Metro 2033

Anul 2033. Lumea a fost redusă aproape la tăcere. Ultimele rămăşiţe
de civilizaţie au dispărut complet, devenind acum doar mit.
Legendă.
Oraşele au fost distruse, iar acum sunt nelocuibile din cauza
radiaţiilor. Dincolo de graniţele lor se întinde un nesfârşit
deşert şi resturi de păduri mistuite cândva de flăcări. N-au fost
enţi…

Spune-mi o poveste!

– Bătrâne prieten, mai povesteşte-mi… Cum este până la urmă cu
Metro 2033?
– Desigur, desigur, apleacă-ţi însă urechile mai mult spre gurile
mele şi-am să-ţi dau detaliile de cuviinţă.
Cu un gest reflex de cogniţie, bătrânul se scărpină între degetele
de la picior, după care făcu la fel şi pentru celălalt. Efortul i-a
fost însă zădărnicit, pentru că era ciung de o bucată bună de
vreme. A declanşat cu talpa o mină antitanc, iar acum refuza
nevrotic să-şi mai aducă aminte ceva. Suspină adânc încă odată şi
apoi înghiţi bizar în sec, căci gura cu care rostea adevărul, îi
era plină de o substanţă albastră urât mirositoare. Îşi drese
mefistofelic vocea.
– Au trecut mai bine de 20 ani de când ultimul avion a decolat de
la Pământ. Asta e! Ce să-i faci?! Căile ferate cu ecartamentul lor
sfidător sunt acum pustiite şi atacate nemilos de rugină şi tot
felul de agenţi corozivi. Nici măcar eterul nu a scăpat de
singurătate. Dacă în trecut frecvenţele te agasau zilnic pe
ultrascurte cu ştiri proaspete din Tokyo, New York mare adăpost
anti atomic construit vreodată. Acesta este ultimul refugiu al
omenirii. Staţiile obişnuite de metrou, ce traversează dăpostul în
lung şi în lat, au devenit acum ministate ori stătuce, ca să zic
aşa, conduse de oameni uniţi de aceleaşi crezuri, idealuri, religii
sau… surse de apă. Este o lume care nu-ţi oferă sentimentul zilei
de mâine, un vis frumos, un
plan măreţ sau o speranţă. Totul se rezumă la un ultim şi suprem
instinct: supravieţuirea. Trăieşti cu orice preţ. Nimic mai mult şi
nimic mai puţin. În aceste condiţii, dacă mai poţi spune că totuşi
există ceva bun în fiecare om, atunci prietene, gândeşte-te doar la
o mâncare copioasă… Ai grijă doar, să nu fii tu cel servit la
masă.

Faţă-n faţă cu post-apocalipsa
Ce poate zdruncina mai mult şi mai mult minţile oamenilor, decât
ideea de post-apocalipsă, de răboi nuclear, de invazie
extraterestră etc. etc…
METRO 2033 este, în fond, o combinaţie de Clasic Shooter/Stealth/
Survival şi Roleplay, pe un fond general tensionat de atmosfera de
groază indusă. Un fel de „Stalker”, fără engine X-Ray finisat, dar
cu muzică şi atmosferă de joc excelentă. Partea interesantă e că ai
şansa de a alege şi de a combina aceste stiluri de joc, pentru a-ţi
duce la bun sfârşit ori la obştescul sfârşit misiunea. Vei
supravieţui? Ai destulă putere de a lupta împotriva semenilor ori
chiar a rudelor tale, la o adică? Cum să faci faţă situaţiei care
se schimbă de la o clipă la alta? Cum să construieşti un adăpost
sau să faci rost de arme, alimente ori medicamente? Nu uita că nu
mai există vreo formă de guvernare aplicată, lege, tocmeală sau
pedeapsă.
Există doar anarhie, haos şi instincte de supravieţuire exacerbate.
Da, există filtre pentru producerea apei potabile şi personal
calificat pentru creşterea ciupercilor şi a porcinelor, pentru
agricultura subterană
şi producerea energiei electrice. Totul este însă protejat cu grijă
şi sigilat, împotriva radiaţilor sau a monştrilor mutanţi. Există
încă VDNH, mai bine zis o ultimă Staţie de Nord în subteranul
antiatomic. O ultimă zvâcnire de civilizaţie, unde câteva sute de
oameni au supravieţuit „nealteraţi”. Dar acum şi acest ultim
adăpost locuibil este pe cale de a fi invadat de hoardele de
creaturi misterioase, numiţi de populaţia rămasă „cei din
întuneric”. Ocupanţii VDNH trec prin grele încercări pentru a face
faţă atacurilor din exterior, iar pe zi ce trece rezistenţa lor se
apropie de sfârşit. Dezastrul tinde să acopere în aceste condiţii
întreg buncărul atomic.
Tu, intrusul virtual, eşti acum în pielea lui Artem, un tânăr
dezinvolt cu ceafa groasă, care locuieşte în VDNH şi are o misiune:
trebuie să ajungă în centrul Metro, adică în legendarul Polis,
pentru a-i informa pe toţi de oribilul pericol ce-i paşte şi, în
primul rând, să ceară nepreţuitul ajutor. Cu alte cuvinte, soarta
întregii omeniri se află acum în mâna unui singur informator:
Artem.
Pătruns de energia pozitivă şi în deplinătatea facultăţilor de
orice fel, va trebui să-ţi păstrezi cu înverşunare cumpătul, să
lupţi neostoit şi să fii cu mare băgare de seamă, dar şi cu
înţelepciune. Să fii deştept, adică.
Va trebui să cutreieri prin toate cotloanele oraşului, să găseşti
diverse magazine, farmacii, depozite de arsenal militar, în care
poţi descoperi o mulţime din lucrurile de trebuinţă. Majoritatea
luptelor se vor
da în „underground”, pentru că pe timp de zi şi la suprafaţă totul
este radioactiv. În plus, radiaţia solară este foarte ridicată la
suprafaţă şi poate deveni fatală, datorită dispariţiei stratului de
ozon al Pământului.
Prin urmare, eventualele raiduri la suprafaţă trebuie efectuate în
cea mai mare parte pe timp de noapte. În afară de aceasta, trebuie
să mai ştii că este imposibil să supravieţuieşti la suprafaţă fără
echipamentele special adecvate, precum buteliile de aer, filtrele
de aer pentru costum etc. Ca jucător dibaci, trebuie să ai în
vedere aceste aspecte, altfel anumite sarcini care implică ieşirile
la suprafaţă, ar fi imposibil de realizat.

