Review : Mass Effect 2

Iată că BioWare s-a ţinut de cuvânt încă odată, întrucât pe 29
Ianuarie 2010 la mai bine de 2 ani de când Comandorul Shepard salva
în Mass Effect întreaga galaxie din ghearele Reaperilor, şi ne-a
adus continuarea acelui joc, de data aceasta după foarte multe
teasere menite să ne lase pe toţi uimiţi şi salivând după el.
Pentru aceia dintre voi care nu ştiţi, Reaperii sunt o rasă pur
tehnologică ce se iveşte la fiecare 50.000 ani pentru a eradica şi
ultima fărâmă de viaţă biologică din galaxie.

Mass Effect 2 este continuarea jocului Mass Effect lansat pe 28 Mai
2008. Pe atunci primul joc promitea să introducă o nouă modă în
gameplay-ul din vasta lume a jocurilor video. Şi, spre surprinderea
multora, produsul celor de la BioWare s-a ţinut de cuvânt. Jocul
era pe-atunci o combinaţie de Shooter-RPG care a prins atât de bine
la public încât producătorii au ştiut de la început că au dat de o
mină de aur.

Pentru cei care nu au jucat primul joc, îl recomand cu mare plăcere
pentru a înţelege mai bine de unde a pornit totul, dar şi pentru a
putea importa de-acolo dovada progresului vostru, pe parcusul
firului epic, în Mass Effect 2. Producătorii au făcut în aşa fel
încât depinzând de ce alegeri aţi făcut în primul joc, fiecare
acţiune a voastră să aibă un impact în cel de-al doilea joc.

Printre elementele mai de seamă din primul joc se numără nava
comandorului – SSV Normandy SR1 – navă ce servea drept suport
pentru planificare tactică, înaintea începerii oricărei misiuni. Ei
bine, jocul cel de-al doilea s-ar putea să vă ţină ceva timp în
suspans întrucât Shepard, aflat la un moment dat pe Normandy, este
lovit de un duşman necunoscut, ce trimite cea dinainte navă
spintecată acum în două şi fumegând în infinitul spaţiu, iar pe el
aflat doar în costumul N7 de luptă, prăbuşindu-se pe o planetă
necunoscută. Credeţi-mă, atunci când o să fiţi martori în
totalitate la tocmai ceea ce am încercat să descriu mai sus, o să
vă spuneţi ca pentru sine: „Trebuie să joc jocul ăsta!”
În continuare, la peste doi ani după tragica pierdere a navei
Normandy, veţi avea ocazia să-l întâlniţi pe Illusive Man, capul
organizaţiei paramilitare secrete Cerberus, organizaţie despre care
aţi avut şansa să aflaţi ceva în primul joc. Misteriosul lider –
The Illusive Man – se oferă să vă ajute, propunându-vă să i vă
alăturaţi, printr-o înţelegere ce se aseamană mai mult cu zicala
clasică „duşmanul duşmanului meu, mi-este prieten”.

Cerberus nu îl ajută pe John Shepard doar pentru că îl găseşte
simpatic, ci pentru că are nevoie de el întrucât el este în cele
din urmă un simbol de bine al umanităţii, şi are o influenţă destul
de mare în galaxie.

Până acum câteva colonii de oameni au început să dispară fără urmă,
din anumite sisteme ale spaţiului. Cerberus, deşi este o
organizaţie rebelă ce serveşte într-un mod nu chiar formal
umanitatea, afirmă că are nevoie de comandor pentru a afla cauzele
dispariţiilor misterioase. Aceasta pune la dispoziţia lui Sheppard
cârma navei, observabil îmbunatăţită – SSV Normandy SR-2. În noua
lui navă, Shepard va avea acces la îmbunătăţirile aduse de BioWare
vechiului sistem de upgrading şi distribuire a arsenalului, astfel
prin intermediul unui nou laborator de cercetare şi a depozitului
de armament veţi putea cu uşurinţă să actualizaţi anumite tipuri de
arme, armuri şi skilluri.

De asemenea acum o s-o aveţi drept companie pe EDI – supranumită şi
Enhanced Defense Intelligence – o hologramă cu voce feminină ce
ţine de noul AI al navei, una cu care Joker va avea ceva de furcă
la început, acesta din urmă fiind obişnuit să piloteze nava după
bunul său plac.

