FIFA 12 Review: campioană sau retrogradată?

Jocurile multiplayer, mai ales cele online, au devenit o rutină în ziua de astăzi. Dacă acum 10-15 ani, Internetul era considerat un adevărat lux, iar experienţele noastre multiplayer se limitau la orele petrecute în tot felul de săli de calculatoare, care de care mai dubioase, acum lucrurile s-au schimbat radical. Aproape fiecare gamer (şi nu numai) are câte o experienţă ludică pe care prefera să o traiască în mediul online, fie că e vorba de un MMORPG a la World of Warcraft, fie că se antrenează în Dota, Counter-Strike sau Call of Duty, sau pur şi simplu „pierde vremea” cu joculeţe pe Facebook. În cazul meu, această plăcere vinovată se numeşte FIFA.

Trebuie să mărturisesc: joc seria celor de la EA Sports încă de la FIFA 94, trecând, an de an, prin mai toate ediţiile jocului. Începând însă de la FIFA 08, am renunţat la varianta de PC (la vremea aceea portată de pe PlayStation 2), îmbrăţişând cu braţele deschise versiunea „next gen” pe PlayStation 3. Mai mult, am aderat la un grup de „cunoştinţe online”, care, odată cu apariţia noilor ediţii ale seriei, se aventurează în campionate regulate de FIFA, care pot dura şi luni de zile.

În aceste condiţii, probabil este lesne de înţeles interesul cu care am aşteptat ediţia din acest an a jocului – FIFA 12, sentiment amplificat şi de anunţul celor de la EA Sports conform căruia versiunea de PC va fi identică cu cea de pe console. Astfel, m-am dat de trei ori peste cap şi am reuşit să pun mână pe FIFA 12, atât în versiunea sa de consolă (PlayStation 3), cât şi în ediţia dedicată computerelor personale. Este însă FIFA 12 într-adevar cel mai bun simulator sportiv de pe piaţă sau doar o nouă iluzie creată de marketing-ul celor de la Electronic Arts?

Dacă ar fi să ne limităm pur şi simplu la adiţiile şi modificările aduse gameplay-ului propriu-zis, probabil că afirmaţia de mai sus ar putea fi considerată adevărată. Se vede că, din anumite puncte de vedere, EA Sports chiar a ascultat de doleanţele fanilor, îmbunătăţind semnificativ modul în care „curge” un meci în FIFA 12. Jucătorii par a sta mult mai bine în teren, reacţionând mult mai natural la poziţiile în care se află mingea şi echipa adversă. De asemenea, una dintre problemele semnificative ale lui FIFA 11 (cel puţin în ediţia de console) – sistemul haotic de pase – a fost cât de cât corectată, chiar dacă mai există stângăcii şi acum.

La naturaleţea desfăşurării unui meci contribuie din plin şi noul Player Impact Engine, un sistem dezvoltat de EA Sports special pentru aduce contactele dintre fotbalişti cât mai aproape de realitate. Sigur, această adiţie nu este 100% perfectă, existând unele situaţii cu adevărat comice create în urma impacturilor apărute între diferiţii jucători ce iau parte la meciurile din FIFA 12. Per total însă, dă o notă suplimentară de realism, transformând, într-o oarecare măsură, figurinele de pe terenul virtual în replici veritabile ale unor fotbalişti adevăraţi.

Fluenţa jocului este ajutată din plin şi de sistemul ajustat de driblinguri. Pur şi simplu este mult mai uşor acum să-ţi driblezi adversarii, chiar şi fără folosirea schemelor concepute special în acest sens. Un atacant de calitate poate acum să lase în urmă o armată de fundaşi doar din câteva schimbări de direcţie aplicate inteligent. E greu de explicat în cuvinte, însă se „simte” excelent în timpul meciurilor propriu-zise.

Totuşi, nu toate lucrurile sunt roz în noul FIFA 12. Una dintre principalele mele nemulţumiri se leagă de „revoluţia” adusă în ceea ce priveşte modalităţile prin care-ţi poţi coordona fotbaliştii din apărare. Odată cu ediţia din acest an, EA Sports a introdus sistemul Tactical Defending, care, în teorie, transformă marcarea şi deposedarea unui adversar într-o operaţiune mult mai complexă decât până acum. Jucătorii sunt nevoiţi să-şi urmărească oponentul îndeaproape, intrările la minge fiind în întregime controlate manual, prin apăsarea de diferite butoane. De asemenea, pot fi chemaţi în ajutor coechipieri din apărare.

În teorie, această adiţie ar trebui să accentueze înclinarea spre realism pe care producătorii lui FIFA 12 au decis să o abordeze în acest an. Din păcate, Tactical Defending este greoi şi de multe ori nepotrivit, mai ales când ai în faţă jucători care ştiu să se folosească foarte bine de sistemul foarte accesibil de driblinguri. Probabil că şi producătorii au simţit acest lucru, permiţând jucătorilor să abordeze partidele şi cu sistemul clasic de apărare, numit aici Legacy Defending (unde apăsarea unui singur buton exercită presiune constantă asupra adversarului, fotbalistul care se apără intrând automat la minge atunci când consideră oportun acest tip de intervenţie).

Din păcate, această „ruptură” dintre cele două metode de control are consecinţe mult mai serioase decât afectarea performanţei de moment în anumite meciuri. Şi când aceste neplăceri apar fix la componenta datorită căreia seria FIFA a strălucit în ultimii ani – da, mă refer la jocul online – lucrurile devin cu adevărat grave. Astfel, pentru cei familiarizaţi cu sistemul online de ranking din seria FIFA, jucătorii care folosesc Legacy Defending nu mai au acces deloc la meciurile online ranked. Pur şi simplu, dacă eşti obişnuit de ani de zile cu metoda clasică de control din toate jocurile FIFA de pâna acum, în FIFA 12 nu mai poţi participa la nicio competiţie ranked.

