Dead Island 2 Review: măcel cu zâmbetul pe buze

Jocurile care, de-a lungul procesului de producție, trec prin așa-numitul „development hell” nu au prea multe șanse de reușită. Expresia caracterizează titlurile a căror dezvoltare se lovește de impedimente, precum nerespectarea unor termene de predare, neîncadrarea în bugetul alocat inițial, schimbarea echipei producătoare etc.

Și avem exemple destule în acest sens: Duke Nukem Forever și Aliens: Colonial Marines au dezamăgit profund, în timp ce alte jocuri precum StarCraft: Ghost sau Half-Life 2: Episode Three nici măcar nu au mai apucat să fie lansate. Ei bine, Dead Island 2 reprezintă excepția de la această regulă, pe care o sfidează „cu zâmbetul pe buze”.

Pentru a vă face o idee despre „nașterea grea” prin care a trecut acest joc, am să vă spun doar că, inițial, ar fi trebuit dezvoltat de Techland, studioul responsabil și pentru primul titlu din serie. Polonezii și-au concentrat eforturile înspre seria Dying Light, forțând publisher-ul Deep Silver să le găsească înlocuitori. Dezvăluit oficial la E3 2014, Dead Island 2 și-a găsit o noua casă, temporar, în cadrul echipei de la Yager Development.

Însă nici aceasta „relație” n-a durat foarte mult, publisher-ul retrăgând dezvoltarea jocului de la studioul german din cauza zvonitei calități scăzute a versiunilor preliminare. Proiectul a fost preluat apoi de Sumo Digital, însă nici acolo nu a prins rădăcini prea adânci. Într-un final, Deep Silver a apelat la unul dintre studiourile proprii – Dambuster Studios (ex-Free Radical) – pentru a finaliza dezvoltarea lui Dead Island 2. Surprinzător, din tot acest haos n-a rezultat un produs stângaci, lipsit cu scotch la toate încheieturile, aruncat pe piață doar în încercarea de a recupera, pe cât posibil, bugetul risipit în toți acești ani de dezvoltare.

Câteodată, este mai bine să nu fii open world

Dimpotrivă, Dead Island 2 este un joc coerent, în mare parte bine gândit și executat, chiar dacă nu identic cu ceea ce fusese promis inițial. Spre exemplu, acest al doilea titlu al seriei nu este un titlu open-world: lumea de joc este împărțită în mai multe niveluri consistente, un soi de hub-uri, pe care jucătorii le pot explora în voie pentru a descoperi arii ascunse, quest-uri secundare etc. Asta când nu sunt purtați, într-o manieră liniară, dar logică, pe firul principal al poveștii.

Iar această abordare ar trebui să mulțumească mai multe categorii de jucători: cei grăbiți, fără prea mult timp liber, se pot bucura de povestea principală, pe care o pot duce la final fără să investească zeci de ore, în timp ce pasionații de descoperit fiecare colțișor explorabil și deblocat secrete primesc, la rândul lor, suficient „material” opțional. Mai mult, Dead Island 2 poate fi abordat și în mod co-op, pentru a conferi o doză suplimentară de varietate măcelului de zombies.

Relaxant și nu foarte complex

Până la urmă, confruntările cu hoardele de zombies care au pus stăpânire pe Los Angeles reprezintă principalul punct de atracție al jocului, cei de la Dambuster Studios (sau predecesorii lor?) alegând să pună accentul pe luptele corp la corp. Asemenea lui Dying Light, ești încurajat să te folosești de orice îți pică în mână, de la țevi de robinet, la tacuri de biliard și până la tot felul de arme albe pentru a crăpa țestele morților vii. Ceva mai târziu, în a doua jumătate a jocului, primești acces și la arme de foc, însă impresia care rămâne este că Dead Island 2 prioritizează și încurajează luptele melee. Totuși, acestea rămân simpluțe și accesibile, loviturile și eschivele fiind condimentate, din când în când, și de secvențe QTE prin care poți executa vreun zombie mai puțin norocos.

