Starcraft II: Wings of Liberty

„it’s time to kick this revolution into overdrive”
-Jim Raynor

Îmi amintesc şi acum cu drag (şi un pic de nostalgie) turneurile
amicale de Starcraft din liceu. Eram vreo cinci jucători cu totul –
patru băieţi şi o fată – şi, când prindeam sala cât de cât liberă,
ne jucam în draci. Se înţelege că Starcraft era încă de atunci unul
din jocurile mele „de suflet” (pe lângă Mortal Kombat 4 şi primele
X-COM-uri, dar asta e altă poveste.)

Fast-forward până în 2010 când, la câteva zile după lansare, am pus
ban pe ban şi am făcut rost de Starcraft II: Wings of Liberty, pe
care îl aşteptam deja cu nerăbdarea unui student care numără zilele
până la următorul pachet de acasă. Chiar dacă preţul a fost destul
de piperat pentru bugetul propriu, pot spune cu mâna pe inimă că
asta a fost cea mai bună investiţie pe care am făcut-o în ultimul
an. Să vedem de ce…

== SINGLE-PLAYER ==

Misiunile din campanie sunt suficient de variate încât să nu
plictisească, de la scenarii devenite deja clasice (anihilează baza
X, mergi cu unitatea Y în punctul Z, etc.) la tot felul de
combinaţii noi şi inedite. Spre exemplu, într-una din misiuni,
sarcina de început a jucătorului este să colecteze 6.000 de
minerale înaintea unui competitor controlat de AI. Cu cât creşte
nivelul de dificultate selectat, cu atât computerul devine mai
agresiv, iar jucătorul trebuie să decidă ce şi câte unităţi să
antreneze pentru a supravieţui şi a nu rămâne în urmă prea mult. O
altă misiune face trimitere la Resident Evil, Dawn of the Dead şi
alte filme cu zombies şi nemorţi, lucru constatat şi de unul din
NPC-uri, care exclamă: „I think I saw this in a movie
somewhere.”

Una din cele mai mari schimbări (sau îmbunătăţiri, cum preferaţi)
din Starcraft II o reprezintă modul inedit în care avansează
povestea din campanie. Fiecare misiune este precedată şi urmată de
cutscene-uri realizate cu engine-ul grafic al jocului care sunt
realizate la standardul de calitate cu care Blizzard ne-a obişnuit
deja.

Povestea în sine a polarizat deja pasionaţii jocului în două
tabere. Pe de o parte, jucătorii a apreciat tranziţia de la
dialogurile scriptate din primul joc la cutscene-urile din cel
de-al doilea, precum şi varietatea misiunilor şi numărul relativ
mare de subplot-uri (unele fiind chiar interactive.) Pe de altă
parte, mulţi au criticat schimbările retroactive (retcons) ale
evenimentelor din Starcraft şi Broodwar şi scenele cu iz de
telenovelă SF din a doua parte a campaniei (pe care nu le menţionez
pentru a nu face spoilere celor care vor să afle singuri.)

Personal, cred că storyline-ul din Starcraft II este suficient de
bun pentru un joc al cărui focus a fost şi este în primul rând
multiplayer-ul competitiv. Pe lângă asta, cei care vor să afle mai
multe despre universul extins Starcraft nu trebuie să se limiteze
neapărat doar la joc, ci au la dispoziţie o serie întreagă de
romane şi benzi desenate (o listă detaliată poate fi consultată
aici: http://starcraft.wikia.com/wiki/List_of_books). În fine,
povestea din Wings of Liberty va fi continuată cu următorul joc din
trilogie, Heart of the Swarm, care a fost deja anunţat de Blizzard
şi se zvoneşte că va fi scos la vânzare undeva la sfârşitul anului
2012 (…să sperăm că înainte de Sfârşitul Lumii, Amin.)

== MULTIPLAYER ==

Unul din aspectele interesante ale jocului este segregarea dintre
modurile single- şi multiplayer. În single-player, jucătorul are
acces la o serie de upgrade-uri pentru unităţiile proprii şi pentru
anumite structuri de bază, cum ar fi posibilitatea de a antrena
simultan două SCV-uri în centrul de comandă sau mărirea numărului
de unităţi din bunkere de la 4 la 6. În multiplayer pot fi accesate
doar câteva dintre upgrade-urile respective.

Tot în multiplayer, mulţi jucători au fost surprinşi (şi
dezamăgiţi) să descopere lipsa unor unităţi consacrate de Starcraft
şi Brood War, cum ar fi Medic sau Firebat. Deşi Blizzard nu a
oferit nici o explicaţie oficială, bloggerii au speculat că e
unităţile respective ar fi fost mult prea puternice singure sau în
combinaţie faţă de ceea ce oferă celelalte două rase.

Vorbind de unităţi şi combinaţii prea puternice (overpowered sau,
mai pe scurt, OP), forumurile oficiale ale jocului abundă de
plângeri mai mult sau mai puţin fondate cum că asta sau alialtă
sunt OP şi trebuie ajustate urgent (nerf NOW!). Adevărul este că
fiecare dintre cele trei rase disponibile – Terran, Protoss şi Zerg
– are cel puţin o strategie pe care criticii o acuză ca fiind un
buton instant de I WIN:

Terran pot folosi un „MMM deathball” – o combinaţie de Marines şi
Marauders sprijinită de Medivacs (un hibrid healer/transporter care
a înlocuit funcţiile îndeplinite de Medics şi Dropships din primul
joc) şi eventual de două-trei Siege Tanks poziţionate
strategic)
Protoss au aşa-numitul „4gate”, care le permite să producă patru
unităţi simultan şi aproape instant, cu un cooldown mult mai mic
faţă de timpul de care ar avea nevoie un Terran sau Zerg pentru a
ajunge la o armat de aceeaşi dimensiune
În fine, Zerg pot avea acces la unităţi ofensive (Zerglings) şi
defensive (Queen) cu mult înaintea oponenţilor de altă rasă şi pot
câştiga multe meciuri cu un rush („6pool”) bine executat.

