Batman: Arkham City Review: Singur împotriva tuturor

Când spun Batman, gândul îmi zboară imediat la pionieratul televiziunii prin cablu în România, când, după ani în care primeam cu porţia desenele animate, o cu totul altă lume începea să-şi ofere „secretele” publicului tânăr din ţara noastră. De la jumătate de oră înainte de telejurnal, desenele animate au devenit o parte integrantă a vieţilor noastre, pe cât de distractivă, pe atât de educativă (unul dintre principalele motive datorită cărora acum o ţară întreagă cunoaşte limba engleză).

În suflet îmi vor rămâne pentru totdeauna dimineţile de pe Italia 1, când postul italian transmitea zilnic unele dintre cele mai bune desene cu supereroi, dintre care, cum altfel, nu putea să lipsească şi seria animată Batman. Alături de filmele cu Michael Keaton, acest serial mi-a marcat copilăria, transformându-l pe Cavalerul Întunecat în supereroul meu favorit.

Din păcate, când alături termenii supererou şi joc video nu obţii întotdeauna o formulă câştigătoare. Jocurile realizate dupa licenţe faimoase sunt de cele mai multe ori subdezvoltate, cu lipsuri mari sau, în cel mai bun caz, cel mult mediocre. Din fericire, Batman are un cuvânt de spus şi în acest domeniu, colaborarea din 2009 dintre studioul Rocksteady şi Warner Bros. având ca rezultat un joc video cu supereroi de o calitate de necontestat – Batman: Arkham Asylum.

Mai mult, renumele personajului principal, dar şi realizarea aproape perfectă a celor de la Rocksteady a dus la succes comercial şi, implicit, la apariţia unei continuări. Acest sequel este Batman: Arkham City, un joc prin care producătorii şi-au propus să îmbunătăţească mai toate componentele titlului precedent. A reuşit însă Rocksteady această performanţă? Vom afla în cele ce urmează…

În primul rând, Arkham City este promovat drept un titlu open world (cu mediu de joc deschis), asemănător oarecum cu ce putem întâlni în jocuri precum seriile Assassin’s Creed sau inFamous. Dacă în primul joc Batman era nevoit să-şi desfăşoare acţiunea în cadrul Azilului Arkham, gameplay-ul fiind structurat într-o manieră asemănătoare cu jocurile Zelda sau Soul Reaver (revizitarea zonelor parcurse deja, dobândirea de noi puteri care deschid accesul către porţiuni neexplorate încă etc.), în Arkham City Cavalerul Întunecat are la dispoziţie un întreg oraş, cel puţin în teorie.

În practică, lucrurile nu stau chiar aşa. Arkham City este destul de limitat ca dimensiuni, fiind creat dintr-o porţiune a întregului oraş Gotham, transformată de primarul Quincy Sharp într-un „mediu deschis” de detenţie pentru mai toţi criminalii periculoşi. De asemenea, în timp ce în titluri precum Grand Theft Auto sau inFamous există o anumită componentă de joc sandbox, în care jucătorul se poate abate de la firul misiunilor pentru a pierde pur şi simplu timpul prin oraş şi a se „juca” cu mediul înconjurător şi ocupanţii acestuia, în Arkham City lucrurile sunt mult mai atent „regizate”.

Aici intră în scena punctul forte al jocului: multitudinea de personaje faimoase pe care Batman este nevoit să le înfrunte, fiecare cu propriile misiuni şi poveşti ataşate. Una dintre acestea este cea principală, pe care jucătorul este nevoit să o parcurgă pentru a termina campania, celelalte fiind considerate opţionale. Totuşi, spre deosebire de alte titluri de gen, aşa-zisele obiective secundare au fost tratate cu aceeaşi atenţie precum firul principal al poveştii, recomandarea mea sinceră fiind parcurgerea tuturor acestor misiuni pentru a experimenta tot ce are Batman: Arkham City de oferit.

Fără a oferi spoilere, putem spune doar că Batman va înfrunta o colecţie „de vis” de răufăcători, pornind de la inamicul de-o viaţă, Joker, şi continuând cu alte feţe cunoscute, precum The Penguin, Two Face sau Mr. Freeze. Practic, jucând Arkham City cap-coadă veţi putea întâlni mai toate personajele negative din seria animată Batman, o realizare demnă de invidiat pentru studioul Rocksteady.

