Trine 2 Review: un joc de basm!

Primul Trine a fost una dintre cele mai plăcute surprize ale sfârşitului lui 2009, finlandezii de la Frozenbyte contribuind astfel la reînvierea unui gen de mult uitat: hibridul dintre platformer şi puzzle game. Folosind o reţetă ce amintea de clasicul The Lost Vikings (produs de actualul studio Blizzard Entertainment), primul Trine arunca jucătorii în pielea a trei personaje diferite (magul, hoaţa şi cavalerul), ce trebuiau să-şi folosească abilităţile unice pentru a rezolva diferite puzzle-uri bazate pe fizică, într-un univers de basm.

Trine 2 merge pe aceeaşi reţetă, îmbunătăţind însă aproape toate capitolele primului titlu din serie. În prim plan se află aceleaşi personaje de care am amintit mai devreme – magul, hoaţa şi cavalerul – ale căror suflete sunt din nou contopite într-o singură fiinţă prin intermediul artefactului numit Trine. Acţiunea are loc într-un plan bidimensional, jucătorii fiind nevoiţi să rezolve numeroase puzzle-uri pentru a progresa.

În vederea soluţionării acestor impedimente, se poate apela la abilităţile fiecărui personaj: cavalerul este cel mai puternic, are în dotare un scut cu ajutorul căruia se poate proteja de monştri sau capcanele din mediul înconjurător, precum şi o sabie sau un ciocan; hoaţa poate ataca de la depărtare cu ajutorul arcului său sau îşi poate folosi harponul pentru a se agăţa de diferite suprafeţe; magul este cel mai puţin rezistent şi nu poate ataca singur, însă are abilitatea de a materializa obiecte din neant (cutii şi poduri), care pot fi folosite pentru a ajunge în locuri altfel inaccesibile.

Şi de această dată, avem parte de-o poveste oarecum simplistă, care aduce mai mult aminte de basmele copilăriei decât de aventurile epice cu care ne-am obişnuit în ultima vreme. Acest gen de abordare este foarte potrivit pentru copii, care s-ar putea însă să nu guste puzzle-urile destul de dificile pe care jocul le are de oferit. De altfel, această „nepotrivire” narativă este probabil şi singurul neajuns evident al lui Trine 2.

După cum spuneam, puzzle-urile sunt ceva mai complexe decât în primul joc al seriei, fiind introduse mecanici de joc noi, care trebuie stăpânite pentru a putea răzbi prin lumea din Trine 2. Spre exemplu, acum există diferite surse de apă proaspătă, cu ajutorul cărora trebuie irigate anumite plante gigantice. De asemenea, a fost adăugată o varietate mai mare de monştri, precum şi mai mulţi boşi.

Toate acestea beneficiază de o reproducere grafică de excepţie, Trine 2 fiind unul dintre cele mai arătoase jocuri pe care am avut ocazia să le joc până în momentul de faţă (pentru a vă convinge, aruncaţi o privire pe galeria de imagini inclusă în acest review). Mai mult, nu am întâmpinat probleme în a rula Trine 2 într-o rezoluţie respectabilă (1920×1080), cu toate detaliile împinse la maximum, chiar şi pe o placă video de laptop.

În materie de control, lucrurile stau la fel de bine ca în titlul precedent al seriei. Fie că optaţi pentru mouse şi tastatură, fie că preferaţi un gamepad pentru PC, cele trei personaje sunt la fel de responsive şi abilitatile lor la fel de uşor de folosit. Mai mult, dacă le aveţi pe amândouă, puteţi juca în cooperativ pe acelaşi sistem, fiecare controlând un alt personaj. O altă adăugire faţă de primul Trine este posibilitatea de a juca cooperativ şi în mod online, nu doar pe acelaşi computer.

Aşadar, Trine 2 reuşeşte să îndeplinească mai toate obiectivele pe care echipa producătoare şi le-a propus, combinând o prezentare grafică de excepţie, cu puzzle-uri deştepte, toate oferite la un preţ foarte accesibil. 100% recomandat.