Like a Dragon Pirate Yakuza in Hawaii Review: aventură la căldură

Like a Dragon: Pirate Yakuza in Hawaii vine intr-un moment in care industria pare a fi într-o criză de creație. Avem parte de multiple continuări ale unor francize faimoase și mai puțin conținut original, iar asta se simte de ceva timp. La o primă vedere inclusiv seria Yakuza, iar mai nou și Like a Dragon, par a fi parte din acest trend. Astfel, Pirate Yakuza in Hawaii ar putea trece neobservat, pe sub radar cum se zice. Nu îți imaginezi că ar putea fi ceva nou, proaspăt și distractiv, însă aparențele uneori înșeală.

Cred ca mi-ar fi greu să trag o concluzie dacă aș fi nevoit să decid ce este acest joc. O continuare sau un spin-off? Seria Yakuza a mai avut parte de titluri de tip spin-off cu personajele bine-cunoscute, însă de această dată parca avem și una și alta. Hawaii este o locație deja familiara celor care au jucat Like a Dragon, iar povestea se leagă de precedenta. De aceasta dată însă, personajul principal este nimeni altul decât Goro Majima, poate unul dintre cei mai îndrăgiți aliati pe care Kazuma Kiryu i-a câștigat de-a lungul carierei lui.

Goro se trezește pe o plajă, naufragiat și amnezic. Intuiția, dorința de aventură și încercarea de a-și recăpata memoria îl determină să pornească într-o aventură cum niciun alt personaj din aceasta serie nu a mai trăit. Cred că este de la început destul de clar că o asemenea alăturare de cuvinte precum “pirat”, “yakuza” și “Hawaii” este cât se poate de neobișnuită. Iar asta spune cam totul despre joc, pentru că nici ce se întâmplă pe parcurs nu este deloc obișnuit.

Bineînțeles, avem parte de un sistem de lupta beat’em up unde te vei folosi în mod direct de stilurile și abilitățile la care vei avea acces. Goro folosește două stiluri de luptă, unul inspirat de aventura sa pe mare și denumit Sea Dog, iar altul inspirat de trecutul lui în yakuza, Mad Dog. Cei care au jucat restul titlurilor de până acum ar trebui să fie familiari cu stilul lui Goro Majima, astfel că Mad Dog este accesibil și ușor de aplicat. Sea Dog însă vine la pachet cu o grămadă de mecanici noi ce implică lupta cu două săbii, un pistol și un cârlig. Pe măsură ce obții reputație și bani, vei putea debloca abilități noi, astfel încât luptele oarecum simple din titlurile anterioare devin acum foarte cinematice. Totul este extrem de precis, combinațiile funcționează excelent, iar abilitățile speciale sunt cireașa de pe tort, foarte satisfăcătoare și destul de ușor de folosit.

Un element nou pentru serie sunt luptele pe mare și toate mecanicile de joc care implică Goromaru, nava pe care o vei obține pe parcus și cu care te vei deplasa între locațiile din joc. Fără să fie ceva foarte complicat, vei avea parte de lupte navale cu pirați ce își fac de cap prin zonă și îți vei putea dezvolta nava pentru a lua parte într-un fel de concurs dedicat piraților din Madlantis. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că aproape toate titlurile au avut o zonă unde lumea își face de cap cu jocuri de noroc, băutură și alte tipuri de atracții pentru toate gusturile. Cam așa e și Madlantis cu “fauna” lui.

