Last Days of Lazarus Review: o altă viziune asupra României post-comuniste

Deși are logo-urile altor firme pe generic, Last Days of Lazarus este opera aceleiași minți creative din spatele unui joc românesc deja consacrat: Gray Dawn. Astfel, nu ar trebui să mire pe nimeni că unele dintre elementele definitorii ale acelui joc se regăsesc, din plin, și în Last Days of Lazarus.

Din nou avem parte de o aventură privită din perspectiva protagonistului, first person, a cărei acțiune se desfășoară pe plaiuri românești, chiar dacă numele alese pentru unele dintre personaje nu sunt tocmai… autohtone. Mai mult, simbolistica religioasă, atât de prezentă în Gray Dawn, revine și aici, însă mai bine integrată în imaginea traiului din România post-comunistă.

De altfel, Last Days of Lazarus se folosește de acest cadru, mai degrabă întâlnit în multe dintre filmele ce caracterizează cinematografia româneasca din ultimele decenii, pentru a încerca să transmită niște mesaje puternice. Însă, ca în multe alte situații ce implică religia, credința și modul în care acestea sunt percepute de fiecare dintre noi, “încărcătura” acestor mesaje s-ar putea să fie interpretată în moduri diferite, în funcție de firea fiecărui jucător.

Astfel, ceea ce, pentru unii, pare să fie o situație ridicolă, pentru alții, ar putea fi o veritabilă revelație. Din acest punct de vedere, Last Days of Lazarus mi-a adus aminte, într-o anumită măsură, de comentariile și analizele pe text cu care eram asaltați, la limba română, în liceu. “Ce a vrut să spună poetul?” – cam acesta este sentimentul pe care îl trăiești în anumite momente-cheie din Last Days of Lazarus. Dacă recepționezi sau nu mesajul, de asta depind nivelurile de implicare și “plăcere” pe care le poți obține de pe urma unui astfel de joc. Așadar, cred că un element atât de subiectiv ar trebui evitat, pe cât posibil, atunci când aplicăm un verdict totuși sec, sub forma unei note de la 1 la 10, unui asemenea joc.

Ce vă pot spune este că povestea pleacă din momentul în care Lazarus, personajul central al jocului, se întoarce la casa părintească, un apartament cât se poate de (post)comunist din Iași. În încercarea de a-și ajuta sora, după moartea mamei acestora, Lazarus trece prin numeroase evenimente neprevăzute, întreaga poveste putând fi dusă la bun sfârșit în aproximativ 4-5 ore. Și, la fel ca în Gray Dawn, avem parte și de unele scene care se doresc horror, dar și de momente în care ești încurajat să meditezi și să evaluezi direcția în care se îndreaptă viața.

Gameplay-ul este aproape similar cu ce am întâlnit și în precedentul joc al aceluiași autor, mediile înconjurătoare putând fi explorate din perspectivă first person, progresia fiind, nu de puține ori, condiționată de rezolvarea anumitor puzzle-uri, în general simpliste. Față de Gray Dawn, am remarcat și apariția unor puzzle-uri opționale, să le zicem, prin intermediul cărora, odată rezolvate, poți dobândi obiecte colecționabile suplimentare. Un element ce poate adăuga o mică doză de rejucabilitate unei experiențe care nu se pretează neapărat la așa ceva.

Din păcate, unele dintre problemele din Gray Dawn rămân valabile și aici: deși simple, multe dintre interacțiuni sunt seci și ușor neintuitive, fără sa ofere cine știe ce satisfacție. Pe de altă parte, în ceea ce privește porțiunea audio s-au făcut progrese enorme: majoritatea vocilor în engleză sunt interpretate acum de actori profesioniști, iar muzica, câteodată, este foarte reușită, întregind atmosfera apăsătoare a jocului.

Grafic, Last Days of Lazarus arată bine, mulțumitor, chiar și în comparație cu titluri cu bugete și pretenții mult mai mari. Da, poate anumite elemente legate de design-ul unor locuri sau personaje puteau fi mai reușite, însă nu trebuie să uităm că acest joc este realizat, în proporție covârșitoare, de un singur om. Merită adăugat și că, de această dată, am putut parcurge întreaga poveste folosind un controller (chiar dacă sensibilitatea implicită este un pic cam mare pentru gustul meu) și că n-am întâmpinat probleme de performanță nici măcar folosind setările vizuale maxime, în rezoluție 4K (am folosit o placă video RTX 3080).

Ca o ultimă mențiune, prețul lui Last Days of Lazarus (14,99€) mi se pare foarte corect, având în vedere durata de joc amintită mai devreme, dar și ceea ce are de transmis, la nivel emoțional, această experiență. Însă, după cum afirmam mai sus, fiecare percepe în felul acest gen de trăiri, iar nota de mai jos nu poate reflecta decât opinia autorului acestui articol.