Diablo IV Review: o nouă față a Răului

La un moment dat, apariția unui eventual Diablo III părea o utopie, mai ales după ce membrii Blizzard North (echipa responsabilă pentru primele două jocuri din serie) au ales să părăsească Blizzard Entertainment. Și totuși, la mai bine de un deceniu scurs de la apariția lui Diablo II, în 2012, compania a reușit să lanseze Diablo III, o continuare cu bune și cu rele. Se pare că, în privința seriei Diablo, calendarul celor de la Blizzard funcționează la un interval de 10+ ani, aceștia „recidivând” abia acum cu Diablo IV.

De această dată însă, timpul de așteptare îndelungat este justificat, Diablo IV fiind un joc oarecum diferit de predecesorii săi. Nu vă faceți griji, avem parte de același action RPG care a scris istorie, primul titlu al seriei punând bazele acestui gen. Mai mult, stilul grafic cartoony din Diablo III, asemănător oarecum cu World of Warcraft, a fost abandonat în favoarea unui look mai realist, mai întunecat și macabru, asemănător cu ceea ce întâlneam în Diablo II. Aceste elemente sunt menite să pară familiare pentru fanii seriei tocmai pentru a-i acomoda cât mai repede; ulterior însă, realizezi că Diablo IV aduce numeroase modificări formulei cu care ne-a obișnuit seria în trecut.

O formulă open world, dar și always online

Pentru început, tărâmul Sanctuary în care are loc acțiunea jocului a fost gândit, încă din start, drept un open world vast, această alegere de design aducând și o serie de consecințe. Astfel, pe lângă obișnuitele dungeon-uri cu multiple niveluri (ce ar fi un joc Diablo fără acestea?), acest open world găzduiește o sumedenie de activități suplimentare, de cele mai multe ori opționale, caracteristice acestui gen de lume de joc. Event-uri generate aleatoriu? Avem. Tabere care trebuie eliberate de inamici? Avem. Crafting bazat pe diverse resurse ce trebuie „recoltate” și „înmagazinate”? Există. Mount-uri ce te ajută să te deplasezi mai rapid din punctul A în punctul B? Le dobândești (ce-i drept, foarte târziu în cadrul campaniei).

Toate acestea adaugă valoare în plus pachetului Diablo IV, oferind jucătorilor numeroase alte motive de a continua să exploreze Sanctuary și după ce duc la bun sfârșit povestea jocului. De altfel, întregul joc este construit pe o fundație „always online”, fiind în permanență conectat cu alți jucători în „instanța” ta, unele întâlniri random cu acești „colocatari” amintindu-mi de titluri precum Destiny. Bineînțeles, te poți alia oricând cu jucătorii întâlniți sau poți forma clanuri alături de prieteni, pentru a transforma experiența într-una co-op sau chiar PvP, ceva mai târziu.

Din păcate, această abordare se traduce și prin dispariția acelui sentiment de singurătate apăsătoare, atât de prezent în primul Diablo, spre exemplu. Mi-ar fi plăcut să ai posibilitatea de a alege: fie să joci pur single player, offline, eventual cu un set de reguli fixe, fie să alegi să „ieși în lume” online, asumându-ți că regulile jocului pot fi schimbate cu fiecare nou update aplicat. De asemenea, modul simplist de a configura personajul la fiecare level-up a fost păstrat, cu imposibilitatea de a ajusta personal punctele atribuite pentru fiecare caracteristică. În schimb, cel puțin în prima fază, te rezumi la deblocarea de abilități dintr-un skill tree stufos, ce-i drept. Ulterior, după accesarea world tier-urilor superioare, vei debloca și alte posibilități mai avansate de ajustare a caracteristicilor eroului.

Ce primim, în schimb, este personalizarea la nivel vizual a eroilor creați: poți alege pentru fiecare clasă dacă dorești să joci ca femeie sau bărbat, ce fel de moacă să aibă personajul, păr, tatuaje, bijuterii etc. Iar elementele de personalizare pot merge și mai departe, pe măsură ce avansezi în joc. Iar pentru a acomoda aceste mecanici noi, și NPC-urile precum comercianții au suferit modificări substanțiale. Exista acum vânzători separați, specializați pe armuri, arme, amulete etc. De asemenea, în loc să-ți dea bani, fierarii îți transformă acum item-urile nedorite în resurse suplimentare. Vrei să-ți upgradezi poțiunile de viață? Trebuie să faci o vizită alchimistului. Îți ia o bună bucată de timp pana te familiarizezi cu aceste NPC-uri și funcțiile pe care le îndeplinesc, mai ales că accesul la acestea se deblochează pe măsură ce progresezi.

După cum spuneam, în ciuda aspectului familiar, Diablo IV ascunde o tonă de noutăți și conținut divers. Avem de-a face cu unul dintre acele titluri pe care nu îți pare rău că ai ales să cheltui (minimum) 70€, jocul oferind zeci (dacă nu sute) de ore de divertisment de bună calitate. Totuși, ca nostalgic al seriei, aș îndrăzni să spun că Blizzard s-a depărtat un pic cam mult de formula clasică a seriei, unele dintre modificări știrbind oarecum acel „feeling” de Diablo.

