Star Wars Squadrons Review: la bordul X-Wing-ului preferat

Jocurile bazate pe saga Star Wars, la fel ca în cazul filmelor din serie, au trecut prin multe schimbări în ultimii ani, odată cu preluarea Lucasfilm de către gigantul Disney. Licența pentru jocurile video Star Wars a fost preluată de Electronic Arts, iar creațiile acestora s-au adresat în primul rând iubitorilor de multiplayer, fără a străluci cu adevărat. Asta până la Star Wars Jedi: Fallen Order, titlu apărut anul trecut, care a reușit să reclădească încrederea în capacitatea celor de la EA de a realiza jocuri de calitate bazate pe această licență. Și, după cum veți afla și din acest review, Star Wars: Squadrons continuă acest trend pozitiv.

Indiferent de compania care ținut frâiele jocurilor bazate pe Star Wars în ultima vreme, a fost lesne de observat faptul că shooter-ul a fost genul predominant atunci când s-a decis realizarea unei noi adaptări ale seriei pentru PC sau console (ne aducem aminte aici de Dark Forces, de Jedi Knight sau de mai recenta serie Star Wars: Battlefront).

Iar un anumit tip de jocuri, simulatoarele spațiale, deosebit de populare prin anii ’90, aproape că au dispărut din peisaj. Și asta în ciuda faptului că navele spațiale X-Wing și TIE Fighter, cunoscute pentru orice fan Star Wars, se potrivesc de minune acestei abordări. Ba chiar, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, au existat și jocuri omonime care abordau fix acest subiect, bucurându-se de un succes apreciabil. Ei bine, după o așteptare mult prea lungă, amatorii de dogfight-uri spațiale au în sfârșit un nou astfel de joc, în care își pot demonstra calitățile de piloți: Star Wars: Squadrons.

Gameplay, între accesibilitate și complexitate

Și, te-ai putea gândi că, în vremurile noastre, accesibilitatea ar fi o prioritate atunci când încerci să (re)familiarizezi jucătorii cu un gen relativ obscur. În cazul simulatoarelor spațiale, mă așteptam ca pilotarea în sine a navei să fie tratată mai degrabă superficial, în stilul jocurilor arcade, acțiunea să fie redată din perspective cât mai “cinematice”, pentru a spori spectaculozitatea luptelor, iar nivelul de dificultate să fie relativ scazut, pentru a “acomoda” cât mai mulți gameri.

Surprinzător, pe parcursul procesului de realizare a acestui review, am remarcat că Star Wars: Squadrons nu este dispus să facă multe dintre aceste compromisuri. Controlul, spre exemplu, pare destul de simplu și accesibil la început. Până când începi să descoperi multe elemente nu atât de evidente la prima vedere: spre exemplu, energia navelor poate fi redirecționată către diferite sisteme, cum ar fi motoarele, scuturile sau armele, în funcție de nevoile de moment. De asemenea, sistemul de țintire și analiză poate fi configurat în funcție de elementele ce dorești să îți fie indicate pe HUD, iar, în cazurile anumitor nave, scuturile pot fi reconfigurate pentru a proteja o parte anume a fuzelajului.

Nu în ultimul rând, chiar și “banala” deplasare a navei prin spațiul cosmic nu este tocmai simplistă, existând și o serie de manevre avansate, foarte utile, pe care le vei descoperi treptat. Iar pentru cei care nu sunt fani ai perspectivei first person, de la bordul acestor nave spațiale, am o veste proastă: aceasta este singura modalitate prin care puteți urmări acțiunea din Star Wars: Squadrons, neexistând o alternativă third person, din afara navei.

O nouă poveste Star Wars

Din fericire, adaptarea la Star Wars: Squadrons se face destul de repede, prin intermediul campaniei single player pe care jocul o pune la dispoziție. Și, uimitor având în vedere înclinarea de care EA a dat dovadă în ultima vreme în favoarea jocurile multiplayer, această campanie din Squadrons nu este o simplă înșiruire de misiuni și obiective insipide.

Mai mult, acțiunea este legată de o poveste coerentă, ce pune față în fața două escadrile de piloți, aflate în tabere opuse ale confictului: Vanguard, de partea Noii Republici, și Titan, de partea rămășițelor Imperiului Galactic. Misiunile alternează între aceste două tabere, urmând însă un fir narativ destul de clișeistic pentru universul Star Wars (poate vă era dor de construcția unei super-arme ce poate afecta soarta războiului).

Totuși, de-a lungul celor aproximativ zece ore ale sale, povestea reușește să îți țină viu interesul. Iar un aport important în acest sens îl au și colegii tăi “de suferință”, fiecare cu o personalitate proprie, în compania cărora poți purta discuții despre trecutul acestora, motivațiile lor, părerile pe care le au față de ordinele ce trebuie executate etc. Spre exemplu, de partea Imperiului, mi-a devenit foarte simpatic Shen, un pilot veteran ce nu mai poate trăi fără echipamentul și masca sa, corpul său fiind afectat de numeroasele bătălii purtate în slujba împăratului.

