Syberia The World Before Review: rămas-bun, Benoît Sokal!

Când vine vorba de adaptarea unui serii clasice de aventură point and click la vremurile actuale și pentru publicul contemporan, apare inevitabila întrebare legată de “puritatea” unei eventuale continuări. Producătorii se vor concentra pe realizarea unei experiențe cât mai fidele titlurilor clasice sau vor “castra” și “adapta” formula adventure, în încercarea de a realiza un titlu cât mai accesibil pentru jucătorii din ziua de azi? Cu alte cuvinte, este Syberia: The World Before o aventură demnă de renumele seriei sau doar o alta încercare nereușită de a readuce la viață un clasic, în straie noi?

Din fericire, vă pot spune încă de la început că ultimul joc la care Benoit Sokal și-a adus contribuția, înainte de a părăsi lumea celor vii, este, într-adevăr, ceea ce am putea numi o experiență Syberia adevărată. Da, poate că nu este fix aventura nealterată la care s-ar fi așteptat fanii vechi ai genului point and click, însă, sufletește, The World Before este la fel de… Syberia precum au fost și primele două titluri ale seriei.

A fi sau a nu fi un joc Syberia

Iar acest verdict vine fix după ce am asistat la finalul poveștii din Syberia: The World Before, pe monitorul PC-ului se derulează lista de credits, iar pe obraz mi se scurge o lacrimă. Și asta pentru că, în ciuda unor momente mai stângace, jocul acesta are acel “suflet narativ” pe care l-am simțit pe deplin și în Syberia 1 și 2.

Și asta pentru că, pe lângă nelipsita Kate Walker, producătorilor nu le-a fost frică, de această dată, să extindă universul Syberia cu noi personaje jucabile, dintre care se remarcă, de departe, Dana Roze, cea de-a doua eroină principală a acestui titlu. Spre deosebire de Kate, a cărui poveste începută în primul titlu al seriei este continuată aici, cadrul narativ al Danei debutează în 1937, în zorii a ceea urma să fie cel de-al Doilea Război Mondial.

Avem parte astfel de o lume diferită, o țară europeană fictivă, aflată sub amenințarea unei mișcări fasciste (Microids și Koalabs se feresc, pe bună dreptate, să folosească denumirea de naziști). În ciuda pericolului iminent, locuitorii fermecătoarei capitale Vaghen încearcă să-și ducă traiul normal, ajutați fiind și de automatizarea orașului cu ajutorul tehnologiilor dezvoltate de Hans Voralberg, mai vechea noastră cunoștință din primele titluri Syberia. Aici facem cunoștință cu Dana, o tânără pianistă a cărei viață urmează să ia calea unui drum greu de imaginat.

Astfel, acțiunea din The World Before va pivota între momentele importante din viața tinerei Dana, din trecut, și descoperirile pe care Kate Walker le face în prezentul aferent liniei temporale specifice titlurilor anterioare din serie. În primă fază, am fost cucerit mai degrabă de povestea Danei – un suflet inocent și pur care, treptat, ia contactul cu sentimentele pe care viața le are de oferit: ambiție, revoltă, dragoste, neputință, pierdere, tragedie, tăria de a reveni etc.

Și asta pentru că începutul alături de Kate Walker este probabil cea mai puțin atrăgătoare parte din povestea lui The World Before, producătorii fiind nevoiți, într-un fel sau altul, să acomodeze și deznodământul din Syberia 3, un soi de oaie neagră a acestei serii. Și totuși, de la un punct încolo, cu susținerea excelentă a întâmplărilor din trecut, misiunea lui Kate capătă sens, nu neapărat logic, însă extrem de sentimental, mai ales dacă ai rezonat cu convingerile eroinei din primele două jocuri ale seriei.

Pe parcursul acestor două povești, până în momentul în care acestea se intersectează, apar și momente mai trase de par, unele totuși cât se poate de potrivite pentru universul imaginat de Benoit Sokal (unde automatonii mecanici înlocuiesc multe dintre tehnologiile cu care noi suntem obișnuiți în ziua de azi), iar unele mai stângace, pe care poate le putem imputa eventualei lipse de experiență a producătorilor.

Per total însă, după cum am am mai zis-o, Syberia: The World Before a reușit să-mi dea peste cap trăirile: poveștile celor două eroine evocă tipuri diferite de drame dar, în același timp, și ideea că merită să lupți, să te zbați, să trăiești, chiar și după ce totul pare că se năruie în jurul tău. O lecție de viață pe care Benoit Sokal ne-a lăsat-o, înainte de a părăsi această lume.

A fi sau a nu fi aventură point and click

Narativ și vizual (despre acest aspect, un pic mai târziu), Syberia: The World Before este demn de moștenirea lăsată de seria lui Benoit Sokal. Rămân semnele de întrebare legate de modernizarea gameplay-ului adventure, pentru a-l face mai accesibil așteptărilor pe care majoritatea jucătorilor le au în aceste vremuri. Iar, la acest capitol, The World Before începe șovăielnic.