Spre exemplu, vestitele secvențe cinematice caracteristice jocurilor de la Blizzard, care în Diablo II ocupau cu mândrie propriul lor disc dedicat, acum se rezumă la… filmul introductiv. În rest, avem fie cinematice in-game (din abundență, ce-i drept), fie secvențe 3D, create cu motorul grafic, la un nivel calitativ mult mai scăzut însă față de operele de artă din titlurile precedente. Sunt poate elemente neglijabile pentru majoritatea jucătorilor din ziua de astăzi, însă care atârnă destul de greu pentru cineva care a crescut cu Diablo I și II.

Optimizare exemplară, ce pune în valoare tehnologii precum DLSS3

Lăsând la o parte însă expunerea momentelor importante ale poveștii cu ajutorul motorului grafic propriu-zis, la capitolul tehnic foarte puține lucruri îi pot fi reproșate noii creații a celor de la Blizzard. Cu alte cuvinte, indiferent de platforma sau configurația de PC pe care o ai la dispozitie, Diablo IV ar trebui să ruleze de la bine în sus.

Pe PlayStation 5, ai parte de o experiență fluentă, ce rulează în cea mai mare parte la un framerate de 60fps, cu un nivel grafic mulțumitor. Mai exact, rezoluția nativă este destul de scăzută (sub 1440p), însă Blizzard face uz de tehnici de reconstrucție care, grație perspectivei isometrice a jocului, oferă o iluzie convingătoare a unei imagini 4K.

Neajunsurile acestei soluții nu le observi decât atunci când treci la versiunea de PC a jocului, unde ai parte de rezoluții superioare, framerate deblocat și apariția unor efecte grafice suplimentare, subtile însă inexistente în variantele pentru console. Pe lângă posibilitatea de a folosi DLSS, soluția mult mai performantă de reconstrucție bazată pe AI, dacă deții o placă video NVIDIA din seria 4000 ai acces la DLSS3 cu Frame Generation, tehnologie capabilă să ofere framerate-uri astronomice, la care celelalte platforme nici nu pot visa.

Spre exemplu, pe PC-ul nostru de test, echipat cu procesor AMD Ryzen 9 5900X, 32GB de memorie RAM și o placă video NVIDIA GeForce RTX 4080, am obținut, pe un monitor ultrawide, un număr de cadre pe secunde ce atingea valoarea de 250. Și asta cu toate setările împinse la maximum, în rezoluție 3440×1440, cu opțiunea DLAA activată (ce aplică antialiasing bazat pe AI, fără a reconstrui însă imaginea dintr-o rezoluție inferioară). Astfel, nu numai că beneficiezi de o perspectivă ultra-wide mai largă, care-ți permite să observi mai mult din câmpul de bătălie, dar poți profita și de ratele de refresh înalte caracteristice monitoarelor de gaming.

Iar nedoritul lag, pe care l-am întâlnit în alte titluri atunci când era folosit Frame Generation, pur și simplu lipsește aici, jocul dovedindu-se a fi foarte responsiv, fie ca îl abordați cu mouse li tastatură, fie că jucați cu un controller. De asemenea, atingerea unor astfel de framerate-uri ridicate în acest moment garantează că o astfel de configurație va avea „loc de manevră” și atunci când va fi adăugat suportul pentru Ray Tracing, promis de Blizzard pentru un viitor update.

Ca ultimă mențiune legată de optimizarea exemplară a acestui joc, Diablo IV poate fi rulat fără probleme majore și pe PC-urile de tip handheld, precum Steam Deck sau ASUS ROG Ally. În cazul acestuia din urmă, profilul Performance (15W), setarea detaliilor pe nivelul medium și trecerea în rezoluție 1080p (cu FSR2 activat) au fost suficiente pentru a oferi o experiență de joc fluentă și arătoasă pe un ecran de dimensiuni reduse.

Un lucru pe care personal nu-l înțeleg este de ce lipsește din versiunea de PC a jocului abilitatea de a juca co-op pe același sistem, în timp ce edițiile de console oferă această opțiune. Mai ales în condițiile oferite de hardware-ul mult superior, dar și de funcționalitatea cross-platform a jocului, toți utilizatorii având posibilitatea de a juca între ei, indiferent de platforma pe care o folosesc.

Concluzie

Lăsând la o parte anumite preferințe personale și nostalgia, Diablo IV se dovedește a fi un pachet extrem de generos, ce oferă nesperat de mult conținut: o campanie completă, bazată pe abordări narative și vizuale mai întunecate, o lume de joc deschisă vastă, bogată în activități suplimentare și foarte mult elemente noi pentru această serie, precum și o optimizare exemplară. Rămâne de văzut cum va alege Blizzard să prelungească viața acestui joc și dacă microtranzacțiile sau Battle Pass-urile nu îi vor dăuna pe viitor. La momentul actual însă, Diablo IV este o ofertă pe care puțini o pot refuza.