Scott Pilgrim vs The World The Game Complete Edition Review: un titlu lung pentru un joc „scurt”

Scott Pilgrim este o licență de benzi desenate, inspirată pe alocuri din jocuri video, care mai apoi a fost adaptată într-un film, iar acesta, la rândul său, a primit, desigur, un joc video. Lansarea jocului a închis un cerc metaforic, acesta reprezentând evoluția cumva firească a universului creat de Bryan Lee O’Malley. La momentul apariției, în 2010, era ceva destul de obișnuit ca un film să se lanseze alături de un joc. Din fericire, această tradiție s-a cam oprit în urma multiplelor jocuri de calitate slabă, care afectau cumva imaginea licențelor. Acum, cel mult, vedem câte un joc de mobil gratuit care dispare din atenția publicului destul de repede. Totuși, parcă este păcat că nu apar mai multe jocuri precum Scott Pilgrim vs The World: The Game, și mă bucur că Ubisoft a mai băgat o „fisă” și a scos de la naftalină acest titlu și pentru platforme mai moderne.

Lansat inițial pe PlayStation 3 și Xbox 360, Scott Pilgrim vs. The World: The Game a fost avut un succes de „cult” la momentul lansării, adunând rapid o bază de fani atât din rândul celor care preferă jocurile de tip brawler, cât și din rândul admiratorilor licenței Scott Pilgrim. Se pare că echipele Ubisoft Montreal și Ubisoft Chengdu au reușit, la momentul respectiv, să capteze perfect atmosfera universului Scott Pilgrim, chiar dacă, din punct de vedere vizual și chiar sonor, totul era în mare parte original, departe de benzile desenate în alb-negru, dar și de efectele vizuale impresionante ale filmului. Personajele, locațiile și, în linii mari, povestea sunt similare în toate cele trei variante, dar fiecare în parte are o identitate proprie. Cel mai surprinzător lucru este că acest joc a fost construit și lansat în doar câteva luni, întrucât proiectul a fost pornit de mai multe ori până când a ajuns în forma curentă.

Ghinionul lui Scott Pilgrim „The Game” a fost însă că a fost bazat pe o licență de film, iar așa cum se întâmplă cu multe astfel de titluri, licența are un termen de expirare iar publisher-ul nu a prelungit-o la momentul respectiv. Astfel, jocul a dispărut de la vânzare. Și a fost absent până în prezent, când Ubisoft a decis să mai ofere o șansă acestui titlu, relansându-l drept Scott Pilgrim vs. The World: The Game Complete Edition, disponibil acum pe toate platformele principale de pe piață: PC, Xbox One, PlayStation 4 și Nintendo Switch. Vedem o absență a platformelor next-gen de pe listă, însă jocul poate fi rulat în modul backwards compatible pe ele fără (prea) multe probleme.

Pentru acest review, am jucat pe un PlayStation 5 și ar trebui să menționez de la început că jocul are un bug foarte grav pe această platformă. După ce bați bosul de la sfârșitul nivelului 3, jocul se oprește și te întoarce cu o eroare înapoi în meniul principal al consolei. Negreșit, de fiecare dată când termini nivelul pățești asta. Rezolvarea am găsit-o însă pe Reddit, unde un utilizator a găsit soluția, una simplă de altfel: mută rezoluția consolei de pe 4K pe 1080p și totul se rezolvă. Mi-aș fi dorit însă o testare mai atentă, în special pe platformele noi, chiar dacă jocul este construit mai degrabă pentru cele vechi.

Ca pe vremea Super Nintendo

De altfel, jocul nu are nevoie în niciun caz de rezoluție 4K, întrucât vorbim despre un titlu cu grafică în stil 16-bit, fiind parcă scos direct de pe un cartridge de SNES sau Sega Mega Drive. Mediile de joc sunt extrem de detaliate, animațiile sunt exact așa cum trebuie, iar fiecare nivel în parte trece prin mai multe zone, fiecare cu identitate unică. Treci din suburbii canadiene în cluburi de muzică, în temple ninja și fabrici de roboți, sau, de ce nu, un cimitir plin de zombies.

Pachetul Complete Edition, lansat acum, include jocul în forma lui originală, fără modificări, alături de cele două DLC-uri: personajele jucabile Knives Chau și Wallace Wells. Aceleași șapte niveluri sunt prezente în joc, alături de aceleași câteva moduri de joc alternative, precum un „Boss rush”, „survival mode” și alte câteva moduri cooperative și competitive.