Bineînţeles, faptul că strategiile de mai sus sunt cunoscute şi
populare a dus deja la apariţia unor contra-strategii cel puţin la
fel de eficiente, mai ales în ligile superioare din ladders.

Vorbind de ligi şi ladders, battle.net – serviciul multiplayer
oferit de Blizzard – împarte jucătorii în şase ligi valorice
diferite, în funcţie de abilităţi şi rating (pornind de la Bronze
şi terminând cu Grand Master, ultima reunind cei mai buni 200 de
jucători din fiecare regiune.) Repartiţia în primele patru ligi se
face pe baza unei runde de calificare de cinci meciuri, iar
promovarea sau retrogradarea are în vedere raportul dintre victorii
şi înfrângeri, precum şi diferenţa de valoare dintre jucător şi
adversari.

== DEZAVANTAJE ==

Nimic nu e perfect, iar Starcraft II nu face excepţie de la asta.
Chiar dacă jocul a fost cumpărat şi instalat, el trebuie să fie
activat pentru a putea fi jucat (indiferent de modul de joc).
Activarea necesită un cont battle.net, iar pentru a avea acces la
multiplayer şi la sistemul de achievements este nevoie de o
conexiune permanentă la Internet.

Până aici, nimic neobişnuit. Cu toate astea, una din cele mai
fervente critici aduse jocului este faptul că un posesor de
Starcraft II cu licenţă trebuie să se logheze în battle.net pentru
a autoriza modul offline (offline play) cel puţin odată la 30 de
zile. Dacă după cele 30 de zile jucătorul nu poate sau nu vrea să
îşi reconfirme detaliile de logare, atât campania, cât şi celelalte
moduri de joc offline vor deveni indisponibile. Blizzard a susţinut
de la început că această măsură este menită să descurajeze
pirateria, dar mulţi jucători au fost şi sunt dezamăgiţi.

O altă problemă cu Starcraft II este lipsa unui mod LAN. Jocurile
de multiplayer nu pot fi organizate decât online (şi eventual prin
RealID – detalii mai jos).

== COMUNITATE ==

Nu pot încheia review-ul fără să aduc în discuţie şi comunitatea de
jucători. Blizzard a lansat mai multe servicii inspirate din social
media (în principal de Facebook), dintre care cel mai controversat
a fost şi rămâne RealID. Iniţial, Blizzard plănuia să oblige
jucătorii să posteze pe forumurile battle.net folosindu-şi numele
real; proiectul a fost abandonat după ce mai mult de 50.000 de
jucători de World of Warcraft au protestat faţă de noua
schimbare.

În forma actuală, RealID permite jucătorilor să îşi construiască o
listă de „prieteni”, cu dezavantajul că, odată ce ai fost adăugat
pe lista RealID a cuiva, atât el (sau ea) cât şi celelalte contacte
ale lor pot vedea numele sub care a fost înregistrat contul
tău.

Una din criticile majore aduse sistemului a fost imposibilitatea de
a alege un nickname sau handle care să fie afişat în locul numelui
real, sau măcar prescurtarea numelui de familie pentru a preveni
orice incidente neplăcute (cum ar fi cazurile de cyberstalking.) O
alta a fost lipsa setărilor avansate de privacy – orice „prieten”
din lista proprie va putea vedea ce face jucătorul în Starcraft II
sau World of Warcraft, cu ce personaj joacă, pe ce server ş.a.m.d.
RealID oferă trei moduri de afişare (Available, Away şi Busy), dar
nu şi o opţiune de a apărea Invisible sau Offline.

== CERINŢE DE SISTEM RECOMANDATE ==

PC:
Sistem de operare: Windows Vista/Windows 7
Procesor: DualCore 2.4GHz
RAM: 2GB (minim 4GB pentru setări maxime)
Memorie video: 512MB (1024 MB pentru setări maxime)
Conexiune broadband pentru multiplayer

MAC:
OS X 10.6.2 sau mai recent
Procesor: Intel Core 2 Duo
RAM: 4GB
Memorie video: 512MB (1024 MB pentru setări maxime)
Conexiune broadband pentru multiplayer

* Trebuie spus că Starcraft II este destul de pretenţios şi cere o
placă video „ţeapănă” pentru setări grafice avansate (pentru
referinţă, jocul rulează cu ~30 FPS cu grafică minimă pe un sistem
cu Ultra Dual Core @ 2.40 GHz, 4GB DDR2 şi chipset grafic
integrat.)

== NOTE ==

Accesibilitate: 10/10 [Cele patru niveluri de dificultate asigură
că, cel puţin, orice jucător va reuşi să termine campania într-un
final fericit]
Divertisment: 9/10 [Single-player, challenges, custom games,
sistemul competitiv de ladders şi nu în ultimul rând sistemul de
achievements preluat din World of Warcraft fac din Starcraft II
unul din cele mai variate şi interesante RTS-uri de pe piaţă la ora
actuală]
Grafică: 9/10 [Arată decent pe majoritatea sistemelor, dar cere
multe resurse pentru a fi jucat cu toate detaliile la
maximum]
Sunet: 10/10 [Voice-acting profesionist, muzică ambientală cel
puţin la fel de bună ca în primul joc şi un soundtrack drăguţ cu iz
de country/rock’n’roll pe lângă]

VERDICT: 9.5/10