Pe vremuri nu existau prea multe jocuri de societate, să nu mai vorbesc de board-games, mai ales prin zona aceasta geografică, puternic limitată de restricțiile impuse de regimul comunist. Nici vorbă de cele 20-30 de cutii cu board-games care decorează acum fiecare șifonier: atunci aveam “Nu te supăra, frate!”, un joc de care mulți tineri din ziua de astăzi nici nu au auzit.
Așa că, atunci când am deschis Super Mario Party Jamboree, chiar am exclamat: “Ia uite, avem și «Nu te supăra, frate!» pe Switch”! Și asta pentru că subseria Mario Party reprezintă o zonă mai lejeră a francizei Mario, neridicându-se la nivelul unui Super Mario Odyssey sau Mario RPG. Ați văzut, fiecare “ramură” a aventurilor lui Mario are câte un titlu reprezentativ, dar la Mario Party lucrurile stau altfel: aici aștepți să apară ceva nou de fiecare dată. De ce? Pentru că Mario Party este axat pe diferite mini-jocuri, pe care le poți aborda cu mai toate personajele cunoscute din serie.
Iar fanii Super Mario Party vor fi încântați de Jamboree, mai mult ca sigur, pentru că oferă cel mai mult conținut, iar, în primele aproximativ 10 ore de joc, chiar dacă parcurgi tot conținutul, cu siguranță nu te vei simți plictisit: sunt multe mini-games incluse, iar diversitatea te va provoca suplimentar.
Jocurile din Mario Party n-au o poveste propriu-zisă, iar Jamboree vine cu o distribuție extinsă de personaje, pe care le poți schimba dacă te-ai plictisit. Mario și prietenii lui au schimbat parcul de distracții, iar acum au ajuns pe insulă pentru a concura unul împotriva celuilalt, obiectivul fiind să devină cel mai bun superstar la petrecerea dată de Kamek. Acum, Kamek a creat și varianta Imposter a lui Bowser, care apare pe tabla de joc, la nivelurile de final. În afară de Pom Pom, Dry Bones și Diddy Kong, în Jamboree poți juca cu toate personajele din seria Mario Party, adică Ninji, Pauline, Monty Mole, Toadette, Donkey Kong sau Bowser jr. (Ninji și Pauline sunt singurele personaje pe care vei fi nevoit să le deblochezi).
Jamboree vine cu cinci insule, pe care jucătorii le pot explora, fiecare cu moduri de joc proprii. De fapt, începutul te aruncă în Party Plaza, unde nu este nimic decorat, va trebui să te ocupi tu, dar trebuie să avansezi pe tablele de joc sau pe hărțile de pe insule. În Party Plaza sunt magazine de cărți, de abțibilduri, plus un Party Planner Trek, unde jucătorii îl ajută pe Kanek să-și organizeze petrecerea supremă. Cum faci asta? Simplu, începi pe prima insulă, iar la fiecare 30 de steluțe adunate din misiunile din locație se va debloca următoarea insulă și tot așa. Mi s-a părut cel mai ușor mod al jocului, oricât de hardcore fan ai fi al seriei Mario Party. Normal, după fiecare 30 de steluțe adunate, fix înainte să mergi pe cealaltă insulă, apare un inamic de tip boss, care îți fură din steluțe și trebuie să-l elimini. Luptele sunt la fel de ușoare, nimic provocator, doar distractiv.
Cel mai bun mod este acest “Nu te supăra, frate”, unde joci în fața a trei personaje sau online, cu prietenii ori familia. Însă aici ai nevoie de timp, pentru că nu există fast forward la mutările adversarilor, doar la Mega Wiggler’s Tree Party, unde viermele uriaș are această opțiune, când schimbă harta sau trenul din Western Land. La fel și la Bowser’s Keep. Trebuie să fii atent pentru că, la prea multe mutări, acesta se enervează și nu vrei să-l provoci. Cred că cea mai frumoasă hartă este Rainbow Galleria, unde jocurile secundare sunt superbe, de tipul Mario Kart. Ai o grămadă de făcut, nici n-am numărat mini-joculețele, dar au toate posibilitățile, cred că ar mai lipsi doar „Lapte Gros” și „Rațele și vânătorii”. Dar, în loc de ultimul, ai bătaie cu bulgării de zăpadă.
