acestea nu putem spune că s-a încadrat în categoria “de neratat”. Totuși, în ciuda evidentei lipse de experiență a producătorilor, Bloober Team avea potențial. Iar mare parte din acesta se face simțit în The Medium, joc cu ajutorul căruia polonezii își fac debutul pe noua generație de console și hardware pentru PC.

Third person cu acțiune privită prin intermediul camerelor fixe

Deși păstrează același aer de mister și atmosfera întunecată caracteristice jocurilor anterioare ale companiei, The Medium aduce și o serie de modificări fundamentale. Pentru început, în timp ce titlurile precedente ale celor de la Boober Team erau redate dintr-o perspectivă first person, The Medium face trecerea către third person, și nu orice fel de third person.

Acțiunea din The Medium este privită prin intermediul unor camera fixe, în stilul titlurilor horror clasice de la începuturile genului survival horror (vezi Alone in The Dark, Resident Evil, Dino Crisis sau Haunting Ground). Spre deosebire însă de acestea, Bloober Team a optat pentru o metodă ceva mai modernă de control, comenzile prin intermediul cărora controlezi personajul principal fiind relative la poziționarea camerei (precum în trilogia inițială God of War, spre exemplu) și nu la cea a eroului (cum era în primele titluri Resident Evil).

De asemenea, gameplay-ul oferit de The Medium nu este deloc alert, precum în alte jocuri horror, experiența fiind mai asemănătoare cu ceea ce întâlnim în aventurile point and click clasice. Există și momente ceva mai tensionate, precum întâlniri cu anumiți monștri, însă acestea se parcurg în mod stealth, fără lupte efective împotriva acestora.

Clarvăzător, prins între două dimensiuni

În The Medium, jucătorii o vor ghida pe Marianne, o clarvăzătoare ce are capacitatea de a exista simultan în două dimensiuni paralele: lumea materială, în care ne ducem și noi traiul de zi cu zi, și cea a spiritelor, în care există fantomele persoanelor decedate, dar care, dintr-un motiv sau altul, încă nu “au trecut mai departe”.

Pe parcursul jocului, incursiunile în dimensiunea spiritelor sunt folosite de mai multe ori, în diferite feluri, pentru a diversifice puzzle-urile pe care Marianne le are de rezolvat. Acțiunea se poate desfășura fie în lumea materială, fie în cea a spiritelor, fie simultan în ambele, ecranul fiind împărțit în două jumătăți, în stilul titlurilor multiplayer splitscreen.

Mai mult, încarnarea spirituală a Mariannei beneficiază de o serie de abilități speciale ce, folosite la momentele oportune, permit accesul în arii noi, blocate sau, câteodată, secrete. De asemenea, “comutarea” între cele doua dimensiuni se realizează fie prin intermediul unor oglinzi ce permit călătoria între cele două lumi, fie automat, în anumite momente-cheie ale poveștii. Nu în ultimul rând, în timpul “secvențelor splitscreen”, poți alege să te “rupi” de realitate, pentru un timp limitat, și să explorezi liber dimensiunea spiritelor.

Toate aceste elemente servesc la rezolvarea puzzle-urilor din joc, însă nu vă așteptați la complexitatea unui joc de aventură clasic. Enigmele din The Medium sunt mult mai accesibile, iar soluțiile acestora evidente, bazate de cele mai multe ori pe găsirea și utilizarea unor obiecte “ascunse” în împrejurimi. De altfel, The Medium pare gândit mai mult pentru a permite jucătorului să se “afunde” în atmosfera sa apăsătoare, bine realizată, și a-i permite acestuia să guste povestea.

Povestea, prea ambițioasă și ambiguă

Din păcate, narațiunea, elementul pe care producătorii și-au dorit să pună accentul, nu este tocmai punctul forte al jocului. Lucrurile încep bine, însă se “diluează” pe parcurs. Pe scurt, clarvăzătoarea Marianne primește un apel misterios din interiorul unui complex turistic dezafectat, cu adânci rădăcini în regimul comunist din Polonia, și hotărăște să-l investigheze.

