Sid Meier’s Civilization VII Review: grecii conduși de George Washington se iau la trântă cu egiptenii lui Machiavelli

Seria Civilization nu este doar una dintre cele mai longevive și influente francize din lumea jocurilor, ci unicul punct de referință după care sunt măsurate toate celelalte jocuri de strategie desfășurate pe ture. De la debutul său din 1991 și până în prezent, fiecare nouă ediție a încercat să aducă îmbunătățiri, rafinând elementele de gameplay astfel încât să mențină vie magia formulei „just one more turn”. Civilization VII continuă această tradiție, dar vine și cu provocări serioase, unele greu de acceptat de mulți dintre fanii seriei.

O călătorie prin timp și strategie

Primul contact cu seria Civilization a definit traiectoria multora din veteranii gaming-ului. Și eu mă număr printre ei, prima mea tangență cu legendara franciză având loc într-o perioadă în care eram în căutarea următorului shooter plin de adrenalină sau a următorului joc de aventură plin de umor.

Civilization II și apoi Sid Meier’s Alpha Centauri m-au prins însă în mreje și m-au făcut să dedic luni întregi încercării de a stăpâni mecanismele de joc, să înțeleg ce fac diferitele tehnologii și cum să construiesc un imperiu prosper.

A fost o experiență care mi-a definit pasiunea pentru jocurile de strategie și afinitatea pentru TBS-uri. Astfel, chiar dacă peisajul jocurilor video s-a schimbat considerabil în ultimele două decenii, fiecare anunț nou venit din “tabăra” Civilization reaprinde acea licărire de curiozitate.

Civilization VII aterizează într-o piață mult mai competitivă, jocuri precum Humankind, Old World și Millennia demonstrând că există loc pentru inovare și că regele genului trebuie să fie atent la evoluțiile din domeniu. Studioul Firaxis aparent a înțeles mesajul și a decis să facă formula originală mai ușor de digerat.

Toate-s vechi și nouă toate

Așa cum mă așteptam, structura fundamentală a jocului a rămas aceeași, precum și desfășurarea fiecărei partide prin alegerea unei civilizații, explorarea unei hărți generate aleatoriu, dezvoltarea orașelor, cercetarea tehnologiilor și gestionarea relațiilor diplomatice. Mezinul seriei introduce însă și schimbări notabile.

Prima noutate majoră este separarea conducătorilor de civilizațiile lor. Astfel poți fi martor la eforturile lui Benjamin Franklin de a-i călăuzi pe grecii antici în misiunea lor de a descoperi secretele democrației sau la netezirea căii aztecilor spre lumina divină de către José Rizal.

Deși poate părea ciudat la prima strigare, este o schimbare bine venită, care oferă o flexibilitate mult mai mare în alegerea stilului de joc, mai ales că fiecare lider vine cu bonusuri și abilități unice, care pot fi dezvoltate pe măsură ce avansezi. Combinarea liderilor cu avantajele oferite de mementos, care sunt abilități unice deblocate prin completarea diferitelor obiective, garantează personalizarea completă a experienței de joc.

O altă modificare importantă este legată de epocile istorice. În loc să evoluezi continuu de la o eră la alta, păstrând toate progresele și trupele, acum fiecare schimbare de epocă șterge cu buretele o parte a realizărilor. În practică acest aspect se traduce prin nevoia de a adapta strategiile din mers, deoarece trecerea de la o epocă la alta are consecințe majore. Războaiele sunt forțat încheiate de dispariția majorității trupelor, iar jucătorii sunt forțați să-și îndrepte atenția spre noi tărâmuri inaccesibile până în acel punct.

O altă schimbare semnificativă față de episoadele anterioare este sistemul de influență, care funcționează ca o resursă strategică pentru diplomație. Ca orice altă resursă, influența din joc se acumulează mai repede sau mai lent în funcție de deciziile luate. Fiecare acțiune diplomatică consumă influență, ceea ce înseamnă că alianțele și relațiile ostile trebuie cântărite cu grijă. Atât acțiunile diplomatice propuse de tine, cât și răspunsul tău la propunerile altora consumă această resursă prețioasă, dictând în ce măsură poți să apui în aplicare ambițiile tale legate de politica externă.

