RoboCop Rogue City Review: hai să dansăm robotu’

Când pun laolaltă nostalgia anilor ’80-‘90 și numele studioului polonez Teyon, nu pot să nu-mi aduc aminte de… experimentul ratat numit Rambo: The Video Game. Totuși, am auzit numai lucruri de bine despre Terminator: Resistance, precedentul joc al celor de la Teyon. Așadar, atunci când am aflat că, împreună cu publisher-ul Nacon, studioul polonez urma să realizeze un joc bazat pe trilogia inițială de filme RoboCop, interesul mi-a fost stârnit, cu anumite rețineri. Rețineri care au dispărut, ușor-ușor, după ce am încercat demo-ul jocului și, mai apoi, am parcurs întreaga campanie din RoboCop: Rogue City.

Nostalgia, ambalajul perfect

Și asta pentru că RoboCop: Rogue City nu doar exploatează conceptul de nostalgie, ci îl duce la rangul de artă. Pur și simplu producătorii au urmărit cu mare atenție filmele originale RoboCop și au preluat în jocul lor o sumedenie de elemente, plecând de la replicile protagonistului, anumite personaje și până la reproducerea exactă a anumitor locații, a interfețelor computerelor retro-futuriste și multe, multe altele. Unele sunt foarte „in your face”, reamintindu-vă la fiecare pas că aveți de-a face cu un joc licențiat RoboCop, altele discrete, dedicate, cum s-ar spune, doar fanilor adevărați.

Poate cel mai important, mai ales pentru o serie care și-a trăit momentele de glorie pe casetele VHS ale ultimului deceniu din secolul trecut, este că Teyon a reușit să pună cap la cap o poveste credibilă în universul RoboCop, pe baza evenimentelor și personajelor ce și-au făcut apariția în filme. Astfel, pe lângă unele figuri care vi se vor părea familiare, îl veți recunoaște imediat pe Peter Weller, care își împrumută încă o dată atât aspectul fizic, cât și vocea emblematică a polițistului ucis devenit robo-gardianul orașului Detroit.

Un shooter capabil și nu numai

Toate aceste elemente ar fi egale cu zero dacă RoboCop: Rogue City nu le-ar putea susține pe fundația unui gameplay acceptabil. Din fericire, Teyon depășește cu mult acest etalon, schimburile de focuri din Rogue City fiind mult mai bine realizate decât m-aș fi așteptat. După cum era previzibil, RoboCop se mișcă mai greu, însă este un veritabil tanc în luptă. Mai mult, cu ajutorul vizorului din dotare, poate identifica cu ușurință inamicii și le poate aplica headshot-uri fără număr. Iar loviturile de acest tip, precum și cele în care oponenții își pierd vreun membru, sunt acompaniate de un fundal audio perfect, sunetul în sine fiind primul indiciu că ai redus un inamic la tăcere. Bine, se mai aud scâncete și voci aiurea și după ce le-ai zburat creierii tuturor inamicilor din zonă, dar ce mai contează atunci când vecinii îți bat la ușă și insistă să dai mai încet subwoofer-ul asurzitor.

Și, deși Robo se mișcă și rezistă la atacuri precum un tanc miniaturizat, are și el limitele lui. Limite pe care le puteți depăși investind punctele de experiență câștigate în diferite funcții: puteți debloca astfel alte abilități utile în luptă, à la Crysis, precum aplicarea unui scut temporar, executarea de dash-uri sau slow motion. Pe lângă acestea, RoboCop este capabil să arunce mai multe elemente din mediul înconjurător sau chiar inamicii, dar și să le folosească drept scut împotriva anumitor atacatori.

Și am putea spune că un astfel de gameplay de shooter, un soi de Call of Duty cu elemente de RoboCop, ar fi suficiente pentru un joc de acest fel. Producătorii nu s-au mulțumit însă doar cu atât: Rogue City are și momente mai liniștite, în care explorezi anumite HUB-uri (cum ar fi secția de poliție în care activează Alex Murphy și colegii săi), porți discuții cu anumite personaje, explorezi pentru a găsi elemente ascunse și rezolvi misiuni secundare. Unele implică tot pac-pac, altele au însă obiective ceva mai inedite și oarecum pacifiste. Înțeleg de ce împătimiții de acțiune le-ar putea considera un pic plictisitoare, însă sunt opționale până la urmă și aduc o contribuție deloc neglijabilă la autenticitatea jocului.

Personaje urâte și bug-uri destule

Dacă ar fi să caut nod în papură lui RoboCop: Rogue City, atunci acesta ar fi reprezentat de fețele aproape tuturor personajelor pe care le întâlnești prin joc, în afară de cea a titularului. Acestea sunt modelate la nivelul jocurilor de PS2-PS3, animațiile faciale, la rândul lor, lăsând de dorit. Aici îți dai seama totuși că producătorii n-au avut la dispoziție cine știe ce buget și nu prea l-au investit oricum în aspectul acestor personaje.

Ce arată însă foarte bine este reproducerea acelor cartiere dărăpănate din Old Detroit, Teyon folosind într-un mod inteligent Unreal Engine 5 și subsistemele acestuia pentru a conferi jocului o iluminare credibilă și o abundență de detalii în anumite scene. Mai exact, chiar și pe console jocul utilizează și un soi de reflexii cu Ray Tracing redate software, nu la fel de complexe precum cele hardware, însă suficiente pentru a se face remarcate. De asemenea, multe medii de joc sunt distructibile, confruntarea cu ultimul boss din Rogue City fiind de-a dreptul spectaculoasă din acest punct de vedere.

Din păcate, pe PlayStation 5, RoboCop: Rogue City nu poate „ține” cele 60 de cadre pe secundă vizate în modul său de afișare Performance. În momentele mai aglomerate, sacadările și scăderile de framerate sunt mai mult decât evidente. Iar 30fps, valoarea caracteristică modului Quality, nu mi se pare potrivită pentru acțiunea din joc. Probabil că versiunea de PC a jocului nu are aceste probleme, însă nu am avut-o la dispoziție pentru acest test.

De asemenea, am întâlnit un picuț cam multe bug-uri in RoboCop: Rogue City. La un moment dat, senzitivitatea stick-ului analog drept a devenit foarte, foarte mică, problema rezolvându-se doar cu revenirea în meniul principal și reîncărcarea celei mai recente salvări. La fel am pățit și cu blocarea framerate-ului în jurul unei valori constante de aproximativ 20fps, indiferent de cât de aglomerată era sau nu scena. Și aici a fost nevoie de ieșirea în meniu și reluarea ultimului checkpoint. Aceeași soluție am folosit-o de mai multe ori pentru a trece de anumite momente, atunci când unele dintre secvențele scriptate ale jocului pur și simplu nu s-au activat.

Chiar și în aceste condiții, pot spune că RoboCop: Rogue City s-a dovedit a fi o surpriză mai mult decât plăcută, o veritabilă scrisoare de dragoste la adresa trilogiei inițiale de filme din această serie și un first person shooter mai bine gândit și închegat decât recentele titluri din seria Call of Duty.