NBA 2K25 Review: nerecomandat săracilor!

Mă joc tot felul de titluri NBA de la începuturi și tot timpul am avut o problemă: n-am știu să mă apăr. Poate doar pe cele de ZX Spectrum, dar acolo este altă poveste, dintr-un alt timp. Au trecut ani și ani și am ajuns la o grafică aproape identică cu realitatea, dar parcă nici astăzi nu am învățat să mă apăr.

Jocurile video ar trebui să fie distractive, dar când vine vorba de simulatoare, dezvoltatorii câteodată încearcă să exagereze cu realismul, ceea ce, în teorie, nu este tocmai rău. Seria NBA 2K și-a atras mult “hate” și își mai atrage și astăzi, mai ales în rândul jucătorilor de pe PC. Lăsând la o parte platformele, și ediția 25 rămâne un joc bun, distrus însă de microtranzacții. Și vă voi spune din capul locului că am primit la test ediția All-Star, cea de 100 de euro, însă, chiar și așa, modul MyCareer este o bătaie de joc nemaiîntâlnită. În loc să îi pot da nota 10 sau 9, pe care ar merita-o ca joc de baschet, NBA 2K25 este încă o dovadă a rapacității publisher-ului. Înțelegem că avem de-a face cu o licență scumpă, că sunt o grămadă de americani disperați dispuși să plătească oricât, dar nu poți să ceri încă 130-135 de euro în plus pentru a dobândi un nivel decent. Sau știați că pentru a avansa de la nivelul 1 la nivelul 2 puteți plăti 9 lei și 50 de bani? Foame de bani, băieți, că nu știu ce să mai spun!

Mi se pare că această nesimțire va avea efecte negative, mai ales asupra jucătorului din Europa, care va critica tot timpul “loteria”. Pentru că modul MyCareer este o loterie, unde trebuie să dai bani grei pentru a te simți un super star. Sau să joci până îți ies ochii din cap, și, după 400 de ore, să afirmi că ești bun și fără microtranzacții. Dar unde este distracția? Adică tu bagi ca sărmanul 400 de ore și un copil de bani gata îi cere cardul tatălui său și, pac!, este peste tine!

Defense, defense, defense!

NBA 2K25 este cel mai bun joc de baschet construit vreodată, repară mai toate greșelile din titlurile trecute și vă spun sincer că i-aș fi putut da 10. Dar în forma sa actuală, din cauza nenorocitelor de ăstora de microtranzacții, pur și simplu nu se poate. Este exact ca și cum ne-am crește copiii să joace la loterie, să joace la pariuri, la jocuri de noroc. This is NOT the way!, pentru a parafraza un personaj celebru din curtea Disney.

NBA 2K25 are niște improvizații superbe, a rezolvat și problema apărării, vă spuneam că niciodată nu am știut să mă apăr, făceam faulturi atât de multe încât pierdeam din această cauză. În toate celelalte jocuri, orice încercare de a-i lua mingea adversarului era fault, nu aveai nicio șansă, dar acum fiecare fundaș are personalitatea sa. Contează enorm posturile pe care joacă fiecare, iar dacă înveți ritmul, poți deveni unul dintre cei mai buni la blocaje și recuperări. Niciodată nu s-a simțit mai bine jocul ăsta, datorită și acestui Pro Play, care transpune realitatea în simulator. Jucătorii seamănă perfect cu cei din realitate și la capitolul ăsta se întrece cu, a chiar și bate, FC24 sau ce am văzut până acum din FC25. Fără probleme și fără emoții.

1500 de driblinguri? Ăsta da gameplay

Fațada jocului, interfața, muzica, toate astea îți iau ochii, ca un bling bling american. Sistemul Pro Play, pe care îl tot lăuda 2K, aduce jocul tot mai apropiat de realitate și, într-adevăr, 2K25 este unul dintre simulatoarele cele mai apropiate sportiv de realitate. Peste 1500 de driblinguri, peste 1100 de aruncări la coș, by signature, marcă înregistrată cum ar zice Colonelul Talpan, peste 1300 de animații fără minge, practic fiecare baschetbalist din 2K25 oferă o experiență de gameplay personalizată.

