No One Lives Forever 2: A Spy in H.A.R.M.’s Way

No One Lives Forever 2 Review

Cerinţe minime sistem:
Sistem Operare: Microsoft Windows 98/2000/Me/XP
CPU: Pentium III 500 MHz or echivalent
Memorie: 128 MB
HDD: 1.4 GB
Grafică: DirectX 8.1 compatibil 32 MiB, suport color pe
32-bit
Sunet: DirectSound compatinil 16-bit cu driver ompatibil DirectX
8.1
Network: 56k conexiune Internet sau LAN pentru modul
multyplayer
Periferic: Tastatură şi Mouse sau Joystick

Pentru cei nefamiliarizaţi cu NOLF sau jocurile de acest gen, No
One Lives Forever este un First-Person Shooter (FPS) lansat la
sfârşitul anului 2000. Ţinând cont de toate efectele realizate,
plotul povestirii din spatele jocului, era clar inevitabil că
Monolith să facă din nou echipa cu cei de la Fox Interactive pentru
a crea continuarea povestirii, intitulată No One Lives Forever 2: A
Spy in H.A.R.M.’s Way.

Dacă firul povestirii nu s-a modificat dramatic, modurile în care
acesta este prezentat suferă o schimbare aproape completă.
Scenetele suport – care în primul păreau de cele mai multe ori
interminabile – au fost restrânse. Aproape toate îşi prezintă
punctul de vedere rapid şi eficient. Aceasta rezultă de cele mai
multe ori în scene haioase şi mult mai captivante decât cele din
primul joc. Iar împletirea glumelor cu gadget-urile ciudate,
conversaţiile agenţilor H.A.R.M. auzite pe parcursul gameplay-ului,
aghiotanţii flecari, precum şi celelalte elemente oferă jocului un
umor ce rămâne intact pe tot parcursul acestuia.

Elementele de legatură ale seriei, probabil cel mai slab aspect al
gameplay-ul original, au suferit o revizuire completă. O funcţie
esenţială a fost adăugată repertoriului de acţiuni al agentei Cate.
Dintre cele 40 de nivele ale jocului (împrăştiate pe parcursul a 15
capitole), majoritatea pot fi încheiate folosind modul stealth,
forţa brută sau o combinaţie între cele două. Diferit de alte
jocuri în care personajul se bucură de modulul stealth, alarmele de
pază funcţionează doar pe anumite regiuni – dacă declanşezi o
alarmă dintr-o anumită zonă a nivelului şi reuşeşti să scapi,
inamicii din altă zonă a aceluiaşi nivel nu vor fi neapărat
alertaţi de prezenţa ta. Designerii au scăpat de nivelele enervante
în care pierzi doar prin simpla declanşare a unei alarme. Chiar
dacă declanşezi o alarmă (în mod special pe setări de dificultate
ridicată, unde inamiciii vin în valuri mari) fiind pus într-o
situaţie dificilă, întoteauna vei avea posibilitatea de a-ţi croi o
cale de ieşire, fugind sau ascunzându-te până situaţia se
răcoreşte. De fapt, gadgeturi precum capcana de urs sau coaja de
banană au fost special create pentru a scapă de astfel de
situaţii.

Deşi detaliile s-au schimbat, noua poveste şi amplasare a jocului
sunt similare cu cele ale primului. Atmosfera este în continuare
cea a anilor ’60. Gamerul este pus în pielea aceluiaşi agent UNITY,
Cate Archer, şi continuă lupta cu sindicatul criminal de clasă
mondială, H.A.R.M. şi acoliţii săi. De data aceasta, nu numai că
acesta poate călători în locaţii previzibile cum ar fi baze
militare mobile, un laborator subacvatic, chiar Japonia, dar va
putea vizita deasemeni lumea nesimulată până acum a Akron, Ohio, un
mediu care în lumea jocurilor este descris o locaţie cu totul
exotica.

