Stellar Blade Review: frumoasa și bestiile

În lipsa jocurilor noi de la propriile studiouri, Sony Interactive Entertainment a ales să publice Stellar Blade pentru PlayStation 5, primul titlu important al studioului coreean Shift Up. Avem de-a face cu un joc de acțiune care are loc pe Pământ, însă într-un viitor post-apocaliptic. Personajul principal este EVE, o tânără cu misiunea de a elimina monștrii invadatori de pe suprafața planetei noastre și, implicit, de a salva omenirea.

Acțiunea începe cu mai multe nave venind din spațiu spre Pământ și lansând drop pods către suprafața planetei. Acestea transportă soldați din Airborn Squadrons, trimiși pentru a se lupta cu Naytiba, monștrii care au invadat planeta. EVE se numără printre puținile forțe care reușesc să aterizeze, fiind salvată de Tachy, lidera echipajului ei, și, împreună, pornesc să găsească ceilalți supraviețuitori. Astfel, după o secțiune care joacă rolul de tutorial pentru sistemul de combat din joc, cele două personaje sunt atacate de un Alpha Naytiba, un monstru foarte puternic.

În urma acestei lupte, EVE este găsită de Adam, un scavanger cu propria sa navă de transport. Acesta o ajută pe protagonistă să își revină și îi propune să lucreze împreună pentru a explora prima zonă, un oraș uman abandonat numitor Eidos 7. După încă o secțiune liniară, eroina se confruntă cu un nou Alpha Naytiba și reușește să o salveze pe Lily, o altă membră din Airborn Squadrons.

Aici practic începe să se „deschidă” Stellar Blade: EVE ajunge în Xion, ultimul oraș pământean populat de oameni, de unde poate accesa și Wasteland, porțiunea open world a jocului. Astfel, pe lângă misiunea principală de a găsi surse de putere pentru a repune pe picioare orașul Xion, eroina poate aborda și misiunile secundare împrăștiate în toată zona deschisă din Wasteland.

Atât estetica jocului, cât și tema aleasă de producători, amintesc mult de jocuri precum Nier: Automata. Toate membrele echipajelor Airborn Squadrons sunt femei atrăgătoare, iar comunicarea cu nava-mamă Colony este imposibilă. Pe parcurs, apar tot mai multe informații despre ce se întâmplă de fapt între Colony, Pământ și oamenii de pe suprafața planetei, deci, în teorie, ar exista motive bine întemeiate pentru a parcurge întreaga poveste din Stellar Blade.

Iar sistemul de luptă se dovedește a fi interesant, îmbinând elemente din mai multe titluri de acțiune. Există light și heavy attacks, iar acestea pot fi combinate în diferite moduri pentru a realiza anumite combos. De asemenea, EVE poate bloca atacuri, iar dacă un atac este blocat la momentul oportun, eroina va executa un parry perfect, capabil să reducă bara de rezistență a inamicilor. Odată epuizată această bară, un adversar este blocat și devine și mai vulnerabil la atacurile eroinei.

EVE are la dispoziție și o manevră de dodge (eschivă), care, la fel ca în cazul paratului de atacuri, poate fi executată în ultimul moment pentru a obține un perfect dogdge cu efecte similare. Inamicii au și atacuri care nu pot fi blocate, Stellar Blade folosind codarea pe culori pentru a indica manevra de care este nevoie pentru a contra respectivul atac: galben pentru loviturile care trebuie evitate, albastru pentru a semnaliza oportunitatea unui Blink (față+dodge, echivalent cu teleportarea în spatele inamicului și contraatacul din acea poziție) și mov pentru Repulse (executat cu spate+dodge).

De asemenea, EVE are acces și la atacuri mai puternice, numite Beta Skills. Acestea consumă din bara de Beta energy și pot avea diferite efecte, de la întreruperea inamicilor, la damage mare aplicat în proximitatea eroinei și până la distrugerea scuturilor oponenților. Nu în ultimul rând, drona care o acompaniază pe EVE poate deveni și o armă „ranged” (care execută atacuri de la distanță), cu mai multe tipuri de muniție: gloanțe, rachete, laser, explozibili etc.

Pe măsură ce povestea progresează, sunt deblocate și alte abilități, iar toate aceste elemente rezultă într-un ritm bun al luptelor, pe parcursul cărora jucătorul trebuie să fie atent la inamicii mai puternici, pentru a-i surprinde cu manevre de tipul perfect dodge sau perfect parry și a le aplica cât mai multe damage. La început, inamicii au destulă „viață” încât să nu moară imediat, însă jocul nu oferă opțiuni în ideea de a-i proiecta în aer și de a le aplica astfel combo-uri prelungite. În schimb, sistemul de combat se concentrează pe luptele la sol și pe folosirea eficientă a abilităților. Opțiunea de lock-on pe inamici ajută, deși sunt și cazuri în care camera joacă feste și impiedică realizarea combinațiilor de butoane necesare pentru Blink și Repulse.