Breaking News
Potrivit unor informaţii culese cu greu în ultima oră, aflăm că
Metro 2003 este transpunerea video-interactivă a volumului cu
acelaşi nume, avându-l ca autor pe Dmitry A. Glukhovsky (în rusă:
Дмитрий
Глуховский), un jurnalist de profesie şi, actualmente corespondent
de televiziune pentru Rusia Azi. Glukhovsky a scris şi publicat pe
Internet romanul Sci-Fi, Horror – Metro 2033, care mai târziu a
devenit un volum broşat şi apoi dezvoltat ca FPS pentru Playstation
3. Cartea, căci de la ea a început totul, s-a vândut în Rusia în
peste 200.000 exemplare în mai puţin de un an şi, totodată, a
inspirat scenariul a două jocuri video şi a două filme de scurt
metraj. Mai multe amănunte, însă aflăm de la corespondentul nostru
trimis special la Moscova:

– Să înţelegem cumva că titlul acestui volum ce a devenit şi joc
video ulterior, a fost inspirat sau are cumva vreo legătură cu
binecunoscutele supermarketuri din ţară, gen Metro, Selgros sau
Real ? Mă refer deci, doar la acele supermarketuri care practică
tipul de comerţ cu amănuntul şi vânzarea en-gros ori
en detail.
– Da, da. Nu, deci practic, Metro 2033 este o denumire a celui mai
mare adăpost antiaerian construit vreodată, care este însă
fictiv,el existând doar în imaginaţia autorului. Vă spun acest
lucru şi este un fapt confirmat din mai multe surse, de aici de la
Moscova, de unde mă aflu chiar acum. Chiar eu însumi
am verificat dacă acest adăpost există şi, pot să vă spun cu mâna
pe inimă că totul este pură
ficţiune.
– Se ştie bine că, în general, romanele ce înregistrează un succes
mare la public, au de obicei şi o continuare. La fel cum s-a
întâmplat, de pildă, şi în cazul romanului Harry Potter, mă
gândesc…
– Da, da, aşa este. Nu ştiu însă de ce, mi-a venit acum în minte
numele unui roman pe care-l vedeam frecvent în toate apartamentele
de bloc de la noi, înainte de Revoluţia din ’89… „Idilă în Munţii
Husan” se numea, scris de un autor chinez, dar nu ştiu să fi avut
vreo continuare. În ceea ce priveşte însă acţiunea
din Metro 2033, da, este exact aşa cum ai spus. Acţiunea continuă
cu cel de-al doilea roman glukhovskyan, „Twilight” (Întuneric –
n.red.), care a fost vândut deja în 100.000 exemplare, în numai
patru luni de la apariţie.
Curioşii au chiar la dispoziţie ambele romane postate personal de
Dmitry pe site-urile sale oficiale, care au înregistrat la rândul
lor sute de mii de unici vizitatori.
– Şi, o ultimă întrebare înainte de final. Cine este cu adevărat
acest Dmitry A. Glukhovsky? Întreb acest lucru pentru că s-au
vehiculat multe despre el, fiind asemuit la un moment dat cu mâna
stângă a lui Putin sau chiar cu Ştefan Ghidoveanu şi Pavel Coruţ de
la noi. Cât este adevăr aici şi cât este ficţiune?
– Da. Pot să vă mai spun despre Dmitry, din surse extrem de
credibile, că este cu adevărat un vorbitor nativ de limba rusă, dar
vorbeşte fluent engleza, franceza, germana, ebraica şi spaniola.
Glukhovsky locuieşte în prezent la Moscova, dar a locuit în Israel,
Germania şi Franţa. A lucrat ca jurnalist pentru EuroNews TV din
Franţa, a transmis în direct pentru radio Deutsche Welle, Sky News
şi, totodată,
din Israel la un post public de radio. Ca reporter, Dmitry a avut
corespondenţe directe din Maroc, Guatemala, Islanda şi Japonia. A
transmis inclusiv de la Cernobîl, Baykonur şi Polul Nord. La nivel
de educaţie, ar trebui să ştiţi că a absolvit şcoala primară la
Moscova, unde a studiat franceza, iar patru ani şi jumătate mai
târziu a trăit şi a studiat la Universitatea Hebrew din Ierusalim
unde şi-a luat licenţa în Jurnalism şi Relaţii Externe. Cu un
asemenea CV, pot să vă mai spun doar că, orice serviciu secret de
informaţii externe al unei ţări ar fi dispus să recruteze, măcar la
nivel de colaborare, o astfel de persoană.
Relaţiile Externe sunt în aceste cazuri mai mult decât necesare,
iar jurnalismul devine practic acoperirea perfectă pentru un
aşa-zis 007.
– Da, mulţumesc. Acu’, mă scuzaţi, dar trebuie să dau înapoi
legătura… la E3, că o să mai avem nişte detalii despre joc.
Vasile Giurgiu