Starcraft 2:Wings of Liberty

Dupa 12 ani de nopti pierdute, turnee jucate si zeci de ore de
stat pe YouTube admirand maestrii Koreeni a microului si a
macroului, a venit Starcraft 2: Wings of Liberty. Starcraft,
impreuna cu expansionul Brood War, a vandut aproape 10 milioane de
copii, si ,datorita echilibrului raselor si a multiplayerului
competitiv, a reinventat practic notiunea de pro-gamer si ideea de
gaming in general. Intrebarea care e pe limba tuturor, de la fani
la gamerii profesionisti este: A meritat asteptarea?
Pe scurt, DA!
Cei de la Blizzard au pastrat formula veche a primului joc, dar au
adaugat si elemente noi, astfel incat sa nu fie doar Starcraft 1 cu
grafica mai buna. Povestea jocului pare putin mai puerila decat cea
a primului joc, desi asta se poate datora si faptului ca eram un
pusti nevinoat si nestiutor cand am trecut prin campania primului.
Il gasim aici pe Jim Raynor, care se pare ca intre timp si-a pus
niste implanturi de par, continuand lupta de guerrilla cu Arturus
Mensk, care este intamplator imparat. Partea cea mai buna a
campaniei sunt misiunile cu siguranta. Desigur, sunt si misiunile
clasic gen omoara baza inamicului, sau rezista X minute, dar sunt
cateva misiuni cu adevarat inventive, cum ar fi o misiune in care
trebuie strans un anumit numar de minerale, iar terenul de unde
trebuie minate acestea sunt acoperite ciclic de lava, sau alta in
care te afli pe o planeta in apropierea unei stele care tocmai a
explodat, si pe masura ce planeta se invarte, terenul expus spre
Soare este ars, impreuna cu unitati si cladiri. O parte a criticii
inainte de lansarea jocului a fost faptul ca practic Starcraft 2 va
fi lansat in trei parti: Wings of Liberty, Heart of the Swarm si
Legacy of the Void, fiecare parte cu campania celor trei rase
distince Terran, Zerg si respectiv Protoss, si toate aceste parti
vor fi lansate la acelasi pret de joc ‘intreg’. Dar cu o lungime a
campaniei destul de mare, misiuni diverse, din punct de vedere al
jocului single player, Blizzard le-a cam dat peste nas.
Acum vine desigur si aspectul jucatului pe internet. Aici trebuie
remarcata lipsa posibilitatii a jucatului in retea. O masura luata
probabil din cauza pirateriei, aceasta decizie afecteaza
cumparatorii jocului si organizatorii de turnee, deoarece, desi
Battlenet 2.0 este destul de stabil, nu este chiar 100% fara lag,
si deja am vazut cateva probleme in diferite turnee. Alt minus
este, in alta masura totusi, lipsa suportului pentru clanuri. Dar
in ceea ce priveste jucatul online efectiv, Starcraft 2: WoL, este
la fel de intens, competitiv si echilibrat ca si predecesorul sau.
Inca din vremea versiunii beta existau un numar mare de canale pe
Youtube cu replay-uri comentate, mentionand aici pe Husky,
HDStarcraft, Artosis. Majoritatea jucatorilor de SC:BW si Warcraft
3 au trecut la Starcraft 2, asa ca scena competitiva este deja in
plina floare. Din pacate campania nu te pregateste deloc pentru
jucatul online, primele meciuri, mai ales pentru jucatorii noi, vor
fi niste experiente pe care vor dori sa le uite cat mai repede.
Aici totusi, avem o mica salvare din partea celor de la Blizzard.
Jocul vine cu cateva „Challenges” care te invata de exemplu cum sa
rezisti unei presiuni ai zergului la inceputul jocului.
Grafica este destul de impresionanta, cu o multitudine de efecte si
o atentie la detalii incredibila. Spre exemplu, odata ce creep-ul
de la zerg ajunge la un copac, acesta se va usca. Pe de alta parte,
pe cat de bine arata, pe atat de multe resurse mananca, numai cele
mai noi configuratii putand suporta jocul la cea mai inalta
rezolutie si cu toate optiunile la maxim. La inaltimea graficii se
situeaza si sunetul, zgomotul facut de zerglingi se pliaza perfect
cu aspectul lor, iar unitatile de la Terran si Protoss au aceleasi
replici memorabile.
In concluzie, cei de la Blizzard nu au adus schimbari drastice
formulei originale, au inbunatatit-o si au impachetat-o frumos
intr-un joc de strategie care multumeste atat pe fanii originali
cat si pe entuziastii RTS-urilor care nu au gustat din
Starcraft.