Super Mario 3D All-Stars Review: jocuri emblematice, tratate superficial

Super Mario Bros., celebra serie cu instalatorul italian ce devenit un veritabil simbol pentru jocurile video, a implinit venerabila vârsta de 35 de ani. Cu această ocazie, cei de la Nintendo au anunțat o serie de jocuri cu Mario ce urmează să fie lansate pentru Nintendo Switch, primul dintre acestea fiind pachetul Super Mario 3D All-Stars.

Avem de-a face cu o colecție de trei jocuri, Super Mario 3D All-Stars incluzând titluri Mario 3D din diferite epoci ale istoriei celor de la Nintendo: Super Mario 64 (primul joc al seriei ce a făcut pasul către cea de-a treia dimensiune pe Nintendo 64), Super Mario Sunshine (de pe Nintendo GameCube, un joc ceva mai puțin drag pentru fani) și Super Mario Galaxy (una dintre “bijuteriile coroanei” de pe Nintendo Wii).

Din păcate, soluția aleasă de Nintendo pentru a actualiza aceste jocuri pentru Nintendo Switch nu este tocmai cea mai elegantă, aceasta aflându-se undeva la granița dintre emulare și remasterizare, cu balanța inclinată mai degrabă spre prima variantă. Să luăm însă în ordine toate cele trei titluri incluse în Super Mario 3D All-Stars.

Super Mario 64

Înainte de a aminti detaliile tehnice referitoare la această ediție de Super Mario 64, trebuie menționat că acesta e un titlu din “epoca preistorică” a jocurilor 3D, cu mai toate neajunsurile acelor vremuri, precum camera foarte stângance, care nu se ferește să se “piardă” prin pereți când ți-e lumea mai dragă.

De asemenea, controlul din Super Mario 64 are o la bază o anumită inerție a mișcărilor personajului principal, care, cuplată cu camera inexactă, poate duce la anumite momente frustrante.

Din păcate, nici actualizarea vizuală nu se ridică la nivelul așteptărilor din 2020: versiunea inclusă de Nintendo în colecția Super Mario 3D All-Stars rulează într-o rezoluție de numai 1280×720, fără niciun fel de antialiasing și cu un aspect ratio de 4:3, venit din anii ’90.

Și, în timp ce 720p este perfect acceptabil pentru un joc ceva mai pretențios rulat pe Nintendo Switch, aici vorbim despre un titlu lansat în 1997, ce ar trebui să “zboare” pe Switch cu o rezoluție mai actuală și un framerate cel puțin dublu. Da, din păcate, această versiune emulată rulează doar la 30fps, iar framerate-ul nu este în permanență constant.

Din fericire, în ciuda acestor neajunsuri, Super Mario 64 este jucabil și în ziua de astăzi, odată ce te obișnuiești cu limitările cauzate de emulare. Ce-i drept, Nintendo a actualizat anumite texturi și elemente de HUD pentru a le face mai lizibile pe display-urile moderne. Totuși, în epoca remasterizărilor și a remake-urilor complete, versiunea de Super Mario 64 inclusă în Super Mario 3D All-Stars lasă impresia că a fost adaptată/portată cu un minimum de efort.

Super Mario Sunshine

Super Mario Sunshine este un titlu ceva mai obscur din seria Mario, dacă se poate zice așa ceva despre un joc în care își face apariția popularul personaj. Lansat inițial pe Nintendo GameCube (la rândul său o consolă eclipsată de concurență), jocul a primit, pentru această colecție, ceva mai multă atenție decât Super Mario 64.

Spre deosebire de acesta, versiunea de Super Mario Sunshine inclusă în Super Mario 3D All-Stars beneficiază de o emulare ceva mai eficientă, fiind redată în rezoluție 1080p (1920×1080) și un aspect ratio modern, de 16:9. Din nou, dezamăgitor este framerate-ul de numai 30fps, care mai suferă și unele scăderi pe parcurs.

Totuși, grație rezoluției net superioare și a afișării 16:9, aspectul lui Super Mario Sunshine are de câștigat nu doar în ceea ce privește factorul estetic: secvențele de platforming, în special cele în care Mario trebuie să facă uz de “jetpack”-ul motorizat de apă, devin mai facile, jucătorii având posibilitatea de a se orienta mai bine în spațiu acum.

