Like a Dragon Infinite Wealth Review: când prea mult este mai puțin

Fanii seriei Yakuza au de ce sa se bucure în 2024, odată cu lansarea celui mai nou titlu din ceea ce pare a deveni seria Like a Dragon. Dacă ieșirea din scenă a lui Kazuma Kiryu a fost prevestită cu ceva timp înainte, ascensiunea lui Ichiban Kasuga este o noutate pe care am primit-o cu brațele deschise acum patru ani. Iar dacă povestea continuă într-un mod foarte natural, mecanicile de joc sunt cu totul diferite și necesită o perioadă de adaptare, dar și o deschidere pentru un cu totul alt gen de joc.

Like a Dragon a fost, este și sunt sigur că va rămâne un RPG. O rută complet diferită față de jocurile anterioare, unde atenția era pe un singur personaj, dezvoltarea lui și luptele în timp real. Pot să spun că îmi lipsește acțiunea și tensiunea din seria tradițională, mai ales în cazul unor confruntări cu personaje importante ale jocului. O luptă în timp real are un impact asupra jucătorului pe care una turn-based nu îl poate reda. Pe de altă parte, abordarea strategică și posibilitatea de a cântări atenți fiecare decizie poate face diferența dintre succes și înfrângere.

Like a Dragon: Infinite Wealth nu deviază de la rețeta pe care o știți de acum patru ani. Ba chiar mai mult, impresia mea a fost că dezvoltatorii și-au dorit să ia fiecare bucățică a jocului și să o îmbunătățească cât de mult posibil. Această decizie aplicată oarecum peste toate părțile componente ale jocului a venit la pachet cu avantaje și dezavantaje. Pe de o parte avem unele aspecte dezvoltate și rafinate. Altele trec pur și simplu un prag care te determină să le ignori pe motiv că este totuși prea mult. Cred că ar fi trebuit mai multă atenție acordată echilibrului, nu cantității. Pentru că așa cum spuneam și în titlu, când ceva este prea mare sau prea mult, experiența este de fapt redusă la minimul pe care jucătorul îl poate cuprinde. Precum un vas prea plin cu apă care dă pe afară când începe să fiarbă.

În bună tradiție bine cunoscută, jocul nu îți aruncă totul în față din prima. Vei schimba locații, personaje, arme, obiecte de inventar și vei avea acces la diverse funcții pe parcurs. Doar că ajungi într-un punct în care îți spui că este suficient, chiar nu mai am nevoie de încă ceva. Și atunci începi să pierzi confruntări sau nu ai bani pentru obiecte și upgrade-uri. Și tot ești forțat să culegi fragmente de curcubeu și lavă, să cauți prin gunoaie, să verifici fiecare valiză ascunsă prin oraș și, mai ales, să încerci să ții minte unde anume trebuie să te duci ca să faci ceva anume.

Ce vreau să spun este că Like a Dragon: Infinite Wealth devine la un moment dat obositor din cauza cantității. Ryu Ga Gotoku Studio a excelet mereu pe partea narativă, iar până și numărul de secvențe cinematice este împins la maximum. Asta ca să nu mai comentez durata lor. Înțeleg să faci asta când ai de transmis ceva importat, dar nu mereu, pentru că unele te scot practic din joc. Vreau să mă joc, nu să văd un film. Apreciez o secvență cinematică atunci când este nevoie de ea și nu mă deranjează durata, însă jocul are momente când sunt mai multe astfel de secvențe, una după alta, și realizezi destul de repede că se putea transmite același mesaj cu una singura mult mai scurtă.

Pe partea de gameplay voi încerca să vă prezint foarte pe scurt ce funcționează și ce nu. Fiecare personaj din grup are propriul său nivel care avansează în funcție de experiența acumulată, dar și o meserie cu propriul său nivel separat. Meseriile se pot schimba, chiar dacă nu ai acces din prima la toate, și trebuie să faci ceva anume pentru a le debloca. În funcție de meseria aleasă pentru fiecare personaj în parte, vei putea echipa și armele necesare. Care și ele sunt de mai multe feluri și care pot avansa în nivel. Să mai zic că uitasem la un moment dat unde trebuie să mă duc pentru a upgrada armele, iar harta din Honolulu este atat de plină de iconițe încât îmi fugeau ochii doar pe unde nu era cazul. Am închis, m-am calmat și am găsit garajul cu pricina.

Harta este practic făcută pentru cei care iubesc aglomerația. Când obiectivul principal este la o distanță apreciabilă și treci pe lângă atât de multe obiective secundare care îți fac cu ochiul, nici nu mai știi dacă să te oprești sau să continui. Asta până când îți apare mesajul că, pentru misiunea următoare, ai nevoie să fii la un nivel anume. Și treci la treabă. Din fericire, îmi place să explorez și mi-am dat seama destul de repede unde sunt grupurile de inamici care îți dau cea mai multă experiență. Cu armele însă am avut o problemă pentru că multe dintre ele nu „pică” de la inamici. Le găsești random sau le cumperi. Și ar fi o idee să ții minte la ce magazin găsești o anumită armă pentru o anumită meserie. Și nu sunt puține.

