În 2007, când s-a lansat, Crysis a fost recunoscut ca fiind unul
din cele mai impresionante jocuri, din punct de vedere vizual,
lansate vreodată pe PC, iar cerinţele erau la fel de impresionante.
Când au anunţat că se lucrează la continuare, cei de la Crytek au
susţinut că aceasta, care va fi dezvoltată pe noul CryEngine 3, va
avea cea mai bună grafică din istoria jocurilor video, iar de
această dată jocul va fi oferit şi pe PS3 şi Xbox 360. Cu aşa mari
aşteptări, poate vă veţi fi întrebat, ca şi mine de altfel: „dar
chiar aşa să fie?”. Ei bine, cel mai important atuu al lui Crysis 2
este exact grafica, jocul fiind o capodoperă vizuală din acest
punct de vedere şi stabilind un nou standard, aproape la fel de
înalt ca cel stabilit de predecesorul său în momentul
lansării.
Story
Acţiunea s-a mutat din jungla de pe insula Lingshan, chiar în
oraşul New York, care a devenit tot un fel de junglă, urbană, din
cauza unui virus mortal – armă biologică a extratereştrilor care au
invadat planeta. Protagonistul principal este Alcatraz, un soldat
ce face parte dintr-o echipă din trupele speciale Spec Ops,
însărcinată cu găsirea şi securizarea Doctorului Nathan Gould, care
ar putea avea informaţii esenţiale pentru combaterea rasei
extraterestre. Totul o ia la vale când submarinul este atacat de
una din navele extraterestre, iar majoritatea echipajului este
ucisă. Ajungi în poseseia unei noi versiuni a Nanosuitului
companiei Crytek şi vrei cu hotărâre să îl găseşti pe doctor pentru
a afla detaliile poveştii, iar în misiunea ta de a salva oraşul şi
de a câştiga o bătălie din războiul împotriva cuceririi Lumii te
vei înfrunta cu soldaţii companiei Crytek (CELL) şi cu rasa
extraterestră, numită Ceph. Povestea este destul de interesantă iar
firul narativ este destul de bine închegat. O singură obiecţie am:
dacă personajul principal ar încerca să scoată pe bolborosească un
„No!” (acesta e grav rănit în urma atacului asupra submarinului,
fiind ţinut în viaţă de costum) sau să scrie pe o foaie „I’m not
who you think I am!” povestea s-ar reduce la jumătate şi toată
lumea şi-ar îndrepta atenţia către anihilarea
extratereştrilor.
Gameplay
Costumul nu a fost prea mult modificat faţă de jocurile anterioare.
De această data are trei moduri de funcţionare, modulul Stregth şi
modulul Speed au fost combinate într-unul singur, Power, care este
activat ori de câte ori este nevoie, în funcţie de cerinţele tale
şi în limita energiei, bineînţeles. Daca vrei să îţi iei adversarii
prin surprindere, foloseşti modulul Stealth şi devii invizibil, iar
dacă îţi place „Rambo Mode” activezi modulul „Armor”, care respinge
proiectilele inamice, intrii în mijlocul lor şi împarţi gloanţe,
grenade şi explozivi în stânga şi-n dreapta. Toate abilităţile
costumului pot fi îmbunătăţite cu ajutorul unor spori recoltaţi în
urma victoriei contra inamicilor extratereştrii. Cu cât era mai
potentă hidoşenia pe care tocmai ai împraştiat-o, cu atât mai multe
puncte primeşti pentru upgrade (100, 300, 500 sau 4000). Poţi
folosi puterile numai în limita rezervei de energie a costumului,
care este destul de mică, iar în caz că se epuizează fie alegi să
te ascunzi pentru reîncărcare fie îl laşi pe „Rambo” să rezolve
treaba.
Deşi nu este open-world, la fel ca predecesorii săi, Crysis 2
înlocuieşte cu success acest neajuns prin faptul că îl lasă pe
jucător să decidă cum abordează o misiune. Binoclul din componenţa
costumului reprezintă un mod tactic ce îţi permite să scanezi zona,
să evaluezi diferitele tactici pe care să le adopţi, să-ţi marchezi
ţintele, sau locurile de unde poţi să te aprovizionezi cu
muniţie.
Gama de arme oferite este completă şi este compusă din majoritatea
armelor pe care poţi să le întâlneşti într-un shooter, dar nu poţi
să le foloseşti pe cele ale extratereştrilor. Fiecare armă poate fi
configurată să se potrivească mai bine stilului pe care vrei să îl
adopţi prin anumite soluţii cum ar fi laser, lunetă, silencer sau
extinderea încărcătorului. Poţi folosi şi vehicule militare, dar
controlul acestora este cam greoi.
AI-ul te poate uimi în anumite situaţii. Foarte rar mi s-a
întâmplat să se blocheze într-un colţ şi să nu mai ştie ce să facă.
Cel mai bine sunt realizaţi soldaţii. Aceştia reacţionează la
acţiunile tale, aplică tactici militare de luptă, cheamă întăriri
şi raportează tot timpul ultima locaţie în care te-au zărit.
Extratereştrii sunt mai agili, mai puternici şi mai greu de învins.
Şi aceştiea cheamă ajutoare, sau îti sar în faţă pentru a-ţi tăia
calea.
Per total, gameplay-ul este unul foarte bun, cu o mecanică de joc
fluent, iar interfaţa este foarte uşor de folosit.
Grafică
Crysis 2 este cel mai detaliat joc pe care am avut ocazia să îl
parcurg. Imaginile sunt absolut impresionante, exploziile, focurile
armelor, sunt genial realizate. Aproape că nu există obiect în joc,
pe care să nu poţi să îl foloseşti. Totuşi, cerinţele de sistem nu
sunt foarte ridicate, iar jocul rulează fluent la detalii minime şi
pe un calculator mai puţin performant decât aceste cerinţe.
Tot ce se întâmplă în jurul tău te poate bulversa din punct de
vedere vizual, iar sunetul exploziilor sau al extratereştrilor
accentuează această stare.
Multiplayer
Experienţa online este una năucitoare. La început, pur şi simplu,
nu mai ştiam de mine. Totul se întâmplă foarte repede şi eşti
obligat să te adaptezi şi să te foloseşti de toate abilităţile
costumului pentru a supravieţui. Există şase moduri de joc, dar
care sunt variaţiuni ale aceloraşi moduri întâlnite în majoritatea
shooterelor. Cel mai interesant este modul Assault, unde una din
echipe nu îşi poate folosi abilităţile oferite de costum, dar are
acces la arme mai puternice, iar cealaltă are acces la abilităţile
costumului, dar ca armă, primeşte un pistol.
În concluzie, Crysis 2 merită jucat chiar şi numai pentru
standardul grafic pe care l-a impus, iar eu sunt sigur că va rămâne
în istorie pentru această atribuţie, iar faptul că nu ai nevoie
chiar de cel mai performant calculator pentru a-l rula reprezintă
un plus.
Story 8; Gameplay 9,3; Grafică 9,6; Multiplayer 8,5.
Nota mea 8,8