În prima fază vă veţi regăsi în navă doar cu primii doi „aliaţi”
din Cerberus, Miranda Lawson o brunetă destul de senzuală ce v-ar
ridica oricând sângele în vine şi Jacob Taylor un fost soldat al
Alianţei, care s-a săturat să aştepte să dispară şi celelalte
colonii umane. Aceştia vor fi primii membri din echipa de peste o
duzină pe care va trebui să o alcătuiţi până la finalul jocului
pentru a vă înfrunta duşmanul.

Bineînţeles că o parte din vechii aliaţi, vor trebui să fie
recrutaţi din nou, pe unii găsindu-i după informaţiile dobândite de
la Illusive Man. Majoritatea nu vor vedea cu ochi buni această
„alianţă”, dar având încredere oarbă în Shepard vi se vor alătura.
La un moment dat va trebui să treceţi chiar prin foc pentru a
recruta întreaga echipă, luptând cu inamici din ce în ce mai
puternici şi mai agili.
Jocul oferă posibilitatea de a alege una dintre următoarele clase
ale personajului:

Adeptul – Clasa care se concentrează cel mai mult pe abilităţile
biotic, şi se bazează în general pe controlul acţiunilor inamicilor
în loc să-i ucidă. Principala slăbiciune a acestei clase este
reprezentată de luptele uneori extrem de apropiate sau extrem de
depărtate .

Soldierul – Este clasa clasică cunoscută de toţi fanii seriei Mass
Effect. Soldatul este cel mai bun atunci când s-a spart o ţeavă şi
tună întruna cu inamici. Cu o specializare în majoritatea armelor,
şi unica clasă ce poate purta armură grea, soldier este singurul ce
deţine de la început talentul Assault Rifle.

Engineerul – Nea Gică Inginerul este specialist în tehnică şi
software, ale cărui talente pot manipula în general împrejurimile
ce ţin de robotică sau orice alt lucru electronic. Acesta poate
repara şi modifica, sau hackui cu usurinţă orice echipament tehnic,
spre a-l ajuta în variate situaţii. Deşi Inginerul posedă toate
aceste abilităţi tehnice, poate purta doar armură de tipul light şi
pistoale.

Vanguardul – Este un specialist în confruntările de aproape. El
posedă abilităţi biotice, cu rol în dezarmarea inamicilor cu
ajutorul unui shotgun sau al unui pistol de mare putere. Asta îi
permite să dezactiveze inamicul pentru câteva secunde, să-l
lovească mortal prin melee ca mai apoi să fugă de sub ploaia de foc
spre alt inamic. Dintre toate clasele, Vanguardul este cea mai fun
clasă dar şi cea mai dificilă uneori de jucat.

Sentinel – Santinelele combină tehnica cu abilităţile biotice
permiţându-le manipularea împrejurimilor spre a-i ajuta la
dezactivarea şi urmărirea inamicilor.

Infiltrator – Infiltratorul este un războinic ce se aseamănă cel
mai mult unui spion al secolului 22. Acesta se foloseşte de
tehnică, fiind capabil să câştige lupte dezabilitând rapid un
inamic şi omorând cu uşurinţă un altul. El foloseşte pistoale şi
puşti cu lunetă cu care poate distruge inamicul cu uşurinţă prin
poziţiile avantajoase pe care le obţine cu ajutorul
stealth-ului.

Una dintre concluziile pe care le-am tras din acest joc, din punct
de vedere al claselor şi skillurilor respective talentelor, este că
jocul a fost realizat să menţină o anumită balanţă între clase,
echilibrul fiind mereu omniprezent între caractere. Dacă ştii să
joci cu o anumită clasă şi pe deasupra să-i stăpâneşti pe deplin
puterile, vei putea să faci ravagii oricând.

De-a lungul jocului veţi găsi diferite combinaţii între clase şi
caractere. Veţi putea folosi asemenea caractere în party pentru că
dacă un party este făcut cu cap, veţi depăşi cu uşurinţă unele
situaţii. De exemplu Jack este un caracter Adept ce se bazează mai
mult pe puteri supranaturale, iar Tali este un caracter Engineer ce
foloseşte mai mult drone pentru a se apăra, dar dacă cele două
caractere vor fi combinate într-un party cu un Soldier, puterea de
distrugere a partyului va creşte înzecit.