Până la urmă însă, aș îndrăzni să spun că această campanie single player din Star Wars: Squadrons are două mari neajunsuri. În primul rând, în ideea de a diversifica cât mai mult obiectivelor misiunilor, pentru a evita ceea ce ar fi fost doar o înșiruire monotonă de lupte spațiale, s-a mers câteodată un pic cam departe. Jucătorii sunt puși să îndeplinească unele obiective oarecum complexe, într-un timp foarte scurt, fără a le fi oferite suficiente instrucțiuni în prealabil. Apar astfel niște puncte de dificultate exagerată pe parcursul campaniei, în care îți vine să arunci cu controller-ul pe geam.

Apoi, o chestiune mai mult de gust: deznodământul poveștii evită, într-un mod oarecum anticlimatic, să desemneze un câștigător din acest conflict Vanguard vs. Titan. Un fel de bătăie pe umăr, indiferent de tabăra cu care te identifici: “bravo, ai facut o treabă foarte bună”. Mai mult, deși întreaga poveste urmărește aceste două escadrile, Vanguard și Titan nu se confruntă niciodată direct.

Este adevărat că unele dintre misiunile campaniei single player te pun în postura de a alege fie cu ce navă dorești să abordezi obiectivele, fie să-i modifici loadout-ul, însă aceste opțiuni sunt destul de limitate. Adevărata personalizare are loc însă în porțiunea multiplayer.

Multiplayer oarecum sărăcăcios

Trebuie să recunosc: având în vedere durata destul de scurtă a campaniei, mă așteptam să primesc o componentă multiplayer ceva mai stufoasă în Star Wars: Squadrons. În schimb, avem parte doar de o mână de hărți și de numai două moduri de joc, Dogfight și Fleet Battles, dintre care doar ultimul poate fi abordat în mod ranked.

Și dacă Dogfight este echivalentul Deathmatch-ului la bordul X-Wing-urilor, TIE Fighter-elor etc., Fleet Battles pune jucătorii în fața unei bătălii ceva mai complexe, obiectivul fiecărei echipe fiind doborârea navei-amiral a taberei adverse. Pentru a îndeplini însă acest obiectiv, trebuie parcurse mai multe etape, precum strâpungerea defensivei acesteia, distrugerea anumitor sisteme etc. Pentru neinițiați, modul Fleet Battles beneficiază și de o variantă “de antrenament”, în care puteți juca împotriva AI-ului.

De asemenea, personalizarea avansată și sistemul de progresie nu se regăsesc decât aici, în modul multiplayer din Star Wars: Squadron. Jucătorii pot alege între patru modele de navete pentru fiecare tabără (X-Wing, A-Wing, Y-Wing, TIE Fighter, TIE Interceptor, TIE Bomber etc.), cărora le pot îmbunătăți atât caracteristicile tehnice, cât și aspectul exterior sau interior. Totuși, acest nivel de personalizare vizuală mi se pare un pic inutil, având în vedere că, în ploaia de lasere și alte proiectile dintr-un meci cât de cât serios, nimeni nu stă să admire carlinga adversarului de aproape.

Grafică reușită și suport complet pentru VR

Dacă în ceea ce privește campania single player sau componenta multiplayer există lucruri ce pot fi reproșate jocului, Star Wars: Squadrons se prezintă aproape perfect în ceea ce privește grafica. Peisajele spațiale sunt impresionante din punct de vedere vizual, cu baze spațiale, câmpuri de meteoriți sau chiar un cimitir de nave abandonate, iar interioarele navelor arată excelent, cu instrumente de bord funcționale.

De asemenea, porțiunile dintre misiuni, în care te poți plimba prin interiorul câtorva încăperi printr-un sistem de tip point and click, dar și interacționa și discuta cu celelalte personaje, sunt bine realizate. De altfel, nu puteam omite din acest review pentru Star Wars: Squadrons faptul că jocul menține mereu aceasta perspectivă first person și datorită faptului că poate fi abordat, în totalitate, și în mod VR. Astfel, dacă dețineți un PlayStation VR sau o cască VR compatibilă pentru PC, secvențele de pilotat din Squadrons capataăcu totul alte dimensiuni.

Iar optimizările realizate pentru VR au “urmări” cât se poate de plăcute și pentru modul “2D” de afișare al jocului: Star Wars: Squadrons rulează impecabil, la 60 de cadre pe secundă, indiferent de consola sau PC-ul pe care alegeți să-l jucați. Iar dacă aveți și un display capabil de HDR, pregătiți-vă de o adevărată explozie de efecte și culori pe ecran.

La sfârșitul acestui review, am sentimente oarecum contradictorii legate de Star Wars: Squadrons. Pe de-o parte, ideea și conceptele de bază ale jocului trebuie lăudate, Dogfight-urile sunt dinamice, povestea are mai multă noimă decât ultimele filme Star Wars, iar grafica arată excelent. Pe de altă parte, unele misiuni îți scot peri albi, iar componenta multiplayer se dovedește a fi destul de săracă… Cu alte cuvinte, pentru a-l parafraza pe deja faimosul Anatoly Dyatlov din serialul Cernobîl, Star Wars: Squadrons nu este tocmai grozav, însă departe de a fi dezamăgitor.