Cel mai bun joc nu trebuie să fie neapărat şi cel mai nou, sau
cel mai ”arătos”. Altfel nu-mi explic cum jocurile din seria
Counter-Strike sau Starcraft sunt aşa jucate şi acum.
Jocurile care apar acum, sunt doar o virgulă într-o frază lungă. Nu
le plâng de milă producătorilor, se poate şi mai bine, dar ştim
deja interesul/
Sunt pasionat de jocurile cu maşini. Şi aici exclud NFS-urile,
GT-urile, Dirtul, şi alte jocuri pentru picii de gimnaziu.
Îmi plac simulatoarele. LFS, Rfactor, GTR2, GT Legends etc. Dă-mi
un volan bun ca să ma pot distra pe cele mai tari circuite din lume
pe un ecran de 15”. Şi ca să fac o legătură între ce am spus la
început şi unde vreau să ajung: niciunul din jocurile astea nu are
o grafică ieşită din comun, adică ţine de feelingul pe care-l
oferă. Dar dintre cele enumerate mai sus, unul singur are o grafică
absolut neinteresantă, anostă şi plictisitoare. Iar culorile îl fac
să arate ca un desen animat japonez. Totuşi este jocul meu
preferat. După lunga zi la muncă şi după examenele stresante din
weekend o oră în LFS (Live for Speed), parcă mă răsfaţă, iar spre
deosebire de traficul din Bucureşti dacă cineva ţi-a tăiat calea
poţi să-l dai afară.
Deşi au lucrat încă din 2003 doar 3 programatori, jocul a reuşit să
atragă atenţia giganţilor de la BMW sau VW, cu simularea aproape
realistă. Orice mişcare reprezintă un şir lung de algoritmi care-ţi
vor ţine procesorul ocupat ore întregi. Totul este la fel de
maleabil ca la o maşină adevărată, anvelopele se deformează ca la o
roată reală şi se încălzesc până la nivelul în care nu mai poţi să
fii în siguranţă, iar motorul dacă este supraturat cedează instant.
Atenţie şi cu ambreiajul ori suspensiile.
E o plăcere să porneşti de la jumătatea plutonului şi să încerci să
ajungi printre primii 3 cu maximum de efort. Trebuie să-ţi
calculezi cu atenţie fiecare zonă de frânare şi ieşirea din curbă,
când să accelerezi. Să nu te miri că dupa 20 de minute de învârtit
din volan, deja mâinile tale vor cere o pauză.
Niciodată nu o să vezi două curse identice. Lupta devine mereu
foarte strânsă în faţa plutonului, acolo unde fiecare miime
contează. Iar cursa în sine, încă dinainte să înceapă trebuie să
vii cu o strategie deja bine plănuită. Eşti şi pilot dar şi
inginerul propriei tale maşini. Fii atent câtă benzină iei după
tine ca să nu rămâi în pană. Sau să cari prea multă şi să-ţi strici
timpii.
Poţi să încerci şi drifturile, există sisteme de punctaj iar
maşinile numai una şi una pentru drifting. Lucrează atent la
setările maşinii şi poţi să te bucuri de cele mai frumoase momente
ale tale ca şofer.
LFS este disponibil în 3 variante. Una gratuită, în care ai doar 3
maşini (un hatchback cu tracţiune faţă, un coupe cu propulsie şi un
Formula BMW), LFS S1 şi LFS S2. Diferenţa dintre cele două o
reprezintă maşinile recent adăugate. Menţionez că toate maşinile,
dar şi circuitele sunt fictive, însă sunt atent lucrate şi gândite.
LFS S2 costă undeva la 120 de lei, dar garantez că merită.
Nu vreau să vă ameţesc tare în detalii. E un review, iar ca acesta
să devină complet trebuie să-l încercaţi şi voi.