În contrast cu durata ridicol de scurtă necesară pentru a traversa penitenciarul Arkham City de la un capăt la celălalt (2-3 minute cu ajutorul uneltelor lui Batman) stă timpul de joc efectiv rezultat din îndeplinirea tuturor sarcinilor pe care le poate primi Cavalerul Întunecat. Dacă povestea principală poate fi dusă la bun sfârşit în circa 10 ore, misiunile secundare şi challenge-urile lui Riddler pot dubla aceast interval.

Gameplay-ul propriu-zis a rămas aproape neschimbat faţă de jocul anterior: misiunile se desfăşoară în diferite clădiri din Arkham City, momente în care jocul abandonează ideea de open world în favoarea clasicelor niveluri liniare. Aici Batman trebuie să-şi folosească echipamentul din dotare pentru a rezolva puzzle-uri sau pentru a înfrunta lacheii diferiţilor criminali din joc.

Sistemul de control a rămas fidel conceptelor introduse de Rocksteady în Arkham Asylum, atât eliminarea inamicilor în modul Predator (nedetectat de aceştia, prin diferite capcane sau takedown-uri surpriză) cât şi luptele propriu-zise păstrând tot ce era bun din jocul precedent şi adăugând îmbunătăţirile de rigoare. Astfel, acum inamicii pot căra dizpozitive ce-l detectează pe Batman chiar şi în întuneric, precum şi cuţite sau pistoale cu electroşoc.

La rândul său, Batman a primit o nouă serie de gadget-uri menite să-l ajute în lupta sa împotriva acestor ameninţări: un dispozitiv electric cu care poate electrocuta inamicii sau poate porni tot felul de uşi sau maşinării din decor, o grenadă de gheaţă cu ajutorul căreia pot fi create platforme solide la suprafaţa apei sau un soi de telecomandă prin intermediul căreia pot fi blocate armele purtate de inamici. Toate aceste dispozitive, precum şi abilităţile dobândite în primul joc al seriei, pot fi îmbunătăţite prin intermediul unui sistem de upgrade simplu, bazat pe acumularea de puncte de experienţă.

Tot în ajutorul lui Batman va sări şi Catwoman, acest personaj fiind jucabil în anumite momente-cheie ale poveştii. Catwoman beneficiază de propriile sale mişcări în luptă şi propria sa metodă de navigare a oraşului, uşor diferită de cea a lui Batman. Deşi destul de scurte, episoadele cu Catwoman sunt un adevărat deliciu şi o adiţie foarte inspirată pentru acest joc.

Din păcate, în versiunile de consolă ale lui Batman: Arkham City, această porţiune a campaniei nu poate fi accesată decât prin intermediul unui cod, inclus în ediţiile noi ale jocului. În cazul în care cumpăraţi Arkham City la mâna a doua, există riscul ca respectivul cod să fie deja folosit, activarea misiunilor cu Catwoman fiind condiţionată de achiziţionarea unui nou astfel de pass prin intermediul PlayStation Network sau Xbox Live.

La fel ca precursorul său, Batman: Arkham City foloseşte motorul grafic Unreal Engine 3 şi o face într-un mod de-a dreptul entuziasmant. Oraşul (chiar dacă nu este extrem de mare) poate fi traversat fără pauze de loading, iluminarea pe timp de noapte arată excelent, razele lunii strălucesc într-un mod spectaculos, iar interioarele sunt realizate din nou într-un stil ce aminteşte de viziunea lui Tim Burton asupra universului Batman.

Personajele principale sunt modelate în detaliu, iar vocile acestora sunt excelent interpretate. Este demn de apreciat faptul că producătorii au făcut efortul de a coopta distribuţia originală din serialul animat pentru a da viaţă unor personaje precum Batman (Kevin Conroy) sau Joker (Mark Hamill). Şi restul personajelor au în spate actori faimoşi, precum Nolan North (Uncharted, Assassin’s Creed) în rolul lui Penguin.

Trebuie amintite şi cele câteva probleme care împiedică Arkham City să atingă perfecţiunea. Ocazionalele problemele de control ivite în Arkham Asylum sunt prezente şi aici, iar firul principal al poveştii… să zicem că are şi momente mai puţin inspirate. De asemenea, în cazul în care decideţi să nu instalaţi pe hard-disk-ul consolei versiunea de Xbox 360 a jocului, încărcarea texturilor din mediul înconjurător poate deveni deranjantă.

Totuşi, acestea sunt defecte ce pot fi trecute cu vederea destul de uşor, mai ales în condiţiile în care restul jocului este atât de reuşit. Fie că doriţi să retrăiţi momentele din seria animată Batman, fie că doar vreţi să vă delectaţi cu un joc de calitate, există un remediu – Batman: Arkham City, cel mai bun joc cu supereroi creat vreodată.