DiRT 3 Review: ajuns la maturitate

Denumită iniţial Colin McRae: DiRT şi ulterior rebotezată doar
DiRT (în urma trecerii în nefiinţă a faimosului pilot de raliuri
Colin McRae), seria celor de la Codemasters a trecut prin mai multe
faze, în încercarea de a-şi găsi o identitate proprie. Primul titlu
DiRT a primit numeroase critici la vremea apariţiei pentru simplul
motiv că, faţă de predecesorii din seria Colin McRae Rally,
abandona ideea unui joc 100% dedicat raliurilor,
în favoarea unei selecţii mult mai variate de întreceri motorizate
pe teren accidentat. DiRT 2 a abordat o direcţie mult mai
„americanizată”, mai arcade, competiţia de sporturi
extreme X-Games fiind favorizată în detrimentul raliurilor
clasice.

DiRT 3 reuşeşte în sfârşit să găsească un echilibru între toate
aceste elemente: există numeroase probe de raliu,
dar şi întreceri pe circuit închis (cu maşini de
raliu, camioane sau buggy-uri), X-Games dar şi o noutate –
Gymkhana, un mod de joc în care trebuie realizate
manevre cât mai spectaculoase cu ajutorul masinii pentru a acumula
cât mai multe puncte. De asemenea, deşi Ken Block îşi face apariţia
şi acum în joc (fie ca pilot concurent, fie ca voce ce oferă
anumite indicii), prezenţa sa este mult mai discretă şi mai puţin
agasantă decât în DiRT 2.

Campania single player poartă numele DiRT Tour,
fiind împărţită, în mod implicit, în patru sezoane, ce trebuie
abordate pe rând. Fiecare probă câştigată aduce un numar de puncte
de experienţă la reputaţia jucătorului. Odată cu avansarea în
nivel, se deblocheaza noi curse, precum şi noi oferte din partea
echipelor interesate de serviciile celui care joacă. De altfel, în
DiRT 3 nu se acumulează maşini într-un garaj virtual,
accesul la noi bolizi fiind permis odată cu apariţia unei
oferte din partea unei noi echipe. Pe măsură ce jucătorul
progresează, va căpăta astfel acces la noi maşini, precum şi
design-uri vizuale pentru acestea, caracteristice fiecărei echipe
în parte.

DiRT 3 este un joc foarte accesibil, indiferent
de nivelul de experienţă al celor care doresc să-l încerce.
Codemasters au implementat un sistem de setare a
dificultăţii foarte bine gândit, jucătorii având control
asupra unor elemente clasice precum agresivitatea oponenţilor sau
nivelul de damage (dezactivat, doar vizual sau complet). În plus,
au fost adăugate şi o serie de assist-uri, dintre care unele se
adresează începătorilor absoluţi (frânare la curbe sau virare
asistată). A fost implementată şi opţiunea de a beneficia de linia
ideală reprezentată pe traseu, porţiunile de frânare fiind indicate
cu nuanţe din ce în ce mai puternice ale culorii roşu. Mai ales în
contextul unui joc axat pe raliuri, linia ideală poate crea o
oarecare confuzie la început, însă se poate dovedi utilă odată ce
jucătorul s-a familiarizat cu jocul îndeajuns de mult.

Probele obişnuite funcţionează aproape identic cu
corespondentele lor din DiRT 2, marea inovaţie fiind modul
de joc Gymkhana. Şi aici există mai multe variaţii: sunt
probe în care un întreg traseu este pus la dispoziţia jucătorului,
acesta fiind nevoit să folosească toate porţile, rampele etc.
pentru a executa manevre cât mai spectaculoase. De asemenea, există
şi o serie de challenge-uri mai speciale, precum executarea contra
cronometru a unor trucuri anume într-o ordine predefinită,
distrugerea unor panouri cu roboţei sau pur şi simplu probe de
drift. Din păcate, pe tot parcursul întregului DiRT Tour,
nu am întâlnit decât un singur challenge de drift clasic
(în stilul mai vechiului Need for Speed: Underground). Per total,
Gymkhana aduce ceva nou unui astfel de joc, însă
nu toţi jucătorii vor gusta această adiţie. Personal, aş fi putut
trece fără probleme peste o eventuală lipsă a unei asemenea
modalităţi de joc. Tot ca o noutate, DiRT 3 vine şi cu o
selecţie de maşini mai vechi, care pot fi folosite în mod
alternativ în cadrul anumitor probe.

