Sniper Elite Resistance Review: încă o rundă de împușcat naziști

De obicei, luna ianuarie a fiecărui an nu este tocmai prietenoasă când vine vorba de lansări de jocuri importante, constituind un răgaz numai bun să te întorci la titlurile pe care le-ai achiziționat, cândva, dar nu ai apucat încă să le joci. Sau pentru a încerca ceva (relativ) nou, care, în alte perioade ale unui an, nu s-ar remarca foarte mult în comparație cu aparițiile mai atrăgătoare. Un astfel de „ceva” este Sniper Elite Resistance.

Dacă mai țineți minte Sniper Elite 5, lansat acum mai bine de doi ani, ei bine Sniper Elite Resistance este întruchiparea expresiei „more of the same”. Dacă vă place să vânați naziști, pe câmpurile de bătălie ale celui de-al Doilea Război Mondial, cu ajutorul puștii cu lunetă din dotare, atunci Resistance este fix jocul pe care îl căutați. Nu aduce aproape nicio modificare majoră față de formula din Sniper Elite 5, nu va impresiona pe nimeni nici ca aspect grafic, nici ca poveste și nici în ceea ce privește lipsa de inovații din gameplay.

Sniping-ul de naziști rămâne “fun”

Principalul lucru pe care se bazează – sniping-ul de la distanțe apreciabile, cu urmărirea spectaculoasă a glonțului în zbor până la impactul cu țeasta, organele interne sau, de ce nu, testiculele inamicilor – este satisfăcător implementat și, as îndrăzni să spun, că nu plictisește pe parcursul celor aproximativ 10-11 ore necesare pentru a finaliza campania single player (cu mai toate obiectivele secundare bifate). Iar producătorii de la Rebellion au realizat că nu toți jucătorii se nasc lunetiști, Resistance implementând suficiente niveluri de dificultate în așa fel încât să poți parcurge campania fie stealth și calculat, fie all guns blazing, daca asta dorești. Fun for everyone.

Ajuta si design-ul nivelurilor imense din joc, pe care, pentru Sniper Elite 5 le descriam drept „concepute în stilul unor mini open-world-uri, în care poți aborda obiectivele în ce ordine dorești, din ce direcție crezi de cuviință, existând, în unele instanțe, multiple moduri de a-ți atinge scopul”. Nu s-a schimbat mai nimic in Resistance, nivelurile fiind la fel de intinse si la fel de pline de oportunitati si cai multiple de a parcurge obiectivele. Doar ca sunt cam putine, vreo 7-8 pana vezi credits-urile de final.

Prea similar cu Sniper Elite 5

Un aspect cam monoton, având în vedere că vorbim despre un joc dedicat pasionaților de arme cu lunetă, este sistemul de progresie din joc. În funcție de obiectivele îndeplinite și prestația din fiecare misiune, obții skill points, pe care le poți investi în abilități din trei categorii diferite. Fix ca în Sniper Elite 5, până și aceste skill-uri fiind identice. Apoi, între misiuni sau la workbench-urile descoperite în cadrul nivelurilor, îți poți schimba arsenalul sau îl poți upgrada pe cel deja existent. Din păcate, deblocarea acestor posibilități de upgrade este lentă, iar noile modele disponibile au, de multe ori, dezavantaje evidente în comparație cu pușca default, ceea ce nu prea te încurajează să experimentezi.

La fel ca în Sniper Elite 5, și povestea din Resistance există doar pentru a motiva parcurgerea campaniei: este vorba din nou despre planurile malefice ale naziștilor, care dezvoltă un agent chimic capabil să stopeze debarcarea aliaților din Normandia. Avem și un nou personaj principal, Harry Hawker, cu vocea unui Jason Statham comandat de pe Temu și aspectul unui lăptar bolnav de ciroză. Nu vă faceți griji, nu trebuie să relaționați cu acesta sau cu restul distribuției (care distribuție?) pentru a vă bucura de gloanțele care străpung boașele unui nazist.

Și, la fel ca în Sniper Elite 5, și aici, pe lângă campania solo, mai există și alte posibilități de a aborda jocul. Misiunile din campanie pot fi încercate și în modul co-op, iar opțiunile clasice PvP gen free for all sau meciurile pe echipe sunt disponibile în meniul multiplayer. Nu în ultimul rând, a fost păstrat și modul Invasion, prin intermediul căruia poți „invada” sesiunea de campanie a unui alt jucător, în pielea unui sniper nazist. Nu vă așteptați însă la revelații: cui nu i-a plăcut Sniper Elite 5, nu-i va plăcea nici ce oferă Resistance.

Una dintre puținele noutăți este reprezentată de provocările Propaganda. Pe scurt, fiecare nivel al campaniei ascunde un propaganda poster, care, odată găsit, deblochează câte un astfel de challenge în meniul principal. Dar nici obiectivele acestor provocări nu sunt foarte variate, încurajându-vă fie să executați cât mai multe stealth kill-uri succesive, fie să eliminați cât mai multe ținte cu sniper rifle-ul, dintr-o poziție fixă. Obții trei stele destul de rapid și treci mai departe, rejucabilitatea fiind destul de mică.

Un titlu de buget

La fel ca predecesorul său, Sniper Elite Resistance este mai degrabă ceea ce am putea descrie drept „un titlu de buget”, dezvoltat cu mai puțini bani și nu la cele mai înalte standarde. Atât timp cât ești conștient de această limitare, grafica din joc nu te va deranja mai deloc. Animațiile sunt câteodată stângace, personajele arată precum o făceau acum aproape două decenii când se făcea tranziția de la PS2 la PS3, ambient occlusion-ul exagerat acoperă lipsa unor detalii etc.

Măcar luate în ansamblu, locațiile gigantice din nivelurile jocului – un baraj, un oraș francez capturat de naziști, o vie și vila care ascunde o bază nazistă, o gară etc. – se prezintă neașteptat de bine, fiind al doilea atu al lui Resistance, imediat după „denazificarea” organelor interne ale inamicilor. Controlul funcționează bine, iar, cel puțin pe o consolă PlayStation 5 standard, framerate-ul nu a coborât sub 60fps.

Neavând ceva mai bun la dispoziție, pot spune că m-am distrat, într-o oarecare măsură, cu Sniper Elite Resistance. Nu aș plăti însă niciodată preț complet pentru un astfel de joc și nu recomand nimănui să o facă. Totuși, la o reducere semnificativă, sau în cadrul abonamentului PC Game Pass (da, SER este deja inclus acolo), nu văd de ce nu i-ați da o șansă. Cel puțin până încep să apară titlurile cu greutate din 2025.