Romancing SaGa 2 Revenge of the Seven Review: tu cu cine faci saga?

Deși provine din limba islandeză, cuvântul saga însemnând poveste, totul este o „saga” în lumea de astăzi. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, din 1990 tot auzeam de saga, chiar dacă se vorbea despre o telenovelă (câți ați prins Sclava Isaura?). Dar, spre exemplu, Shogunul era vândut ca saga. Ia uite și tu ce sagă mișto dau ăștia la TVR, că dacă nu era Dallas, atunci era saga Shogun. Cel vechi cu Richard Chamberlain, nu cel de pe Disney+ (care, din fericire, este excepțional).

Un joc refăcut după 31 de ani

În 1993, pe Super Famicom apăreau jocurile Romancing SaGa: cred că am și astăzi 2-ul în exemplar original, creat de Akitoshi Kawazu, un RPG non-liniar, neliniar, cum vreți voi să-i spuneți, unde povestea se întinde pe multiple generații în Imperiul Varennes. Revenge of the Seven vine de la numele găștii tale de șmecheri din care faci parte, Seven Heroes, șapte frați sau cum era… altă “saga”, cu 7 mirese pentru 7 frați, filmul clasic al lui Donen, inspirat din The Sobbing Women, opera lui Vincent Benet.

Deci, acțiunea din joc se concentrează pe o înrudire dintr-asta în linie directă, de urmași, de-a lungul timpului, cu un război de sute de ani, care nu se mai termină. Conceptul a fost popular la vremea respectivă, s-a vândut foarte bine și apăruse chiar și-n România, spre finalul anilor ’90, când explodaseră clonele de NES și SNES. Square Enix a revenit după niște ani și a refăcut aproape complet jocul, avem de-a face cu un remake 100%.

Povestea începe cu Orieve care se întoarce la Gerard și îi explică planul lui Leon, care a căzut intenționat în luptă, ca un veritabil martir, pentru a-i transmite lui Gerard puterea și cunoștințele sale. Sistemul de moștenire este și chintesența din Romancing Saga 2, Gerard își asumă rolul de regele rock-ului, pop-ului și al metal-ului, adună cavaleri și se duce peste Kzinssie, îl bate de-l zvântă și, ni mă la el, dă mai departe puterea.

Dacă vă era dor de un turn-based

Dacă sunteți fani ai confruntărilor turn-based, ați nimerit unde trebuie: luptele pe ture și dezvoltarea personajelor ca-ntr-un JRPG clasic, cu posibilitatea de a pierde complet unele personaje, în cazurile în care ați epuizat toate trucurile din bătălii. Aici întră în scenă sistemul de moștenire, cu mecanica SaGa. Adică veți vedea că schimbați regele sau împăratul ca pe o necesitate, asta vă permite să aveți personaje și formațiuni de luptă care să aibă tot bagajul de cunoștințe. Evident, așa veți face și diferența, la 1 sau 2, X nu există, ca la meciurile de fotbal.

Veți avea misiuni unde un conducător dintr-o anumită clasă va putea crește doar dacă va avea abilități specifice, ca la fiecare clasă, iar, dacă ești pe clasa potrivită, atunci vin și bonusuri suplimentare. Cumva, sistemul SaGa te forțează, te obligă să te bazezi pe tehnică, nu pe clasă, trebuie să înveți să folosești tehnicile necesare. Da, ai în continuarea libertatea de a-ți crea personajele, păstrând componente de RPG din genul JRPG.

După ce terminați povestea lui Gerard, aveți libertatea de a merge unde vreți voi, să faceți ce vreți; până atunci însă, rutele de pe mare sau locațiile de pe țărm sunt blocate. La fel puteți lupta cu fiecare dintre cei șapte eroi, ceea ce duce însă o structură haotică, neliniară, sandbox, unde veți rata unele obiective.

Sistemul SaGa dă impresia de multe ori că sunteți dezavantajați, că progresul nu este recompensat. Adică, la finalul unei povești, când veți câștiga un teritoriu, povestea se mută cu vreo 100 de ani mai târziu, iar noului împărat îi veți atribui abilitățile. Dacă pierzi progresul, veți simți frustrarea, așa că mare atenție.

Unde e povestea?

Cu o asemenea progresie neliniară, uneori haotică, o narațiune întinsă pe secole întregi, Romancing SaGa 2 nu are o poveste propriu-zisă a personajelor. Partea de intro, cu Leon și Gerard oferă un moment puternic, dar, odată încheiată povestea, nu te vei mai atașa de niciun personaj. Singura chestie mișto este secțiunea cu piedestale, care au fragmente din viața celor șapte eroi. Așa afli cum au apărut băieții tăi, garda ta, cum au ajuns celebri, cum au cântat la Vocea României și s-au luptat la Masterchef etc.

Imperiul tău se va dezvolta și trebuie să ai grijă de acest aspect, pentru că la unele regiuni vei avea nevoie de alianțe. Ce poți construi în zonele cucerite? Patru chestii: the Smithy, Incantation Lab, Imperial University și Avalon Gardens. La Imperial University e o chestie despre locații, cultura și istoria imperiului, plus teste despre universul din joc. Este superb să vezi un concept al unei călătorii care se întinde pe secole, doar că nu este acompaniat și de o poveste pe măsură.

Schimbare grafică de excepție

E interesant că, în afara meniului Chronicles, unde există un ghid al misiunilor, fiind mai ușor pentru cei neinițiați, dezvoltatorii au menținut mecanica originală a jocului, complexitatea și profunzimea. Este schimbat doar vizual, iar abordarea aceasta este ușor accesibilă pentru jucătorii noi. Jocul a fost foarte bine reconstruit în 3D, fiecare oraș este super detaliat, cu locații diverse, unde puteți intra și explora, cu o arhitectură superbă a clădirilor, NPC-uri îmbrăcate cum trebuie, “pastă medie”.

De la siluetele animate, micuțe, de la jocul din ’93, și până astăzi, vom vedea că personajele sunt acum la un nivel de anime modern, pentru că în 30 de ani s-au schimbat atât de multe, oricât de familiare vi se vor părea mecanica și stilul. Veți traversa prin dungeon-uri, cu puzzle-uri de rezolvat, ambuscade, veți merge de-a lungul pereților, veți evita capcane, veți descoperi cufere ascunse și câte și mai câte.

Cuvinte de final

Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven este remake-ul ideal al unui JRPG clasic, care a schimbat mult și a definit un nou stil. Cu principiile de bază ale jocului păstrate, cu un design impresionant, chiar dacă nu are o poveste pe care să o ții minte, putem spune cu mâna pe inimă că Square Enix a avut grijă ca jucătorii să experimenteze SaGa așa cum trebuie. Vorbim totuși despre o franciză veche de 35 de ani, iar Revenge of the Seven arată ca un remake de excepție și îl recomand din tot sufletul fanilor jocurilor RPG turn based. Dați-i o șansă, s-ar putea să nu-l mai lăsați din mână.