Există și o componentă de RPG: poți alege între mai multe personaje jucabile, fiecare cu anumite avantaje și defecte, iar acumularea de experiență și, implicit, avansarea în nivel, deblochează o serie de abilități speciale (reprezentate prin „cărți de joc”). Poți ajunge astfel să execuți atacuri aeriene care l-ar face invidios și pe Bruce Lee, lovituri cu splash damage etc. Astfel, îți poți personaliza, cât de cât, stilul de joc în funcție de preferințe.

Din fericire, deși este plin de numere și statistici – nivelurile inamicilor înfruntați, nivelurile recomandate pentru parcurgerea quest-urilor, damage-ul și durabilitatea armelor etc. –, Dead Island 2 nu lasă impresia aceea de „grind fest” pe care o întâlnim în alte jocuri ce încearcă să combine acțiunea cu elementele de RPG. Deși trebuie să-ți îmbunătățești armele la workbenches, să le repari etc., nu simți că ești forșat să faci lucrurile acestea pentru a avansa, progresul prin joc fiind natural.

Această abordare relaxată, simplă și accesibilă poate deveni ușor repetitivă și monotonă până la sfârșitul jocului, mai ales că nivelul de dificultate nu este foarte ridicat. Mai mult, dacă mori într-un quest cu numai o parte dintre obiective îndeplinite, vei fi reînviat în apropiere și poți relua activitatea fix de unde ai lăsat-o, fără a pierde progresul deja înregistrat.

Nu pot spune nici că povestea sau personajele excelează, totul fiind îmbrăcat într-o haină de umor negru, nu mereu amuzant, însă care reușește să scoată în evidență multe dintre stereotipurile Los Angeles-ului și locuitorilor acestuia.

Neașteptat de bine optimizat

Mă așteptam ca un joc care a trecut prin atâtea mâini înainte de a fi lansat să nu fie tocmai bine optimizat, mai ales după ce producătorii îi dezvăluiseră cerințele de sistem. Spre surprinderea mea, încarnarea de Dead Island 2 produsă de Dambuster Studios, bazată pe Unreal Engine 4, s-a dovedit a fi și arătoasă, dar și destul de bine optimizată, indiferent de platforma pe care este rulată.

Jocul este foarte detaliat, atât în ceea ce privește modul în care zombies se descompun atunci când îi „feliezi” cu maceta din dotare, cât și în privința mediului de joc pe care îl explorezi. Un singur lucru nu arată tocmai bine: reflexiile din oglinzi nu sunt dinamice, fiind redate prin vechea tehnologie cube mapping. Nu exista suport pentru Ray Tracing sau pentru DLSS, ci numai pentru tehnologiile AMD FidelityFX Super Resolution 2 și Variable Rate Shading, nu la fel de eficiente precum soluția NVIDIA.

Din fericire, pe sistemul nostru de test echipat cu procesor AMD Ryzen 9 5900X, 32GB de memorie RAM și placă video GeForce RTX 4080 cu 16GB, performanța a fost fără cusur, Dead Island 2 rulând la peste 100fps, cu toate detaliile la maximum, fără a fi nevoie să apelez la FSR2. Nici pe console lucrurile nu stau deloc rău, cu un framerate constant de 30fps pe vechile PS4 și Xbox One și 60fps pe PlayStation 5 și Xbox Series X|S, la rezoluții respectabile pentru fiecare consolă în parte.

Fără a fi vreo capodoperă, produsul final Dead Island 2 nu își trădează dezvoltarea zbuciumată, dovedindu-se a fi un joc relaxant, bine conceput și satisfăcător în ceea ce privește optimizarea, o veritabilă raritate în zilele noastre, în special pe PC.

Ne puteți urmări și pe pagina oficială de Facebook!