Nivelul excelent de design se complementează cu elementul
îmbunătăţit al posibilităţii gamerului de a se strecura cu uşurinţă
din anumite situaţii. Majoritatea împrejurimilor conţin pasaje ce
pot fi folosite pentru a evita gărzile. Însă, aceste pasaje
laturalnice oferă totodată inamicilor posibilitatea de a te
încercui. Inteligenţa artificială (AI) a dusmanului, care era deja
excelenta in jocul precedent, a fost deasemeni imbunatatita si
adusa la un alt nivel. Deseori, un inamic îşi va păstra poziţia în
timp ce un al doilea va încerca să îşi croiască o cale prin spatele
tău. Până si inteligenta personajelor care nu sunt angajate in mod
direct in actiune a fost imbunatatita. Paznicii devin prudenti la
orice zgomot, paşi pe zăpadă, strigăte ale altor colegi şi sunetul
camarazilor eliminaţi atunci când corpurile le cad pe suprafaţa
pământului (pe care le poţi ridica şi scoate din raza vizuală).
Odată avertizaţi, nu vor indica automat locaţia ta. Mai întâi
verifică zona alertată (oprindu-se pentru a investiga cadavrele).
Apoi vor începe să investigheze în jur, pornind luminile şi
aruncând un ochi în closete, în încercarea de a te descoperi. Toate
aceste acţiuni sunt însoţite de răspunsul la sunete sub forma
gardienilor comentând alături de compatrioţii lor sau chiar sub
formă de monolog. Sistemul stealth este în acelaşi timp intuitiv
dar şi tolerant aşa încât să se poată evita frustrarea simţită în
alte shootere, care de multe ori par a fi nimic mai mult decât un
gând ulterior.

Ca şi în original, există o mulţime de obiecte bonus de găsit şi
sarcini suplimentare de întreprins. Dar de data aceasta, un
stimulent real pentru a face faţă acestor provocări a fost
implementat. Puncte de calificare sunt acordate pentru completarea
obiectivelor, puncte ce pot fi folosite pentru a îmbunătăţi opt
aptitudini diferite ale caracterului prin intermediul a cinci
niveluri diferite. Efectele acestor aptitudini sunt vizibile fără a
fi in dezechilibru. De exemplu, îmbunătăţirea cunoştinţelor de arme
va reduce cantitatea de timp necesara pentru a încărca un cartus
nou. Cu toate acestea, chiar daca e frumos să ai aptitudini
îmbunătăţite, nu este necesar pentru a finaliza un nivel.

Grafica, redată cu ajutorul noii generaţii de motoare Jupiter de la
LithTech, chiar dacă este oarecum învinsă de motorul de ultimă
generaţie Unreal demonstrată în binecunoscutul Unreal Tournament
2003, arată grozav. Motorul Jupiter este capabil de a reda medii
mari, cu o multitudine de detalii, şi se pare deosebit de adecvat
pentru crearea unor efecte acvatice impresionante. Personajele din
No One Lives Forever 2 reprezintă un triumf notabil şi un design
imaginativ, combinate cu o tehnologie excelentă.

Animaţiile fluide şi ochii ce urmăresc obiectele permit
personajelor din joc să acţioneze cu adevărat – o caracteristică
rară în jocurile de acţiune. Coloana sonoră este din nou un amestec
duios de un scor orchestral şi stilul pop space age al lui
Conniff-Ray . Deasemenea, cei care au jucat originalul pot observa
că o actriţă nouă joaca rolul agentului Cate . Este un pic cam
neplăcut la început, dar va veţi adapta rapid cu ea.

Confruntăndu-se cu o concurenţă acerbă a unor jocuri al căror unic
scop este cel de multyplayer action, dezvoltatorii s-au concentrat
asupra experienţei grozave de single-player. Deasemeni, au decis să
nu includă nici modurile competitive on-line, decât 3 ani mai
târziu. În schimb, ei au creat o campanie suplimentară de patru
capitole, care poate fi abordată prin cooperare de până la patru
jucători. Campania este compusă din medii reprelucrate din modul
single-player, şi este proiectată pentru a fi o experienţă
adevărată în care puteţi salva şi relua sesiuni on-line. Nivelurile
fac o treabă bună de croitorie de acţiune pentru o echipă de
jucători. De exemplu, la un moment dat va trebui să cari trupul
inconştient al agentului Cate către o zonă sigură, un act care
necesită o persoană să poarte sarcina, în timp ce ceilalţi să o
protejeze, neputând căra simultan corpul şi o armă.

Din moment ce nu este un review până când cineva începe să se
plângă, iată concluzia: jocul nu are valoare de replay. De
asemenea, ar putea fi câteva misiuni ce necesită să cutreieri un
nivel întreg pentru a atinge scopul cheie. No One Lives Forever 2
este un succes vibrant pe fiecare nivel. Într-o epocă în care
realismul sumbru, fără umor pare a fi dominant, No One Lives
Forever 2 împacă fanii armelor, într-un mod amuzant şi relaxant.
Deasemeni este un joc cu adevărat excelent ce pare aproape prea
frumos să fie adevărat.