Prince of Persia: The Lost Crown Hands-on Preview: nu neapărat prințul la care ne-am fi așteptat

Tocmai atunci când credeam ca anul 2023 s-a cam terminat în ceea ce privește lansările relevante de jocuri, am fost surprins cu o invitație din partea celor de la Ubisoft pentru a încerca noul Prince of Persia: The Lost Crown. Într-adevăr, este un titlu ce urmează să fie disponibil în prima parte din 2024, însă noi am apucat să-l încercăm acum, măcar parțial, și vom vorbi în continuare despre el.

În ciuda numelui pe care îl poartă, Prince of Persia: The Lost Crown s-ar putea să nu fie exact titlul pe care îl așteptau fanii seriei. Pe de-o parte, cei care au crescut alături de trilogia Sands of Time or să se scarpine puțin în creștet atunci când văd The Lost Crown. Și asta pentru că noul titlu se întoarce oarecum la originile seriei, cu un gameplay asemănător platformerelor bidimensionale. Pe de altă parte, veteranii care au prins Prince of Persia și Prince of Persia 2: The Shadow and The Flame trebuie să se obișnuiască cu câteva mecanici de gameplay mai moderne, nu neapărat caracteristice jocurilor originale realizate de Jordan Mechner.

Chiar și împăcat cu ideea că The Lost Crown nu este tocmai jocul Prince of Persia la care te-ai fi așteptat, porțiunea narativă te ia destul de tare, prezentând un regat al Persiei aflat sub atac și salvat de o suită de șapte eroi, supranumiți The Immortals. Dintre aceștia, Sargon este cel mai tânăr și personajul pe care-l vom controla pe parcursul jocului. Cum, nu jucăm „cu” prințul Persiei? Nu, însă prințul Ghassan are un rol important în poveste, fiind răpit, iar gruparea celor șapte nemuritori, cu Sargon în frunte, pleacă să îl salveze.

Povestea poate părea destul de intimidantă la început, aruncând spre jucător poate prea multe personaje și detalii, pe lângă secvențele cinematice fiind prezente numeroase scene de dialog și în cadrul jocului propriu-zis, dintr-acelea în care fețele personajelor apar în partea de jos a ecranului și replicile sunt afișate cu text de dimensiuni generoase între acestea. Deși, odată ce aventura lui Sargon începe cu adevărat, Ubisoft o lasă mai ușor cu partea narativă, tot mi s-a părut că se pune un pic cam mult accent pe poveste.

Cât despre gameplay, studioul producător Ubisoft Montpellier (cu titluri precum Rayman Origins, Legends și Prince of Persia: The Two Thrones la activ) încearcă să combine moștenirea seriei inițiale de la începutul anilor ’90 cu o structură de tip Metroidvania, precum și cu anumite puteri ce amintesc de trilogia Sands of Time. Dacă ar fi să ne aducem aminte de aventurile prințului persan de pe vremea când avea câțiva pixeli înălțime, era blond și îmbrăcat în pijamale albe, The Lost Crown păstrează unele concepte de bază, caracteristice genului platformer, precum accentul pus pe realizarea de sărituri exacte, rezolvarea anumitor puzzle-uri ce țin de navigarea eficientă a mediului înconjurător etc.

Structura de Metroidvania aduce, de la sine, o hartă mai mereu aflată la îndemâna lui Sargon, posibilitatea de a marca punctele importante, inabilitatea de a progresa fără dobândirea anumitor item-uri sau abilități speciale etc. Un pic de neînțeles, având în vedere accentul pe care Ubisoft l-a pus pe conceptul de „time powers” (Sands of Time anyone?), a fost lipsa acestora în porțiunea din joc pe care am avut-o la dispoziție (primele 3-4 ore)… Ia-le de unde nu-s: n-am întâlnit vreo astfel de abilitate specială… Poate posibilitatea de a face dash, inclusiv prin aer, dar o văd mai degrabă drept un tool care ajută la platforming și nicidecum ceva legat de manipularea timpului. Am mai primit și un arc cu săgeți, amulete și abilități speciale.