Gameplay-ul strălucește, iar abilitatea de a te apăra om la om, pe toată lățimea și pe lungimea terenului, reprezintă poate cel mai important pas înainte făcut de acest joc. Pur și simplu, un duel pentru minge arată ca-n NBA, iar inteligența folosită în funcție de epoci este magistrală. Imaginați-vă că există toate modurile din 1980, în MyNBA, iar eu am început cu epoca lui Kareem Abdul-Jabbar, din anii ‘80, cu Larry Bird și Magic Johnson, cu draft-ul din 1984, ceva fantastic.

Am testat funcțiile astea și-n baschetul feminin, în WNBA, am încercat cu Sabrina Ionescu și este… master class, credeți-mă, defensivă, aruncat la coș, viteză, dribling, toate la nivelul superior. Niciodată nu s-a simțit un joc de baschet atât de bine, de fluent și responsiv.

S-a schimbat și aruncatul la coș

Unul dintre cele mai greu de executat lucruri din serie era să arunci la coș de 3 puncte, mai ales dacă erai începător sau aveai rating mic, în MyCareer. Acum, pentru prima dată, NBA 2K25 folosește un scurt timer, bazat ca la FIFA, pe ritm, care se execută din stick-ul dreapta al controller-ului, atunci când am jucat pe PS5. Este super bine improvizat și dă mai multă libertate jucătorului, plus că merge superb, mai ales dacă ai un excepțional Steph Curry, un adevărat magician la aruncările de 3 puncte. Ai foarte multe metode de a arunca la coș și este tot mai eficient, adică nu simți că ești un sărman (cum te simți prin alte părți ale jocului), ci chiar ai ajuns jucător profesionist în baschetul nord-american.

Puține schimbări în modurile de joc

Nu am văzut foarte multe modificări în modurile de joc, chiar dacă este oferit, în continuare, conținut foarte mult. La MyNBA am descoperit Era Steph Curry, adică sezonul fantastic din 2007, cu Golden State Warriors… În rest toate sunt neschimbate, poate doar la grafică s-au mai adăugat moduri de redare, precum cele vintage specifice anilor ‘80 și ’90, cu Bird, Johnson sau Jordan în prim plan.

MyGM îți scoate în evidență calitățile de manager, cu o poveste interesantă în jurul echipei pe care o construiești și cred că cele mai multe schimbări le-am văzut la modul W, de la women. WNBA are și conferințe de presă, mai nou, plus mișcări personalizate ale jucătoarelor și am impresia că în anii următori se va investi atât de mult în baschetul feminin că vom juca tot mai des cu fetele.

Din păcate, MyCareer rămâne o rușine mondială: chiar dacă are poveste și obiective, grinding-ul și orele petrecute te vor seca de energie și entuziasm încet-încet. Asta doar pentru a te trimite la microtranzacții, orice meniu face asta, cumpără, scoate banul, dă 47 de lei pe Season 1, dă 9,5 lei pentru creșterea la nivelul 2, 699 de lei să faci spectacol cu monedele in-game etc. Și, cel puțin pe PC, e plin de cheateri, că nici nu-ți vine să mai joci online.

Dileme, dileme și iar dileme…

Vă spun sincer, aș vrea enorm să recomand acest joc, dar nu pot. Gameplay-ul este grozav, grafica este superbă, epocile din baschet sunt fabuloase. Mă opresc microtranzacțiile de-a dreptul nesimțite și totala lipsă de respect la adresa timpului și, de ce nu?, banilor investiți de clienții care au ales să cumpere ediția standard a jocului. Iar dacă pe console ești totuși scutit de alte probleme, ce te faci cu jucătorii de PC care se trezesc cu progresul pierdut când le e lumea mai dragă sau cu trișorii care împânzesc modurile online? “Mai dă-i încolo de săraci… Nu vreți, în schimb, niște bănuți in-game la 700 lei?”.