În ciuda faptului că vechile titluri ale seriei au avut diverse
probleme de control (mai ales în versiunile lor de PC), Codemasters
pare să fi rezolvat aceste inconveniente în DiRT 3. Fie că folosiţi
o tastatură, fie că apelaţi la un gamepad, jocul se
controlează foarte bine, fără lag sau alte probleme de
acest gen. Totuşi, în eventualitatea în care totuşi nu reusiţi să
controlaţi maşina şi are loc un accident, acţiunea poate fi
oricând derulată înapoi, precum în Race Driver GRID sau
DiRT 2. De asemenea, acum reluările pot fi postate direct
din joc pe YouTube, chiar dacă această opţiune este destul
de limitată.

În ceea ce priveşte prezentarea grafică, DiRT 3 se
ridică la nivelul aşteptarilor. Circuitele sunt
spectaculoase, există condiţii meteorologice
variabile (acompaniate de efecte de ploaie şi ninsoare) şi
se poate şofa pe timp de noapte. Totuşi, din punct
de vedere vizual, în comparaţie cu impactul pe care l-au avut
primele două titluri ale seriei, aspectul lui DiRT 3 pare un pic
mai artificial. Chiar şi aşa, estetica meniurilor este
foarte reuşită şi Codemasters oferă din nou suport
pentru DirectX 11. Din păcate, aportul acestuia este
neglijabil, diferenţele vizuale dintre variantele DirectX 9 şi
DirectX 11 ale jocului fiind aproape imperceptibile. Chiar şi aşa,
DiRT 3 solicită foarte serios plăcile video, turaţia ventilatorului
de la placa video folosită în sistemul de test crescând în mod
evident în anumite momente mai încarcate.

Multiplayer-ul din DiRT 3 este neaşteptat de cuprinzător
şi variat. Jocul poate fi abordat atât
online, cât şi în reţea locală
sau… splitscreen! Nici nu mai ţin minte ultimul
titlu de PC cu maşini care oferea posibilitatea de a juca în
splitscreen. Singurul neajuns al acestei metode de abordare
multiplayer este reprezentat de necesitatea ca fiecare jucător să
folosească un dispozitiv de control separat (tastatura şi gamepad
sau două gamepad-uri). Pe lângă întrecerile convenţionale,
există şi o serie de moduri de joc multiplayer
deosebite, cum ar fi Infection (un fel de leapşa) sau
Capture The Flag.

DiRT 3 foloseşte cea mai nou versiune a rutinelor Games
for Windows – LIVE, de aici rezultând probabil cel mai
mare inconvenient al jocului. Pachetul retail include o
cheie de activare, care trebuie validată în joc, folosind un profil
online de Games for Windows – LIVE. Altfel, nu se salvează
progresul în joc, setările etc. Problema este că serviciul
Games for Windows – LIVE nu oferă suport oficial pentru
ţara noastră, realizarea unui profil online fiind
imposibilă atunci când este folosită ca ţara de rezidenţă România.
Astfel, pentru a putea activa jocul, trebuie creat un
profil online pentru alta ţară – cum ar fi Regatul Unit al
Marii Britanii – înainte de validarea cheii pentru acel profil. De
altfel, tocmai din acest motiv, serviciul de distribuţie digitală
Steam nu permite achiziţionarea jocului de către
utilizatorii din ţara noastră.

DiRT 3 şlefuieşte reţeta din primele două titluri ale
seriei, fără a o revoluţiona însă. Este adevărat că
Gymkhana aduce o doză suplimentară de varietate, însă aceste moduri
de joc nu vor fi pe gustul tuturor. În concluzie, dacă DiRT şi DiRT
2 v-au plăcut, DiRT 3 va fi cireaşa de pe tort. În caz contrar
însă, puteţi trece cu vederea şi acest nou titlu de la
Codemasters.