Fiind un brawler, întregul joc poate fi parcurs în mod cooperativ, în până la patru jucători de pe același sistem sau chiar online. Probabil că veți dori să jucați acest joc în mod offline pentru a păstra experiența autentică pe care acesta dorește să o invoce, întrucât nu doar identitatea vizuală este inspirată de anii ’90.

Grafica pixelată este doar vârful iceberg-ului, însă muzica mi se pare că este mai degrabă deliciul acestui joc, chiar mai mult decât gameplay-ul și referințele multiple la alte jocuri, filme și benzi desenate. Muzica interpretată de trupa Anamanaguchi este la fel de „fresh” acum precum era și în 2010, când a fost lansat inițial jocul, oferind unele dintre cele mai antrenante melodii în stilul 8 și 16 bit de până acum, cu influențe clare din secolul 21. Probabil că această muzică nu ar fi putut fi compusă în perioada consolelor 16-bit.

Gameplay și răbdare

Din păcate însă, la capitolul design al gameplay-ului, va trebui ca gamerii „moderni” să se înarmeze cu puțină răbdare. În primul rând, jocul are un control mai greoi decat te-ai aștepta, dar care este foarte familiar celor care jucau pe vremuri Streets of Rage, Double Dragon sau, de ce nu, Battletoads. Iar momentul lansării acestei versiuni de Scott Pilgrim este excelent ales, întrucât asistăm la un soi de revenire a acestui gen pe piață. Doar anul trecut am primit Streets of Rage 4, care s-a dovedit a fi o modernizare parțială, dar foarte bună, a clasicei serii SEGA, în timp ce Battletoads a cam dezamăgit, mergând în niște direcții complet ciudate. Astfel, Scott Pilgrim echilibrează puțin balanța, oferind gameplay de brawler old-school autentic, fără prea multe elemente modernizate.

Scott Pilgrim vs The World: The Game împrumută și puțin din ADN-ul River City Ransom, celebrul brawler din seria Nekketsu, personajele putând fi upgradate folosind diverse magazine ascunse prin niveluri. În stilul anilor ‘80 și ‘90 însă, jocul te încurajează să descoperi ce bonusuri îți aduce fiecare obiect în parte și nu vei ști asta până când nu le vei cumpăra cu monedele (fisele?) strânse din greu în luptele cu inamicii. Iar asta poate deveni frustrant: unele upgrade-uri sunt absolut necesare pentru a putea progresa în joc, întrucât inamicii din niveluri devin din ce în ce mai puternici. Va trebui să repeți de câteva ori nivelurile pentru a strânge destui bani pentru unele upgrade-uri*, însă „munca” va fi răsplătită din plin. *Un sfat pentru începători: cumpărați cât mai repede mâna bionică.

Fiecare personaj în parte, dintre cele șase disponibile, are propriul progres care este înregistrat pe profilul personal. Astfel, ești încurajat să joci și să termini povestea, pe rând, cu toți, deblocând pe parcurs toate abilitățile speciale ale lor și putând construi astfel un soi de „build” pe baza echipamentului cumpărat individual. Nu vă gândiți la un RPG complex cu strategii de „min-maxing”. Cu destul timp și răbdare, fiecare personaj poate deveni un adevărat „Superman”, cu toate atributele la nivel maxim.

M-aș putea plânge că jocul este cam scurt, însă durata lui este normală pentru un brawler, ba chiar mai lungă decât a altor jocuri din acest gen. Poate că pentru anul 2021, lipsa unor checkpoint-uri pe la jumătatea nivelurilor devine enervantă, mai ales dacă jocul crapă din senin la finalul unui boss și trebuie să reiei nivelul de la început. Luptele cu boșii merită însă efortul, fiecare dintre ele fiind unică în felul ei, iar într-un brawler calitatea acestora este probabil chiar mai importantă decât a nivelurilor propriu-zise.

Din păcate, nu sunt foarte multe lucruri în plus de spus despre Scott Pilgrim vs The World: The Game. Este același joc lansat în urmă cu peste zece ani pe Xbox Live Arcade și PlayStation Store, disponibil acum pentru un public mai larg, ba chiar și pe platforme mobile precum Switch și Switch Lite. Problemele tehnice (minore, în fond, și într-un caz destul de izolat, pe o platformă pentru care jocul nu a fost construit), probabil că vor fi rezolvate în timp cu un patch și puțin mai multă testare. Probabil că ar fi o idee bună să cumpărați jocul acum dacă chiar vreți să îl aveți în colecție, întrucât nu se știe niciodată când expiră din nou licența și publisher-ul va fi nevoit, încă o dată, să îl scoată de pe rafturile fizice și virtuale.