Beyond Good & Evil – 20th Anniversary Edition Review: atât de bătrân, dar fără riduri

La lansarea din 2003, pe PS2, primul Xbox și PC, i s-a pus eticheta de joc cult, un action-adventure comparat cu jocurile japoneze, de la Nintendo, în special cu Zelda. Cu toate acestea, deși nu a rupt gura târgului ca vânzări, Beyond Good & Evil rămâne unul dintre cele mai bune jocuri din istoria Ubisoft. Iar acum este disponibil pe platformele moderne, poate fi jucat pe orice PC conteporan sau consolă cât de cât actuală. Nu i-aș zice remake, ci mai degrabă un remaster ca la carte, pentru că este același joc, cu același meniu și câteva “cosmetice” în plus, artwork-uri, plus o misiune care ne ține cu sufletul la gură în ideea că vom afla legătura narativă cu Beyond Good & Evil 2.

Un remaster de jucat

Beyond Good & Evil 20th Anniversary Edition este o remasterizare excelentă, nu are probleme, texturile și umbrele se remarcă așa cum trebuie, fiind aduse în epoca modernă. Vorbim totuși despre un joc de acum 20 de ani, aproape 21. Chiar dacă echipele de la Nintendo sunt experte în remake-uri și remasterizări, nici Ubisoft nu s-a lăsat mai prejos cu Beyond Good & Evil, mai ales că jocul vine la un preț de aproximativ 20 de euro, în condițiile în care cam tot ce se reface în ziua de astăzi are un cost premium, de la 50-60 de euro în sus.

Jade, un fotoreporter ancorat în prezent

Dacă nu ați jucat în acești 20 de ani Beyond Good & Evil, povestea e excelentă, chiar dacă nu există un background, nu are nimic în spate. Jucăm cu Jade, un fotoreporter freelancer, care se află într-un orfelinat, unde are grijă de copii. După un atac al extratereștrilor DomZ, o specie misterioasă, Jade și unchiul adoptiv Pey’j își dau seama că amenințarea este foarte serioasă și trebuie să afle motivul acestui atac misterios, dar mai ales să cunoască mai multe despre guvernul Alpha Sections, militanții care conduc planeta.

La acest capitol, de prezentare a personajelor, ei bine, atât Jade, cât și Pey’j, sunt fantastici. Au o super empatie, o chimie cum rar vezi în jocuri, se protejează părintește unul pe celălalt, au dialoguri superbe. Mai tot timpul, cu ajutorul unui hovercraft, pe care ți-l upgradezi la jamaicanii de la Mammago, vei călători în Hillys, unde vei fotografia viața sălbatică, pentru bani, dar te vei lupta și pentru aflarea adevărului. Totul se schimbă când ești contactat de un personaj misterios, care te introduce într-o lume a rebelilor, care-ți demonstrează că ai de-a face cu mai mult decât o teorie a conspirației în ceea ce privește guvernul Alpha Sections.

Un „open world compact”

Nu i-aș spune totuși un open world 100%, dar este o lume compactă, îți oferă suficient spațiu cât să te simți într-un joc de tip aventură, cu zone opționale de explorat. Ce ai de făcut, în special, în aceste locuri opționale? Recompensele care constau în perle, monedă ilegală, dar care te ajută pentru upgrade-ul hovercraftului la service-ul jamaicanilor Mammago. Fotografiatul vieții sălbatice îți aduce bani și perle, utile pentru un personaj cât mai eficient.

Vorbind un pic despre design-ul lumii de joc, pentru un titlu de acum 20-21 de ani, lumea este superbă, o formulă stilistică cu o construcție revoluționară, aș spune proaspătă și în zilele noastre. Jocul se bazează pe explorat, iar misiunile principale au la bază luptele și stealth-ul. Din păcate, la capitolul lupte BGE a rămas învechit, nu are nimic adus în prezent, trebuie doar să “dai” în buton și câștigi. Dar compensează în boss-fights, unde trebuie să fii atent la tiparul creaturilor extraterestre și să lovești sau să te ajuți de forța lui Pey’j.

Jade are un staff, un băț mai exact, cu care lovește, un atac de bază și un super-atac. De cele mai multe ori, Pey’j nu prea te ajută, este ineficient, ba chiar tu trebuie să-l scoți din ghearele adversarului. Ok, să nu fiu hater: uneori acest Super Action, când porcul antropomorf sare și îi amețește pe inamici pentru două-trei secunde, se dovedește util.

Chiar dacă luptele sunt simple, inegale, jocul compensează cu la mecanica de stealth. Agenții guvernului Alpha Sections pot fi doborâți foarte ușor, cu stealth, la luptă corp la corp nu ai nicio șansă, iar acest aspect încurajează obligatoriu să ataci și cu ajutorul căpșorului, nu doar hit-hit și iar hit. Agenții guvernului sunt atacați prin spate, un șut în rezervorul de oxigen și sunt gata… Puncte slabe, ca-n cazul celor din Brotherhood, din Fallout.

Merită să jucăm un remaster după 20 de ani?

Una peste alta, Beyond Good & Evil 20th Anniversary Edition este un remaster superb, oarecum surprinzător pentru Ubisoft, retușează eficient grafica veche, cu texturi moderne, și nu lasă în urmă nici povestea minunată, pe care mulți au trecut-o cu vederea. Pe PS5, Xbox Series X sau PC poți juca în 4K, cu 60 de fps-uri și se mișcă excepțional.

Cât despre noul conținut, este clar că ne duce cu gândul spre următorul joc din serie, care bag de seamă că va fi un prequel (dacă va mai apărea vreodată). Cred că asta m-a încântat cel mai mult, faptul că linia de poveste suplimentară ne apropie tot mai mult de noi imagini cu partea a doua, pe care unii fani o așteaptă și au îmbătrânit.

Pentru 20 de euro, Beyond Good & Evil 20th Anniversary Edition este minunat, demonstrează că Ubisoft poatea avea grijă de francizele din trecut, că acestea n-au fost uitate și că ne vom bucura “în curând” de o nouă aventură, finalul jocului având mereu un aer de mister. Chiar și dacă ați jucat varianta originală, merită să petreceți din nou aceleași 6-7 ore minunate în compania lui Jade și Pey’j. Nu veți regreta.