Nu vreau să intru foarte mult în detaliu, pentru a nu vă strica plăcerea de a descoperi singuri secretele din spatele hotelului Niwa. Trebuie să știți totuși că majoritatea elementelor narative nu sunt relatate cu ajutorul unor secvențe cinematice propriu-zise (deși există și astfel de momente), cu prin intermediul unor obiecte colecționabile, precum vederi sau scrisori, pe care le poți rata dacă nu explorezi cu atenție.

Și chiar dacă urmărești atent acest fir al poveștii, citind sau ascultând indiciile lăsate în urmă de ocupanții complexului turistic, vei ajunge la aceeași concluzie: cursul evenimentelor este cam tras de păr, exagerat, cu unele personaje insuficient dezvoltate și mult prea multe deviații de la subiectul principal. Când lista de credits se va derula pe ecran, ajungi să înțelegi ce au vrut să spună producătorii, însă rămâi cu impresia că parcă au făcut-o într-o manieră incoerentă și un pic cam greu de urmărit.

Optimizarea, păcatul suprem

Eventualele plângeri pe care le-ați putea avea în privința poveștii pălesc însă când ajungem la optimizarea lui The Medium, cvasi-inexistentă, cel puțin în cazul ediției pentru PC a jocului.

Primele semnale de alarmă au apărut atunci când am remarcat că producatorii specificau cerințe de sistem recomandate pentru un framerate de numai 30 de cadre pe secundă. Această limitare nu ar fi fost o problem în sine: ritmul jocului este așezat, fără secvențe de acțiune intensă și nu necesită un framerate ridicat, chiar dacă oferă opțiuni și pentru 60fps.

Din păcate, nici măcar acele 30fps nu sunt susținute cum ar trebui, existând anumite locații și unghiuri complet neoptimizate, mai ales dacă alegeți să activați efectele de ray tracing. Iar când spun “complet neoptimizate”, mă refer la framerate-uri de chiar și sub 10 cadre pe secundă, fie că activați sau nu DLSS (Deep Learning Super Sampling). Dacă alegi să dezactivezi complet RTX, mai poți remedia din aceste probleme, însă performanța tot departe este de ceea ce ar trebui să fie.

Spre exemplu, pentru a obține un framerate cât de cât jucabil, în rezolutie 4K cu DLSS activat, a trebuit să renunț la ray tracing în câteva instanțe ale jocului. Și asta pe un PC foarte performant, cu procesor AMD Ryzen 9 5900X, 32GB de memorie RAM și placă video NVIDIA GeForce RTX 3080.

Grafică și sunet de calitate

Lăsând la o parte optimizarea precară, grafica propriu-zisă din The Medium este de calitate, cu un nivel foarte ridicat al detaliilor, în special în ceea ce privește mediul înconjurător. Putem spune că am ajuns, în sfârșit, în punctul în care fundalurile din The Medium, redate în timp real cu ajutorul Unreal Engine 4, sunt mai arătoase și detaliate decât cele prerenderizate, pe care le întâlneam în erele PlayStation 2 sau PlayStation 3.

De asemenea, personajele sunt decent redate și animate, chiar dacă nu la nivelul unor superproducții precum The Last of Us Part II, spre exemplu. În schimb, vocile acestora sunt foarte bine interpretate, la nivelul oricărui titlu AAA modern. De asemenea, muzica merită o mențiune specială, cei de la Bloober Team apelând la doi compozitori: Arkadiusz Reikowski pentru melodiile ce acompaniază secvențele din lumea materială, respectiv Akira Yamaoka pentru instanțele din lumea spiritelor. Iar Yamaoka are o experiență vastă în domeniu, fiind responsabil pentru coloanele sonore ale celor mai importante titluri din seria Silent Hill.

Concluzie

În ciuda poveștii complicate oarecum inutil, The Medium rămâne cel mai bun joc produs și lansat de Bloober Team până acum, ce merită parcurs pentru atmosfera apăsătoare, grafica excelentă și muzica sa. Din păcate, dacă alegeți să-l jucați pe PC, pregătiți-va sufletește pentru o experiență neoptimizată, sfatul nostru fiind să mai așteptați câteva patch-uri înainte de a vă alătura aventurii Mariannei.