Dragoste cu năbădăi

Bineînțeles există multe alte schimbări mici și mari care fac jocul fascinant pentru fanii genului 4X (eXplore, eXpand, eXploit, eXterminate). De la catastrofele naturale până la bonusurile diverse oferite de descoperirea unor minuni ascunse în poala mamei Gaia, de la alegerea politicilor usturătoare cauzate de instaurarea perioadelor de criză până la pierderea corăbiilor pe valurile nemiloase ale oceanului, Civilization VII ascunde multe surprize, cel mai bine descoperite pe cont propriu.

Deși per ansamblu scopul final este o experiență de joc mai bogată, producătorii au încercat să simplifice interfața și interacțiunea cu jocul, astfel încât fiecare tură să curgă precum mierea pe o felie de pâine prăjită. Intențiile bune știm însă unde duc și dincolo de tradiționalele kilotone de bug-uri care acompaniază lansarea fiecărui episod nou, aceste schimbări au provocat antipatia veteranilor seriei.

Cap de afiș pe lista de plângeri strigătoare la cerul virtual este simplificarea anumitor elemente de micro-management. Am putea argumenta că această abordare, pe lângă faptul că face jocul mai accesibil pentru noii veniți, le permite jucătorilor cu experiență să se concentreze pe aspecte mai importante precum diplomația și provocările aduse de schimbarea epocilor. Dar de multe ori argumentele trec neauzite.

Un alt punct sensibil este inteligența artificială. În timp ce Firaxis a încercat să îmbunătățească comportamentul liderilor controlați de AI, aceștia de fapt tind să fie foarte agresivi și au parte de un avantaj timpuriu semnificativ. Cel puțin dacă joci după reguli. Dacă exploatezi diferitele lapsusuri design-ul acestui joc, poți să ajungi un adevărat zeu care descoperă noi tehnologii și construiește minunile lumii instant.

Grafică de-ți face cu ochiul

Un alt punct de discuție major legat de Civilization VII este estetica sa. Firaxis a renunțat la stilul vizual colorat și stilizat din Civilization VI, care a fost adesea criticat și asemuit cu jocurile de pe mobile. În schimb, producătorii au adoptat un design mai apropiat de Civilization V, cu un ton mai serios și detalii grafice mai elaborate. Noua direcție vizuală ajută la crearea unei atmosfere mai captivante și al unei lumi de joc spectaculoase.

Nu lipsesc, din păcate, nici provocările, hărțile adesea devenind foarte aglomerate vizual, ceea ce îngreunează uneori identificarea unităților sau a structurilor. Dincolo de aceste neajunsuri de design, și bug-urile sunt omniprezente, pe o paletă care se extinde de la unități care nu dispar deși au fost învinse până la crash-uri complete ale jocului.

Veteranii seriei știu că fiecare nou joc din seria Civilization are nevoie de câteva runde bune de patch-uri pentru a putea fi jucat fără probleme, dar asta nu este o scuză pentru Firaxis, care nici după atâtea titluri sub centură nu poate livra un joc care să fie stabil încă din ziua lansării.

Concluzie

Civilization VII reprezintă o evoluție deopotrivă semnificativă și aprig dezbătută pentru cea mai longevivă serie de TBS-uri. Pentru mine este mai captivant decât episodul anterior, dovadă că de la “hai să mă joc niște ture înainte de culcare” ajung invariabil la „cum spanac e deja lumină afară?!”.

Da, sunt multe bug-uri care trebuie reparate urgent și este nevoie de o mai bună echilibrare a mecanicilor de joc. Dar știm că aceste aspecte vor fi rezolvate și sunt contrabalansate de neaoșa grafică nouă, de presiunea adusă de schimbarea epocilor și de nenumăratele surprize aduse de noile elemente de gameplay. Civilization VII este distractiv fără dar și poate, chiar dacă mai este nevoie de lucru pentru a se putea ridica la nivelul așteptărilor fanilor și a potențialului intrinsec.