De altfel, accesarea unui meci ranked în multiplayer-ul online de FIFA 12 a devenit un soi de puzzle de sine stătător. Nu ştiu câţi dintre voi aţi avut ocazia să vă aventuraţi în componentele online ale titluri vechi FIFA, însă lucrurile erau extrem de simple. Pur şi simplu puteai opta pentru sistemul rapid de matchmaking, care te arunca direct în faţa unor jucători de experienţă asemănătoare, în meciuri ranked sau unranked, după preferinţă. Alternativ, se puteau accesa lobby-urile online ale jocului, împărţite pe regiuni, tipuri de joc etc., unde puteau fi adresate invitaţii diferiţilor adversari sau prieteni.

Ei bine, EA Sports a hotărât să înlocuiască acest sistem consacrat (şi extrem de simplu de folosit) cu EA Sports Fotball Club, o struţo-cămilă gândită ca un soi reţea socială dedicată jucătorilor de FIFA 12. Graţie EASFC, în mod teoretic, fiecare acţiune a unui jucător ar trebui să rezulte în puncte de experienţă suplimentare adăugate la visteria acestuia şi, bineînţeles, de avansarea în nivel. Cu ajutorul acestor puncte, nu numai jucătorul progresează, ci şi echipa sa favorită (asta în condiţiile în care cluburi din numeroase ţări, printre care şi România, nu sunt implementate nici anul acesta în FIFA 12).

Din păcate, sistemul de alocare a acestor puncte este haotic, fără prea mare legatură cu ceea ce are loc în teren. Dacă câştigarea de puncte de experienţă suplimentare s-ar fi desfăşurat într-un mod asemănător cu formulele din alte tipuri de jocuri (vezi Call of Duty, Battlefield etc.) şi fiecare acţiune reuşită (gol, dribling, fază spectaculoasă etc.) ar aduce un plus experienţei unui jucător, lucrurile ar fi stat bine. Calcularea punctelor câştigate se face însă după meciuri, printr-un sistem neclar, câteodată acestea nefiind alocate deloc.

Mai mult, dacă adversarul decide să părăsească jocul înainte de finalul acestuia, rămâi fără niciun fel de punct de experienţă câştigat, mai ales atunci când eşti forţat să iei parte la confruntări unranked (fără niciun fel de consecinţă pentru „dezertori”). Asta în condiţiile în care EASFC funcţionează defectuos, nu de puţine ori, după încheierea unei partide online, trezindu-mă cu minunatul mesaj „EASFC ERROR” în loc de notificarea numărului de puncte obţinute în meci.

Cât despre meciurile ranked, nu mai există o metodă facilă de a le accesa, aşa cum se întâmpla în trecut (sau cel puţin nu am găsit-o eu). Fie participi la nişte sezoane Head to Head ranked (unde eşti forţat să joci cu Tactical Defending şi eşti evaluat pe baza calculelor pe care nu te poţi baza, realizate prin intermediul EASFC), fie înghiţi în gol şi joci unranked, „de plăcere”.

Alternativ, în versiunea de consolă a jocului, te poţi „abona” la serviciul EA Sports Arena (procedeu gratuit, însă destul de incomod, având în vedere că implică jonglerii cu adresa de mail a utilizatorului), care permite accesul la vechile online lobbies, unde poţi juca meciuri ranked (din nou, limitate la Tactical Defending). Inexplicabil, EA Sports Arena lipseşte cu desăvârşire din versiunea de PC a jocului (sau este atât de bine ascunsă încât un sufleţel simplu ca al meu nu a reuşit să o găsească).

Din fericire, în rest, jocul este într-adevăr identic şi pe PC şi pe consolă, cu menţiunea că versiunea de PC are totuşi câteva avantaje. Este vorba, bineînţeles, de rezoluţia superioară, şi de framerate-ul semnificativ mai bun în reluări şi alte faze de genul acesta (pe parcursul jocului propriu zis, ambele variante rulează constant cu 60FPS). În ediţia de PC am avut de asemenea posibilitatea de a alege între două perechi de comentatori (Martin Tyler şi Alan Smith sau Clive Tyldesley şi Andy Townsend), în versiunea europeană de PS3 pe care am avut-o la dispoziţie această opţiune lipsind. Personal, îi duc lipsa lui Andy Gray, vocea care mi-a „călăuzit” experienţa fotbalistico-virtuală încă de la FIFA 97.

În rest, ambele versiuni de FIFA 12 oferă aceleaşi opţiuni suplimentare, cum ar fi modul carieră (în care poţi din nou să fii jucător, manager sau jucător-antrenor), FIFA Ultimate Team sau Be A Pro (cu posibilitatea de a controla atât jucătorii de câmp, cât şi portarul), însă toate acestea pălesc în faţa handicapurilor aduse componentei multiplayer a jocului. Păcat de adiţiile cu adevărat funcţionale din gameplay-ului propriu-zis, care, cuplate cu sistemul online solid din titluri precedente, ar fi putut ridica FIFA 12 mult peste concurenţă.

În condiţiile actuale însă, cea mai nouă ediţie FIFA este doar un joc de fotbal foarte bun, tras în jos însă de o componentă online stângace, care ar trebui corectată cât mai rapid prin intermediul unui update. În caz contrar, FIFA 12 riscă să se transforme dintr-un adevărat fenomen online într-un simplu offline game, capabil să suscite un oarecare interes doar cu ocazia petrecerilor între prieteni.