The Dark Pictures Anthology Little Hope Review: horror instabil

Seria The Dark Pictures Anthology revine, după doar un an scurs de la apariția lui The Dark Pictures: Man of Medan, cu o nouă aventură horror: The Dark Pictures Anthology Little Hope, al cărei review îl vom parcurge în continuare.

Poveste și atmosferă

După cum îi stă bine oricărei antologii de acest gen, povestea și distribuția de personaje din The Dark Pictures Anthology: Little Hope este complet diferită de ceea ce întâlneam în primul episod al seriei. De această dată, avem de-a face cu un grup de studenți, acompaniați de profesorul acestora, care, în urma unui accident de mașină, rămân izolați în orășelul abandonat Little Hope.

Evident, contribuie și faptul că mica așezare are o istorie bogată în ceea ce privește acuzațiile de vrăjitorie și execuțiile violente ce le-au urmat, iar “sechelele” acelor momente din istorie încă se fac simțite în Little Hope. Astfel, putem spune că, în The Dark Pictures Anthology: Little Hope, avem parte de o atmosferă mult mai apăsătoare, de o abordare horror mai tradițională, ce depășește în intensitate Man of Medan, ba chiar și Until Dawn pe alocuri.

Gameplay: adăugit, dar și simplificat

Scopul rămâne însă același: cât mai mulți dintre cei cinci protagoniști trebuie să supraviețuiască “vizitei” prin Little Hope, desfășurarea jocului fiind familiară pentru oricine a parcurs deja titlurile amintite mai devreme.

Totuși, The Dark Pictures Anthology: Little Hope se remarcă prin mai multe scene în care camera este “liberă”, controlabilă de către jucător, și nu doar limitată la tradiționalele unghiuri fixe (nu lipsesc, însă, nici acestea). Păcat totuși că aceste porțiuni din joc sunt extrem de liniare, de cele mai multe ori doar niște “coridoare” în cadrul cărora, chiar dacă apar unele bifurcații, toate duc spre același final.

De asemenea, pe setările implicite ale jocului, secvențele de Quick Time Events, vitale pentru a decide anumite porțiuni din poveste, devin mult, mult mai ușoare, fiecare apăsare de buton dintr-o asemenea înșiruire fiind semnalizată în prealabil cu un soi de simbol de avertisment.

Rămâi cu impresia că aceste QTE-uri joacă un rol mult prea important în ceea ce privește supraviețuirea anumitor personaje, în detrimentul deciziilor pe care le faci pe parcursul poveștii. Astfel, există riscul să pierzi un personaj din cauza unui singur buton ratat într-un Quick Time Event, chiar dacă “ai făcut totul corect” până în acel moment.

Grafică pe timp de pandemie

Prezentarea grafică din The Dark Pictures Anthology: Little Hope este fix cum te-ai fi așteptat de un astfel de joc horror: apăsătoare, întunecată, atmosferică. Iar bezna și ceața omniprezentă joacă roluri importante în ceea ce privește menținerea tensiunii constante.

Și personajele beneficiază de modelare de calitate, fiind reproduse după înfățisările unor actori reali. Din nou, cei de la Supermassive Games au apelat la o vedetă pentru unul dintre rolurile centrale, de aceasta dată fiind ales actorul Will Poulter, cunoscut din seria Maze Runner, dar și din filmul We’re The Millers (ce a dus și la faimosul meme “You guys are getting paid?”). Vocile și mimica fețelor sunt însă ok pentru toate personajele, nu doar pentru cel interpretat de Poulter.

Totuși, un lucru care m-a deranjat și la Man of Medan, este reutilizarea anumitor actori, deja apăruți în titlurile precedente ale celor de la Supermassive Games, și în acest joc. Astfel, se reciclează din nou modele de personaje din Hidden Agenda sau chiar Man of Medan, abordare ce scade din credibilitatea anumitor protagoniști. Nu în ultimul rând, unele animații par robotice, mai ales în contextul unor personaje ce se vor fotorealistice. De înțeles, având în vedere că bună parte din joc a fost dezvoltată pe timp de pandemie.

Mai instabil decât un criminal în serie

Acest regim de dezvoltare special este însă trădat și de instabilitatea jocului: ediția pentru PlayStation 4, pe care am avut ocazia să o testăm, “crapă” în mod repetat, fie că o rulezi pe PS4 Pro sau pe PlayStation 5. Se pare că este o problemă cunoscută, semnalizată pe numeroase forumuri, ce poate duce chiar și la coruperea salvărilor. Din fericire, pe parcursul testării, n-am pățit așa ceva, însă numărul de crash-uri s-a dovedit a fi mult prea ridicat pentru cele aproximativ cinci ore necesare pentru a termina (o primă trecere prin) povestea jocului.

Posesorii noilor console PlayStation 5 se vor bucura să afle că timpii de încărcare din The Dark Pictures Anthology: Little Hope sunt mult mai rapizi decât pe PS4 Pro, iar framerate-ul mai fluent și constant, fără sacadările ocazionale de pe PS4, ce-și făceau apariția și în Man of Medan.

Multiplayer și concluzie

De asemenea, din The Dark Pictures Anthology: Little Hope nu lipsesc nici modurile multiplayer co-op online (în care puteți aborda întreaga poveste online, din unghiuri diferite, alături de un partener) sau Movie Night, în care mai mulți jucători participă, pe rând, transferând controller-ul de la unul la celălalt. Nu le-aș putea numi experiențe esențiale pentru un asemenea joc, însă merită parcurse măcar o dată.

Per total, în ciuda unor stângăcii, The Dark Pictures Anthology: Little Hope mi-a plăcut mai mult decât predecesorul Man of Medan, în special datorită atmosferei întunecate și apăsătoare de horror “tradițional”. De asemenea, prețul (echivalent cu 30€) mi se pare potrivit pentru durata sa și multiplele moduri de joc. Singura problemă cu adevărat enervantă rămâne instabilitatea jocului, crash-urile repetate fiind “protegonistele” ce supraviețuiesc garantat până la sfârșitul poveștii.