Un lucru ce aparţine categoriei de Fun Factor în Mass Effect 2, şi
acelaşi timp de gradul de personalizare al personajului principal,
este cabina căpitanului Shepard. În aceasta puteţi să personalizaţi
fiecare element al armurii N7, schimbând piese, colorându-le,
practic oferind o posibilitate de a realiza mii de combinaţii,
astfel încât să creaţi un personja principal unic. De asemenea este
posibil să depozitaţi mini-nave, ce au rolul de souverniruri, ce
pot fi cumpărate din diferite locuri pe care le vizitaţi, dar şi să
vă luaţi un space-hamster sau chiar peşti de pus în acvariul
existent acolo, pentru un grad mai autentic al experienţei faţă de
realitate.

Printre lumile pe care o să le vizitaţi (şi foarte multe la număr)
se va găsi Omega, o staţie recunoscută pentru activităţile sale în
principal ilegale, fiind în acelaşi timp echivalentul negativ al
Citadelei. Pe această staţie, totul are o nuanţă întunecată,
oamenii sunt văzuţi drept cei mai mari inamici publici, vânzătorii
se şantajează unii pe alţii pentru nimic, iar mercenarii împart în
mare, staţia spaţială.

Atunci când umblaţi să recrutaţi aliaţi, veţi avea posibilitatea de
a achiziţiona de pe planetele sau staţiile asemănătoare lui Omega,
upgrade-uri benefice atât pentru navă, pentru interesul personal,
dar şi pentru party. Aceste upgrade-uri vi se vor pune la îndemână
fie scoţând credite din buzunar, fie plătindu-le cu ajutorul
diferitelor resurse dobândite prin scanarea planetelor ce o să le
vizitaţi sau prin adunarea lor din diferitele recipient răspândite
în Mass Effect 2.

Odată recrutaţi, aliaţilor va trebui să le câştigaţi loialitatea
prin completarea unor misiuni adiţionale în care chiar ei vă
solicită ajutorul. În aceste misiuni veţi putea fie să ţineţi
partea lor, fie să faceţi lucrurile contrar aşteptărilor lor, asta
depinzând în general de câtă influenţă de tipul Paragon sau
Renegade aţi dobândit de-a lungul jocului.
O schimbare majoră este că în Mass Effect 2 au dispărut talentele
de Charm şi Intimidate, acestea fiind acum determinate de câtă
influenţă Paragon sau Renegade dispuneţi. Gradul de influenţă are
un rol vital în timpul unor interogări sau situaţii de altfel
dificile.

Vocile caracterelor sunt foarte bine alese, majoritatea fiind ale
unor actori de seamă, investiţia celor de la BioWare în acest
capitol fiind una foarte bine făcută. Unul dintre prestigioşii
„actori” a cărui voce poate fi întâlnită în pielea personajului
Illusive Man, este Martin Sheen. De altfel, vocea lui EDI aparţine
actriţei, ////////, din serialul Battlestar Galactica, iar vocea
lui Shepard este a aceluiaşi ////// din primul joc.

De asemenea jocul are o coloană sonoră foarte bună, chiar mai bună
ca a predecesorului, muzica oferind o ambianţă plăcută în joc. Ea
este în mare parte foarte bine aleasă, fiind de multe ori cea care
ajută la crearea unei experienţe auditive plăcute de-a lungul
firului epic, dar chiar şi atunci când intri în clubul Afterlife de
pe Omega, unde animatoarele „alience” îşi ondulează în faţă şi-n
spate ce-au ele mai de preţ, pentru surprinderea atenţiei
publicului. 😀

Din punct de vedere grafic jocul nu arată rău deloc, majoritatea
obiectelor şi recuzitelor personajelor fiind foarte bine texturate,
dând o foarte bună senzaţie de realism, dar cu mici scăpări pe-ici,
pe-colo. De menţionat că BioWare n-a fost de la bun început o
companie care să profite de eye-candy-uri, preferând în schimb a
oferi o experienţă de gameplay, din ce în ce mai bună în jocurile
sale din ultimul deceniu. (ex. Dragon Age).

Vreau să precizez de asemenea că jocul nu este unul perfect, având
de-a lungul său câteva bug-uri supărătoare ce poate vă vor bloca
caracterele cu direcţia camerei într-un anumit unghi, sau vă vor
face să levitaţi peste anumite obiecte, dar nu este ceva ce-ar
trebui să vă descurajeze întrucât Mass Effect 2 este un joc ce nu
trebuie ratat de fanii genului Sci-Fi şi RPG totodată.

În concluzie, vă recomand Mass Effect 2 cu toată căldura.