Shogun 2: Fall of The Samurai Review: căderea shogunatului

Total War Shogun 2, remake al titlului care a deschis drumul strategiilor celor de la Creative Assembly, nu putea pur şi simplu să-şi agaţe katana în cui şi să moară în patul lui. După Rise of the Samurai, inevitabilul declin vine să se manifeste în Fall of the Samurai, povestea războinică a căderii shogunatului şi a reinstaurării dominaţiei imperiale de la sfârşitul secolului al XIX-lea: epoca Meiji.

Evenimentul luat în considerare nu este, aşa cum ne-am putea aştepta, rebeliunea din Satsuma, ci un conflict mult mai scurt, sub doi ani – Boshin War. Totuşi, deşi războiul e scurt, jocul nu este deloc o plimbare în parc, fiind un expansion pack în adevăratul sens al cuvântului, cu zeci de ore de campanie, skirmish şi multiplayer.

Şase clanuri aşteaptă să fii ori de partea împăratului (Satsuma, Chosu, Tosa) sau de cea a shogun-ului (Obama, Jozai, Aizu); decizia luată influenţează inamicii şi aliaţii, dar poţi oricum să te răzgăndeşti în etapa finală Realm Divide sau chiar să mergi singur împotriva tuturor (desigur, dacă te ţine armata contra întregii Japonii). Printre cele mai uşoare campanii sunt Satusma (cu două provincii la start), Jozai (la început, apoi înaintarea devine dificilă, cu multe graniţe de apărat) sau Tosa (încep pe insula proprie). Aizu este la capătul opus al dificultăţii, fiind un cap de pod pentru clanurile care înconjoară acest clan.

În afară de a alege de partea cui prezinţi katana, decizia vine şi cu trecerea la industrializare, chiar dacă trebuie în continuare să balansezi economia şi comerţul alături de recrutarea de trupe şi expansiunea teritorială. Una fără alta nu se poate, dar exagerarea cheluielilor se tratuce în faliment, foamete, rebeliuni şi, evident, pierderea campaniei.

Predomină armele de foc, facându-şi apariţia acum clădiri specifice – academii pentru antrenament în mânuirea puştilor, tunurilor moderne sau chiar a mitralierelor Gatling, noi pentru acea epocă. De asemenea, apariţia maşinilor cu aburi duce la dezvoltarea de linii ferate, ideale pentru comerţ şi transport de trupe extrem de rapid. Cercetarea joacă acelaşi rol de bază în evoluţia construcţiilor, chiar dacă în continuare mi se pare că numărul de ture pentru un obiectiv este prea mare.

Unele unităţi joacă un rol deosebit în economia armatei – Foreign Veteran provoacă dueluri cu generalul inamic, antrenează trupele sau le creşte producţia dacă este plasat într-un oraş. Ishin Shishi pentru împărat şi Shinshengumi pentru Shogun joacă rolul agenţilor de propagandă, în timp ce geishele şi Shinobi nu se dau în lături de la diversiuni, asasinate şi sabotaje.

Dacă luptele pe uscat sunt clar organizate, păstrând acelaşi principiu piatră-foarfece-hârtie, bătăliile navale au suferit modificări majore. Chiar dacă partea de control este în continuare problematică, puterea de foc este mult mai mare, iar rolul combativ semnificativ crescut – flota poate ataca fortăreţe inamice sau chiar trupele de pe uscat şi, dacă nu există baterii de coastă, poţi chiar câştiga o luptă doar pe baza ghiulelelor venite de pe apă.

Şi pe apă, şi pe uscat se adaugă un element inedit de vizualizare şi control: camera poate coborî la persoana întâi, permiţând acţiune directă cu un tun sau o mitralieră. Ghiuleaua zboară şi camera îi urmăreşte zborul şi apoi masacrul, gloanţele din Gatling rup armurile din piele şi pun la pământ ţintele sigure care sunt caii, un spectacol demn de o naţiune cu un istoric atât de sângeros cum e Japonia. La fel de impresionante, într-o altă ordine de idei, sunt şi luptele skirmish 40 versus 40, cu adevărate batalioane ce trebuie controlate strategic dacă vrei să ai o şansă cât de mică.

Partea multiplayer a fost serios refăcută, de la harta Conquest până la cele 22 de hărţi skirmish şi Avatarul dotat cu peste 40 de noi retaineri. În plus, acum poţi avea mai mulţi eroi pentru a evolua separat, dacă vrei, în Shogun 2 şi Fall of the Samurai. Pe de altă parte, nu e nevoie să ai originalul pentru a te lua la trântă cu jucători din el sau invers; serverele multiplayer permit această încântătoare comuniune.

De asemenea, partea vizuală şi cea sonoră contribuie enorm la atmosferă, trupele, uniformele şi căldirile fiind adecvate epocii şi reflectând perioada tulbure şi amestecul încă nesigur de culturi şi naţiuni. Fan înrăit sau doar strateg de ocazie, Fall of the Samurai nu este de ignorat dacă ai chef de gameplay de calitate, bătălii sângeroase în timp real şi ture încordate de competiţie cu sistemul, cu AI-ul şi chiar cu propriul popor.