În privința actualizărilor, și Super Mario Sunshine beneficiază de câteva retușuri minime: unele texturi sunt ceva mai bine definite, iar secvențele cinematice, reprezentate de filmulețe GCI, par a fi fost renderizate din nou la o rezoluție mult mai bună, fără artefacte de compresie.

Nu în ultimul rând, o serie dintre comenzile jocului au fost actualizate, în special în ceea ce privește direcționarea jetului de apă cu care Mario atacă inamicii, acestea fiind adaptate pentru butoanele caracteristice consolei Nintendo Switch.

Super Mario Galaxy

Un pic ironic, având în vedere că avem de-a face cu cel mai recent joc din această colecție (deci și cel mai pretențios, în teorie), este faptul că Super Mario Galaxy pare să fi făcut pasul către Nintendo Switch în cea mai reușită manieră (dintre titlurile incluse în acest pachet).

Astfel, avem de-a face cu un joc care rulează într-o rezoluție ce tinde spre 1080p, cu anumite scăderi atunci când încearcă să mențină constant framerate-ul de 60fps. Da, chiar dacă este cel mai nou, Super Mario Galaxy este singurul joc inclus în Super Mario 3D All-Stars care rulează la framerate-ul pe care l-am fi așteptat pentru toate cele trei titluri.

Tot la capitolul plusuri putem adăuga și anumite comenzi, bazate pe mișcările fizice ale controller-ului, ce au fost simplificate pentru a putea fi executate doar prin apăsarea unor butoane. La fel ca în cazul lui Super Mario Sunshine, secvențele cinematice au fost actualizate și în Super Mario Galaxy. Nu în ultimul rând, mișcarea cursorului a fost “reatribuită” ecranului tactil de pe Nintendo Switch.

Dacă ar fi să căutăm un nod în papură acestei ediții de Super Mario Galaxy am putea menționa anumite probleme de afișare a unor efecte ce implică transparență, cum ar fi halourile ce apar în jurul unor surse de lumină, mult mai grosiere decât cele din ediția inițială de pe Wii.

Concluzie

După cum puteți deduce din rândurile de mai sus, această colecție stârnește sentimente contradictorii: pe de-o parte, avem parte de trei titluri Mario 3D care au scris istorie, emblematice pentru epocile în care și-au făcut apariția și pe care niciun pasionat de platformere nu ar trebui să le rateze.

Pe de cealaltă parte, impresia lăsată de Super Mario 3D All-Stars nu este tocmai cea mai bună, în special din cauza eforturilor minime făcute de Nintendo pentru a adapta aceste jocuri pentru vremurile pe care le trăim. Mi se pare inacceptabil ca în 2020 să te prezinți cu un joc din 1997 (Super Mario 64) ce rulează doar în rezoluție 1280×720 și cu 30 de cadre pe secundă, fără a-i aduce îmbunătățiri grafice semnificative.

De asemenea, pentru un produs aniversar cu Mario, mă așteptam ca Super Mario 3D All-Stars să includă și unele “goodies”, precum artwork-uri din perioadele de producție, comentarii din partea dezvoltatorilor etc. Ce-i drept, pachetul include un bonus: coloanele sonore ale tuturor celor trei jocuri, însă parcă este cam puțin.

Astfel, deși nimeni nu poate contesta calitatea jocurilor incluse, Super Mario 3D All-Stars este un pic cam greu de recomandat la prețul actual. Poate doar în cazul în care nu ați mai jucat niciodată cele trei titluri incluse, sau dacă prindeți vreo reducere promoțională.

Totuși, este greu de crezut că vom asista la o asemenea reducere, Nintendo lansând Super Mario 3D All-Stars drept un produs disponibil pentru o perioadă limitată de timp (doar până în primăvara anului viitor), asigurându-se astfel că prețul va fi menținut la cote înalte. Și, trebuie să mărturisesc, acesta este motivul pentru care Super Mario 3D All-Stars a pierdut un punct întreg din nota de mai jos.