Pe de-o parte, este clară intenția producătorilor de a prezenta jocul într-o manieră cât mai apropiată de un point and click clasic. Personajul se îndreaptă către punctul unde dai click cu mouse-ul și poți grăbi deplasarea sa cu un dublu-click. Cursorul își schimbă înfățișarea în funcție de interacțiunile pe care le poți efectua cu obiectele din decor, există și inventar, precum și un jurnal care monitorizează întâmplările prin care trec Dana și Kate. Până aici, totul pare pe gustul aventurierilor cu vechime.

Și totuși, Syberia: The World Before este un joc 3D, nu prerenderizat precum episoadele clasice din serie, camera poate fi manipulată, într-o anumită măsură, pentru a dezvălui unele obiecte ascunse, ba chiar poți prelua și controlul direct asupra personajelor. Mai mult, în cadrul procesului de a rezolva anumite puzzle-uri, logica împarte lumina reflectoarelor cu necesitatea de a executa diferite QTE-uri, unele dintre ele de-a dreptul stângace cu mouse-ul (fiind clar că bună parte din interfață a fost gândită pentru controllere și viitoarele ediții de console ale jocului).

În privința dificultății acestor puzzle-uri, primele capitole din The World Before sunt mai degrabă asemănătoare cu așa-zisele “visual novels” contemporane (vezi Detroit: Become Human sau The Walking Dead), necesitând o implicare minimă din partea jucătorului pentru a progresa. Treptat însă, pe măsură ce intensitatea narativă crește, producătorii și-au adus aminte că vorbim totuși de un joc Syberia, și au implementat o sumedenie de puzzle-uri creative. Spre exemplu, în anumite instanțe, poți comuta când dorești între Kate și Dana, în epoci temporale diferite, informațiile acumulate în trecut fiind de folos pentru a rezolva misterele prezentului.

Totuși, per ansamblu, nivelul de dificultate este mai scăzut decât în titlurile adventure clasice, un sistem de indicii aflându-se mereu la dispoziția jucătorilor, precum și obiectivele ce trebuie îndeplinite, afișsate clar de interfața jocului. Își fac apariția și unele obiective secundare, complet opționale (ce pot dezvălui însă noi elemente narative), câteodată însă un pic cam neclare.

Drept o concluzie preliminară, păstrând înfățișarea unui joc mai modern, Syberia: The World Before încearcă, într-o mare măsură, să fie mai apropiat de conceptele unui adventure old-school. Nu reusește însă pe de-a-ntregul.

Artă în mișcare?

Trebuie menționat că Syberia: The World Before nu este ceea ce am putea numi un joc AAA. Nu pare să fi avut un buget de producție imens, tehnologie ultra-avansată sau alte brizbrizuri de acest tip. Spre exemplu, jocul este realizat cu ajutorul motorului grafic Unity, o unealtă mai degrabă caracteristică titlurilor independente fără mari pretenții decât producțiilor mainstream.

Și totuși, chiar și în aceste condiții, The World Before păstrează semnătura aristică inconfundabilă a lui Benoit Sokal. În ciuda faptului că nu mai avem parte de fundalurile prerenderizate din trecut, ci de un joc complet redat 3D, decorurile sunt în continuare superbe și au acel aer de tablou viu, componenta artistică a jocului fiind de nota 11.

Nu același lucru se poate spune și despre personaje: cu câteva excepții, precum Dana, Kate și alți câțiva protagoniști ce păstrează un nivel înalt de expresivitate, restul personajelor sunt modest modelate, cu un aspect grafic ce amintește de epoca PS3. Chiar și în cazul personajelor principale, anumite elemente, precum părul Danei, nu arată tocmai cum ar trebui.

Din fericire, acest gen de elemente nu afectează cu nimic impactul emoțional al jocului, mai ales în condițiile în care interpretările vocale sunt decente, remarcându-se Sharon Mann, vocea cu care Kate Walker ne-a obișnuit încă din primul titlu al seriei.

Revenind un pic la porțiunea tehnică a jocului, The World Before are un comportament ușor haotic în privința performanței livrate. Mai exact, chiar și pe sisteme de top (folosind rezoluții nu neapărat solicitante!), în anumite momente jocul are probleme serioase în a menține un minimum de 60fps. De criticat ar fi și calitatea anumitor texturi, care arată ok la distanță, însă, în momentele în care camera se apropie (pentru rezolvarea anumitor puzzle-uri, de exemplu), sunt trădate de o rezoluție ridicol de mică pentru pretențiile vizuale actuale.

Totuși, având în vedere natura mai degrabă statică a jocului, aceste inconsistente nu afectează cu nimic gameplay-ul. Poate că o opțiune de limitare la 30fps ar fi binevenită, mai ales în contextul viitoarelor versiuni de consolă ale jocului; pentru un asemenea titlu, nu este neapărat nevoie de mai mult.

După cum v-a menționat și colegul Cătălin în review-ul lui Elden Ring, un joc nu trebuie să fie neapărat perfect pentru a primi de un calificativ mare, nota pe care o acordăm nefiind neapărat o medie a tuturor componentelor sale. În cazul lui Syberia: The World Before, povestea, dramele prin care trec cele două eroine și sentimentele pe care jocul ți le trezește reușesc să eclipseze porțiunile sale mai puțin reușite. Așadar, dacă îți plac titlurile de aventură clasică și, mai mult, dacă ești un fan al primelor două titluri Syberia, nu trebuie să ratezi The World Before!