Iar când vine vorba de cumpărat, cred că mai trebuia puțin lucrat la economia din joc. Dacă în Japonia nu ai probleme cu banii, în Honolulu se întâmplă destul de des să nu ai destui. Este o discrepanță care te deranjează puțin, mai ales în a doua jumătate a jocului. Ca să nu mai spun că, dacă nu aduni destule fragmente (componente) pentru upgradarea armelor, poți să ai câți bani vrei pentru că tot nu faci nimic cu ei. Practic, dacă experiența pentru nivelul personajelor o aduni destul de ușor, armele și celelalte obiecte de inventar vor deveni o preocupare constantă de fiecare dată când vreo misiune îți cere un anumit nivel și cumva simți că trebuie să muncești prea mult pentru ceva ce ar trebui să găsești în mod natural pe parcurs.

Pe de altă parte, sistemul de luptă a fost îmbunătățit într-un mod major și, astfel, fiecare personaj a dobândit puțină libertate de mișcare, iar poziționarea influențează reacția altor membri din grup sau consecințele anumitor acțiuni. Extrem de importantă este acum și legătura de prietenie dintre liderul grupului, după caz Ichiban sau Kazuma, și restul personajelor. În funcție de conversațiile pe care le purtați cu ei prin oraș veți afla mai multe detalii despre fiecare personaj în parte și, astfel, veți putea merge cu ei la un păhărel de ceva alcoolic la bar. După câteva asemenea întâlniri, ei vor reacționa în luptă dacă se întâmplă să fie lângă vreun inamic care a cazut pe jos din cauza loviturilor tale sau se vor cupla cu liderul pentru un atac mult mai puternic. Practic, încercați să duceți aceste prietenii la maximum posibil pentru a dobândi cât mai multe avantaje în luptă, mai ales împotriva unor inamici mai puternici.

O mențiune specială este activitatea separată de pe insula Dondoko, unde vei ajunge preț de câteva zile și ești forțat să faci curățenie și să pregătești terenul pentru turiști. Din punctul meu de vedere, această activitate nu are nimic de-a face cu jocul și, din fericire, devine opțională odată ce zilele respective se termină. Mult mai interesanta este lista lui Kazuma, unde el bifează amintiri care l-au marcat pe parcursul seriei. Oarecum, aceste activități secundare se integrează mult mai bine cu povestea, vârsta lui Kazuma și situația specială în care se află. Nu aș dori să dau vreun spoiler în legătura cu această situație în care se află Kazuma deoarece este un moment de cotitură important în joc și, dacă nu ați aflat până acum, ar fi bine să o faceți jucând.

Districtul din Yokohama pe care îl aveți de explorat în joc este cel binecunoscut, însă Honolulu este o apariție nouă pentru această serie. Nu pot să spun că Honolulu impresionează în vreun fel. Kamurocho rămâne pe primul loc în top și veți avea ocazia să vă reîntoarceți acolo. Yokohama nu este la fel de sclipitor, însă livrează fix atmosfera necesară pentru un astfel de joc. Honolulu, pe de altă parte, este un oraș cu bulevarde mari și clădiri moderne, care nu te inspiră deloc. Rămăsesem cu impresia asta când am jucat demo-ul inclus cu spinoff-ul The Man Who Erased His Name, dar am zis totuși să-i dau o șansă și să văd ce și cum se întâmplă în jocul complet. Din păcate, este fix la fel și vei petrece mare parte din timp pe acolo. Cumva, o poveste japoneză spusă într-o locație non-niponă nu prea funcționează și mi-aș dori ca seria să se limiteze la insulele japoneze, pentru a reda acea atmosferă necesară unei povești originale.

Într-un univers paralel, Kazuma nu îmbătrânește și devine nemuritor, iar Ichiban, cu al său optimism debordant, rămâne un prieten loial, dar și un naiv convins că idealurile și prietenii sunt cele mai importante aspecte din viață. Dar viața se întâmpla aici, în acest univers haotic și nedrept, nu într-unul paralel și perfect. Poate că asta este cea mai importantă lecție de viață pe care ți-o oferă Like a Dragon: Infinite Wealth. Bogăția din titlu se referă la cu totul altceva și asta pune acest titlu pe locul bine meritat de pe podiumul seriei. Jocul nu este perfect și, pe alocuri, frustrant sau obositor, însă mesajul este de această dată mult mai important și cuprinzător. Și ar fi bine să rămâneți cu această părere, deoarece pădurea este întotdeauna mai importantă decât copacii.