Există și un sistem de progresie, EVE dobândind upgrade-uri pentru sabia sa, pentru bonusurile pasive pe care le are la dispoziție, pentru numărul de item-uri ce o vindecă sau pentru stilurile sale de luptă. De asemenea, eroina poate colecta core-uri de la alte membre doborâte din Airborne Squadron, utile pentru a-și mări băruțele de viață si Beta energy.

Iar materialele necesare pentru upgrade-uri se găsesc fie prin explorare, fie prin intermediul misiunilor secundare. Din fericire, jocul se asigură că ai suficiente la dispoziție în așa fel încât, până la final, să ai aproape toate aspectele îmbunătățite la maximum. Chiar și la final încă găseam material pentru a-mi crește numărul de gear slots, de healing items și pentru îmbunătățirea armei principale.

O mecanică de joc utila este și cea de scanare a mediului înconjurător cu ajutorul dronei din dotare, un puls scoțând în evidență obiectele de interes din vecinătate. Într-un joc cu o fidelitate grafică destul de bună, un astfel de element ajută să nu pierzi timp pentru a examina fiecare element, neștiind dacă poți sau nu să interacționezi cu acesta.

Xion oferă și câteva personaje interesante, încurajându-te astfel să parcurgi și misiunile secundare aferente acestora. Un alt element util este și faptul că, atunci când finalizezi o astfel de misiune, jocul se oferă să te teleporteze înapoi la persoana care a inițiat-o, eliminând astfel timpii morți.

În ceea ce privește explorarea, atât în zonele sale deschise, cât și în cele liniare, jocul permite soluții destul de creative pentru a trece de obstacole și puzzle-uri. Lipsește acea filosofie în care tu, ca jucător, trebuie să încerci să ghicești ce a vrut să exprime designer-ul: de multe ori, puzzle-urile sunt clare și îți poți da seama ce ai de făcut din interacțiuni simple și directe, ba chiar poți să și experimentezi. În materie de obiecte colecționabile, pe lângă materialele de upgrade, poți debloca și costume suplimentare atât pentru EVE, cât și pentru Adam și Lily, și poți scotoci și după doze de suc, mai mult un soi de plasare de produse forțată, decât ceva cu adevărat util.

Trebuie menționate și sound design-ul, dar și muzica în mod special. Chiar dacă nu sunt vreun fan al genului k-pop, câteva dintre melodiile de fundal din anumite zone sunt atât de catchy, încât m-am trezit fredonându-le. Iar loviturile au impact și inamicii au „greutate”. Mi-au plăcut în mod special inamicii robotici, androizi infectați de Naytiba, care au mișcări foarte clare, bine animate și cu sunet perfect de mașinărie.

Poate cea mai mare slăbiciune a jocului este lipsa de idei noi și preluarea conceptelor din alte titluri. Astfel, este foarte tentant să tragi concluzii și să faci presupuneri bazate pe anumite elemente ale poveștii, cu șanse mari de a ghici corect ce urmează. Există zone de explorat și dincolo de Eidos 7, de Xion si Wasteland, însă tentația este mereu să îndeplinești misiuni principale și secundare, fără a pune foarte mult preț pe poveste, fiindcă i-ai mai întâlnit deja majoritatea elementelor și în alte jocuri.

O altă problemă evidentă este reprezentată de secțiunile în care EVE nu are acces la toate abilitățile sale, iar jucătorul este forțat să le parcurgă doar cu ajutorul unei arme. Intenția era, probabil, de a crea un cadru de survival horror, dar, după atâtea ore de acțiune dinamică, ritmul încetinit nu dă bine, iar înghesuiala în coridoare cu monștri puțini și înceți, cu mai puține opțiuni de a-i înfrunta, poate deveni deranjantă. De asemenea, unele misiuni secundare te forțează să revii în aceste zone liniare, care au doar câteva puncte de fast travel, și de multe ori nu numai că este greu să îți dai seama unde vrea jocul să te duci, dar sunt și distanțe măricele de parcurs într-un nivel liniar pe care l-ai parcurs deja, momente repetitive și deloc distractive.

Păcat că nu pot dezvolta mai mult în legătură cu o secțiune apropiată de finalul jocului, care reușește să ofere cam tot ce are mai bun Stellar Blade: inamici interesanți, puzzle-uri bine gândite, ritm bun, grafica pe măsură și un deznodământ satisfăcător.

În concluzie, luptele din Stellar Blade sunt de cele mai multe ori excelente, iar, vizual, jocul arată foarte bine, mai ales în privința design-ului anumitor inamici și boși. De asemenea, muzica susține perfect acțiunea în momentele-cheie, iar, atunci când se concentrează pe interacțiunile eroinei EVE cu alte personaje, jocul devine chiar captivant. Povestea, în schimb, este destul de previzibilă și sunt destule secțiuni de timpi morți, gândite parcă doar pentru a prelungi jocul în mod artificial.