Avatar, Na’vi se mută pe PC

Realizat de Ubisoft împreună şi pentru succesul anului în 3D al
lui James Cameron, jocul Avatar vine ca un prequel pentru filmul cu
extratereştri albaştri şi oameni hrăpăreţi. Adică povestea din joc
se desfăşoară înaintea celei din peliculă, dar din păcate nu oferă
background-ul necesar pentru explica unele lucruri sau măcar pentru
a fi o naraţiune de-ajuns de puternică prin sine însăşi.

Aşa cum ne-a arătat şi filmul, oamenii au descoperit pe o
planetă numită Pandora un element atât de rar şi preţios, că ar
face orice pentru a-l obţine. Pe această linie, compania de
mercenari RDA vine cu mitraliere, buldozere, roboţi şi explozibili
doar ca să dea peste o planetă populată de plante carnivore,
animale feroce şi băştinaşi de 4 metri înălţime, Na’vi. În mod şi
mai evident, conflictul narativ se desparte în două ramuri: ori
alegi oamenii şi distrugi natura din jurul tău, ori alegi să devii
chiar tu un Avatar Na’vi, un hibrid om-extraterestru.

De partea RDA avem un shooter la persoana a treia, plin de
arme şi maşinării robotice care să distrugă tot ce e albastru,
mişcă sau scuipă cu ţepi otrăviţi. Băştinaştii se bazează, la polul
opus, pe arme albe, o mitralieră şi arcuri cu săgeţi. Ambele
facţiuni au în comun trei abilităţi (vindecare, sprint, camuflaj),
iar cea de-a patra vine dedicată (bombardament aerian pentru oameni
şi chemarea unui roi de insecte pentru Na’vi), de departe cea mai
de folos fiind regenerarea vieţii în timpul luptelor. În rest,
Avatar nu este decât un shooter predictibil, cu AI împiedicat şi
nici măcar luptele cu boşii nu reuşesc să iasă mult în
evidenţă.

Timpul petrecut cu rezolvarea misiunilor (cu toate însărcinările
de banal curierat, eventual combinat cu unele omoruri sângeroase)
poate fi scurtat folosind diverse vehicule de partea RDA şi
creaturi zburătoare alături de Na’vi. Controlul, cel puţin pentru
păsările albastre, este însă de ajuns de ciudat pentru a te
îndepărta de o idee cu un potenţial imens. Tot la fel de plin de
potenţial, dar prea simplist, este şi modul Conquest, un joculeţ
inspirat de Risk, pe ture, în care cucereşti teritorii care, la
rândul lor, oferă bonusuri în campanie. Din păcate, aceste bonusuri
abia se simt şi e posibil să treci prin joc fără să ai vreodată
nevoie de Conquest.

Există şi multiplayer pentru maximum 16 jucători şi clasicele
moduri Team Deathmatch, King of the Hill sau Capture the Flag. Din
păcate, lucrurile nu stau bine nici aici, sorţii fiind înclinaţi
mai mult spre Na’vi din punct de vedere al puterii armelor şi
abilităţilor. De fapt, singurul lucru cu adevărat frumos este
mediul de joc, cu grafica dominată de verede, purpuriu şi galben
tipic unei jungle. Efectele şi exploziile au şi ele o frumuseţe
aparte, dar totul se strică atunci când vezi dialogurile şi mai şi
auzi replicile inexpresive ale actorilor.

Desigur, se poate spune că folosirea tehnologiei 3D va atrage
mulţi jucători, iar experienţa realistă te mai face să uiţi că de
fapt Avatar e un shooter de calibru mediu, legat de un film extrem
de aplaudat (pentru a fi 3D mai ales), dar până la urmă şi el o
naraţiune de calitate mijlocie. Pentru câteva ore, Avatar e
distractiv, dar îţi dai seama rapid că acţiunea antrenantă cu
adevărat cam lipseşte.