Pe aceste hărți cu mutări, poți cumpăra articole la anumite ture, pentru a-ți crea avantaje în fața celor trei rivali de pe hartă. Și obiectivul aici este să colecționezi monede, dar stelele aurii sunt cele care fac diferența. Și la obiecte cumpărate îl poți achiziționa pe Boo, care fură de la adversari, dar asta ți se poate întâmpla și ție. Vă spuneam despre Western Land, care revine în Jamboree, fiind prezent în Mario Party 2. La fel și Rainbow Castle al lui Mario, din originalul Mario Party. În Western Land trebuie să ai grijă, la propriu, să nu te calce trenul, dar nostalgicii știu mai bine. Atenție, însă: zonele Rainbow Castle, Western Land sau Bowser’s Keep trebuie mai întâi deblocate.
De multe ori te puteai simți nedreptățit, în jocurile Mario Party, din cauza factorului random, iar dacă de-a lungul anilor au apărut jucători profesioniști, ei bine, în Jamboree apare versiune Pro Rush, o tablă cu dificultate maximă, dar și cu reguli pe măsură. Trebuie să închei în 12 runde, dar să știți că am avut un meci și de 200 de minute. Se elimină factorul șansă, nu mai e nimic la întâmplare, iar aici nici Boo nu te mai poate fura, totul fiind limitat. Și până la finalul rundelor trebuie să strângi steluțele, dar te vei duela cu cei trei adversari pentru ele.
Ce am mai găsit nou în modul Mario Party este Jamboree Buddy System, în care un prieten, poate fi Wario sau Waluigi, oricine, apare pe hartă timp de 2-3 ture și cine ajunge primul la el se va bucura de puncte duble, ba chiar și avantaje în mini-joculețe. Timp de trei ture, jucătorul care prinde un buddy este binecuvântat. De exemplu, dacă pe hartă îți vine prieten Bowser jr, el va lăsa niște capcane, cu steluțe false, iar Donkey Kong dă cu adversarii de nu se văd. Abilitatea prietenilor se activează și la Imposter Bowser, adică la ultima tura, a 10-a sau a 12-a, dacă jucați în modul profesionist.
Pe lângă acestea, există o serie de mini-joculețe, care revin și prin Minigame Bay, unde patru jucători pot concura ori eliminându-i pe trei dintre ei, ori supraviețuind sau în echipe de 2 contra 2.
Modul co-op este excelent în Jamboree, fie că vorbim de Minigame Bay sau de Bowser’s Keep, totul se poate juca online. Ori cu prieteni, cu membrii familiei sau cu străini. Am găsit și câteva probleme de framerate în cel mai frumos mod al jocului, Koopatlonul, un fel de triatlon, cu probe de 3×3. Aici, jocul are ceva probleme de optimizare, mai sacadează, dar nu la modul frustrant sau deranjant. Și nici n-am întâlnit probleme de conectivitate.
La Koopathlon te lupți cu 19 jucători pe o tablă imensă, trebuie să adunați la fiecare nivel monede și să îți depășești adversarii. Evident, toți ceilalți vor încerca să te oprească, așa cum este normal. Să vedeți când apare caracatița Blooper, care aruncă cerneală pe ecranul și nu mai vezi nimic, sau cum te înlănțuie Kamek, iar jocul devine tot mai complicat spre final… Și tot timpul, la final, Impostorul Bowser va încerca să-i elimine pe toți jucătorii, cu bombe, cu tunuri, cu tot ce-i stă la îndemână. Koopatlonul mi se pare astfel cel mai bun mod din Jamboree, mai ales că poți pierde super ușor primul loc, oricât de mult ai dominat cursa.
Am trecut prin tot jocul Super Mario Party Jamboree și este adevărat că mai are câteva elemente care lipsesc și asta poate îl împiedică să fie cea mai bună experiență din subseria Mario Party. Posibil să fie și ultima din epoca Switch-ului, dar cine știe ce rezervă viitorul. Iar faptul că au fost adăugate două personaje extrem de îndrăgite, Ninji și Pauline, conferă jocului o bilă albă.
Chiar și în ciuda unor mici probleme în modurile online și sacadărilor din Koopatlon, Mario Party Jamboree rămâne o experiență superbă, mai ales alături de prieteni, iar noile moduri zeci de ore de joc și provocări suplimentare. Așadar, gameplay-ul și varietatea sa îl fac un joc de neratat pentru fanii Mario Party, cu ore în șir de distracție asigurată.