Amuletele au efecte pasive, atât timp cat sunt purtate, însă colierul protagonistului beneficiază de slot-uri limitate pentru acestea. Iar unele dintre ele ocupă mai mult de un slot: trebuie să cântărești avantajele pe care le oferă și să încerci, pe cât posibil, să-l echipezi pe Sargon cu bonusurile care se mulează pe stilul tău de joc. Abilitățile folosesc însă una sau mai multe băruțe de energie, pe care le poți umple, în timpul luptelor, atacându-ți inamicii. Selecția a fost, din nou, destul de sărăcăcioasă în porțiunea de start a jocului, cu doar două astfel de lovituri speciale pe care le puteai folosi în lupte.

Luptele propriu-zise s-ar putea să fie un alt capitol cu care jucătorii trecuți de o anumită vârstă să nu rezoneze neapărat. Și asta pentru că, în ciuda aparențelor, sistemul de combat din Prince of Persia: The Lost Crown este destul de complex: există mai multe tipuri de atacuri, în funcție de direcția din care lovești, poziția lui Sargon, viteza de deplasare, posibilitatea de a le conecta în combo-uri dar și, parcă nelipsită în jocurile contemporane, mecanica de parare. Un astfel de parry executat la momentul oportun poate doborî complet un inamic uzual sau poate provoca un nivel sporit de damage unui boss.

Și pregătiți-vă, pentru că The Lost Crown pare să aibă boși „pitiți” prin toate ungherele: dacă un anumit drum nu pare să facă parte din path-ul principal, așteptați-vă acolo să găsiți un boss, un quest secundar, un bonus, ceva care să încurajeze explorarea. Și chiar dacă vă țineți strict de firul poveștii, sigur veți da peste astfel de inamici impunători. Câteodată, s-ar putea să fie prea mult: stăpânirea de combo-uri complexe, activarea abilităților de luptă la momentul potrivit, monitorizarea nivelului de sănătate pentru a bea poțiuni (dacă e nevoie), deprinderea modurilor în care atacă inamicii, pararea cu exactitate a atacurilor acestora…

Din fericire, The Lost Crown nu este Dark Souls: poți diminua dificultatea dacă consideri că jocul este prea greu. De asemenea, poți activa anumite elemente ajutătoare, precum marcarea pe hartă a locurilor importante, cum ar fi obiectivul principal, punctele de fast travel, copacii la care învii dacă ai murit și altele. Opțiuni de bază pentru un joc de tip Metroidvania.

Ca aspect, Prince of Persia: The Lost Crown are un stil grafic un pic prea „anime” pentru gusturile mele, însă nu pot spune că jocul arată rău. Mai degrabă, se prezinta fix cum te-ai aștepta pentru a oferi aceleași niveluri vizuale și de performanță pe toate platformele pe care urmează să fie lansat.

De altfel, producătorii au promis 60 de cadre pe secundă pentru absolut toate variantele jocului, însă versiunea pe care am avut posibilitatea să o încercăm, prin intermediul unei soluții de streaming, nu era tocmai cea mai fluentă și responsivă. Fluctuațiile de framerate nu deranjau însă la fel de tare precum o făcea lag-ul, îngreunând mult executarea unor manevre ce necesită precizie, cum ar fi apăsarea la timp a butonului de parry sau mișcările de platforming. În mod sigur versiunea finală, rulată local, nu va avea aceste probleme, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui The Crew Motorfest.

Vestea cu adevărat bună este că vă veți putea face singuri o impresie despre Prince of Persia: The Lost Crown încercând demo-ul jocului. Acesta va fi disponibil cu o săptămână înainte de lansare propriu-zisă, începând cu 11 ianuarie 2024. Apoi, de pe 18 ianuarie, jocul își va face apariția pe cam toate platformele de gaming contemporane: PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox Series X|S, Xbox One, Nintendo Switch și PC (prin Epic Games Store și Ubisoft Connect).