Locațiile pe care le vizitezi nu ar avea însă niciun farmec dacă nu ai avea și ce să faci acolo. Din punctul acesta de vedere, Pirate Yakuza in Hawaii se simte mai RPG decât multe alte titluri care își pun singure ștampila asta. Modul în care studioul Ryu Ga Gotoku dezvoltă universul și povestile din toată această serie de jocuri este unul de la uimitor în sus. Bineînțeles, vei avea parte de o grămadă de cutscene-uri, vei întâlni multe personaje, vei schimba mulți pumni și te vei distra mai mult tocmai în momente când nu te aștepți. Vrei să te împrietenești cu o găină? Nimic nou. A mai fost. Dar stai să vezi cum e să vorbești cu puiul de tigru care face parte din echipa ta și care este îndrăgostit de tine. Care de fapt nu e ceea ce crezi, dar fix aici intră în acțiune geniul creativ al celor care au grijă de povestea seriei. Mini questurile (substories în joc) se întrepătrund atât de bine cu povestea principală încât le faci de placere. La fel ca mai toate activitățile opționale care îți ies în cale. Mai rar asa ceva într-un joc din 2025 când trendul este să fie umplută o hartă cu activități doar de dragul de a prelungi experiența de joc.

Dezvoltatorii nu uită vreodată că experiența jucătorului primează și tocmai asta și-au propus să livreze. Până și activitatea de a găti diverse preparate, ceva ce te aștepți să fie extrem de plictisitor în jocuri, undeva acolo sus în top lângă pescuit și altele asemenea, este genul de activitate pe care o faci de plăcere și cu recompense importante. Poți să însămânțezi propriile plante și legume, le poți cumpăra, le poți găsi prin lume sau le poți primi cadou. Dar atunci când te apuci să gătești ai parte de o serie de mini-secvențe foarte palpitante și vei fi chiar motivat să o faci. Cine a mai jucat știe că toate băuturile energizante pentru viață sau heat sunt destul de scumpe, iar preparatele pe care le faci tocmai asta compensează.

Dacă aș vrea să menționez și un aspect mai puțin plăcut aș spune că engine-ul pe care se bazează jocul începe să-și arate vârsta. Pirate Yakuza in Hawaii rulează la 60 de cadre pe PS5 Pro, însă Honolulu este un oraș plin de viață, încă un semn că se pune mai mult accent pe experiența jucătorului. De asemenea, există opțiuni multiple pentru a vă personaliza stilul de joc. Dacă, de exemplu, nu îți plac QTE-urile, ele se pot dezactiva în sensul că jocul le va completa pentru tine indiferent de ce butoane apeși și nu vei rata niciunul. Opțiuni de a reduce mișcarea camerei și mișcarea navei din cauza valurilor sunt de asemenea incluse, pe lângă multe altele, care îți vor face viața mai ușoară dacă într-adevăr ai nevoie.

Este foarte posibil ca pe PC jocul sa ruleze mai bine, eventual pe configurații ce permit folosirea tehnologiilor de upscaling precum DLSS sau FSR, dar experiența pe PlayStation 5 Pro a fost totuși una foarte bună la 60 de cadre, în HDR. O bilă albă merge, ca de obicei pentru această serie, și către partea de audio, de la toate sunetele de care ai parte în joc până la vocile excelente atât pentru limba engleză, cât și pentru japoneză. Recomand pentru o experiență autentică să încercați audio în japoneză cu subtitrări, chiar dacă este puțin mai greu de urmărit până te obișnuiești.

Sugeram la început că Pirate Yakuza in Hawaii este ceva nou în peisaj, dar am cumva impresia că pe parcursul articolului v-am povestit despre o grămadă de lucruri extrem de familiare. Și, bineînțeles, mă aștept să vă puneți întrebarea care se naște: “Cum poate fi ceva, un joc în cazul de față, atât familiar cât și original în același timp?”. Un posibil răspuns ar fi reinterpretarea familiarului într-o formă care te surprinde. Iar jocul reușește asta din plin. Pe lângă atâtea remaster-uri și remake-uri avem ceea ce la prima vedere pare un sequel și un spin-off, însă de fapt este și o reinterpretare a jocurilor anterioare, cu un personaj central foarte carismatic și o serie de activități și mecanici atât de bine realizate încât nu îți mai vine să-l mai lași din mână. Sau să te mai dai jos din barcă.