PES 2012 Review: Spectacolul sportului rege pe PC

Seria Pro Evolution Soccer, sau PES, cum îi spun cei care sunt familiari cu jocul de fotbal dezvoltat de Konami, a ajuns la cea de-a XI-a iteraţie – PES 2012. Parcursul PES a fost mereu raportat la rivalul „de moarte” – FIFA, în umbra căruia a stat doar primele două ediţii (exclusive Playstation), până când s-a lansat şi pe PC. De la ediţie la ediţie, PES a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi şi a ajuns să fie considerat un bun simulator al sportului rege. În ultimii trei ani, simulatoarele pe PC au decăzut însă, iar acum tot consola (fie ea Xbox sau Playstation) e numărul 1 când vine vorba de fotbal – şi de sporturi în general.

Noul PES 2012 a fost optimizat pentru console iar versiunea PC este practic luată cu copy / paste şi doar adaptată să ruleze în Windows.

Configurarea tastelor se face după cea a butoanelor de pe controller. De altfel, pentru o experienţă completă, ar trebui să aveţi şi să vă obişnuiţi să folosiţi un controller. Cu tastatura nu veţi reuşi să faceţi spectacol şi sunt slabe şansele să atingeţi un nivel competitiv în ligile online.

Cât despre mouse, el este complet scos din ecuaţie şi nu poate fi utilizat nici măcar în meniu. Ar fi fost totuşi de folos la planificarea strategiei de joc, acolo unde cu tastatura pierzi destul de mult timp până reuşeşti să aşezi în teren echipa aşa cum îţi doreşti.

Trecem peste partea de control şi ajungem la modurile de joc. PES 2012 ne oferă patru moduri de bază: Exhibition (meci amical), Uefa Champions League, Copa Santander Libertadores şi League / Cup (sezonul 2011 – 2012).

Licenţele în PES 2012 sunt după cum urmează:

• Licenţă completă pentru UEFA Champions League, UEFA Europa League, UEFA Super Cup şi Copa Santander Libertadores.
• Campionatele din Franţa, Olanda, Spania, Italia – licenţă completă, cu menţiunea că emblemele cluburilor şi denumirea campionatului (Il Calcio) nu sunt licenţiate.
• Anglia – licenţă pentru cluburile Manchester United şi Tottenham Hotspur.
• Portugalia – licenţă pentru SL Benfica, FC Porto şi Sporting CP.

Meciurile se desfăşoară pe 31 de stadione, ziua sau seara, pe vreme bună sau rea.

Jucătorii pot fi personalizaţi în cel mai mic detaliu, din toate punctele de vedere: aspect fizic, echipament (ghete, tricou, şort, şosete), mişcare în teren (dribling, executare lovituri libere, penalty-uri şi chiar modul cum îşi manifestă bucuria când marchează).

Înaintea începerii meciului, poţi alege echipamentul de joc şi strategia de care vrei să se ţină cont în teren. Aşa cum ne-am obişnuit de la precedentele titluri PES, şi în PES 2012 avem la dispoziţie tactici complexe de care s-ar minuna chiar şi un antrenor adevărat. Dar toate aceste tactici avansate sunt recomandate gamerilor experimentaţi căci dacă eşti doar un simplu jucător ocazional nu vei şti ce să faci în teren ca să le pui în valoare.

Meciul se desfăşoară cu o dinamică spectaculoasă, cu accelerări de ritm, pase la întâlnire, contacte dure din care este imposibil să prevezi unde se duce mingea şi un arbitru „englez” care lasă jocul să curgă şi nu permite fragmentarea decât în cazuri evidente. Una peste alta, PES 2012 este departe de a fi un joc monoton în care să se instaureze stereotipiile.

Fără să exagerez, multe meciuri adevărate din divizia A sunt mai plictisitoare decât o simulare PES. Sigur, la PES jucătorii nu vin de la cârciumă sau din club la stadion, nu poţi face aranjamente cu arbitrii şi nici înţelegeri între echipe, poate tocmai de aceea confruntările par atât de crâncene.

Spre deosebire de FIFA 2012, acolo unde şi un începător poate face spectacol, la PES este ceva mai dificil să te acomodezi cu jocul. La un moment dat devii chiar frustrat că nu reuşeşti să marchezi din poziţii clare (chiar şi unu la unu cu portarul). Pe măsură ce te obişnuieşti cu controller-ul sau cu tastele, vei vedea că şuturile periculoase cu mari şanse de reuşită se pot realiza şi de la distanţă, cu condiţia să ştii cât să ţii călcată „pedala”.

Driblingurile consecutive şi slalomul printre adversari e dificil de realizat, iar pentru asta îţi trebuie un jucător cu abilităţi tehnice foarte bune. Încearcă-l pe Messi, încearcă un Cristiano Ronaldo, dar în niciun caz nu te apuca să fentezi cu Bourceanu.

Inteligenţa artificială a coechipierilor din teren este remarcabil îmbunătăţită faţă de PES 2011, se vede mai ales în faza defensivă că jucătorii stau mai bine poziţionaţi şi se deplasează cu folos. Dar să te aperi nu e uşor. Intrările la minge se fac cu dificultate, iar ca să-ţi reuşească un tackling trebuie să alegi foarte bine momentul, altfel alunecarea este una cel mult hilară, la mare distanţă de adversar.

În faza de atac există două moduri mari şi late de abordare: posesia şi contraatacul. Jocul de posesie se poate dovedi greoi şi fără rezultate spectaculoase, în schimb pe contraatac, prin pase rapide la întâlniri, poţi ajunge destul de uşor singur cu portarul sau cel mult flancat de un fundaş obosit care se agaţă de tine cu disperare.

Grafica şi sunetul sunt satisfăcătoare, fără să iasă în evidenţă într-un anume mod. Am observat că există ceva probleme cu camerele la reluările din timpul meciului. S-a întâmplat deseori ca poziţionarea lor să fie proastă şi să nu poţi revedea elementele cheie ale fazei. Acest lucru este însă unul minor, şi la urma urmei oricând poţi intra în „replay mode” de unde să selectezi un unghi de vizionare potrivit – o cameră panoramică nu va da greş.

Una peste alta, PES 2012 este un joc reuşit care, chiar dacă nu excelează la capitolul grafică, ne oferă plăcerea de a juca fotbal chiar şi pe PC. Aşa cum spuneam, poate chiar mai mult decât a privi meciuri la televizor.

Pro Evolution Soccer 2012, versiunea pentru PC-uri cu Windows, se găseşte disponibilă în magazinele de profil din România la preţul de aproximativ 150 de lei.