Resident Evil 4 Review: remake-ul unei pagini de istorie

Capcom nu doar că a inventat genul survival horror cu primele titluri din seria Resident Evil, dar l-a și reinventat, mai apoi, de două ori: în 2005, prin intermediul revoluționarului Resident Evil 4 și, în 2017, cu ajutorul excelentului Resident Evil 7: Biohazard. Și, odată revenită în prim plan, seria a primit o alternanță de jocuri noi cu remake-uri, Capcom alegând să refacă, conform standardelor moderne, titluri clasice precum Resident Evil 2 și Resident Evil 3. Sarcina de a recrea acele jocuri învechite, cu grafică depășită și scheme de control din paleolitic, a fost probabil mult mai ușoară decât cea de a realiza cel mai recent remake.

Și asta pentru că materialul-sursă este considerat un titlu legendar, o apariție extrem de importantă la vremea sa, ce poate sta fără probleme alături de alți clasici precum DOOM sau Half-Life atunci când vine vorba despre influența pe care a avut-o asupra jocurilor care l-au urmat. Este suficient să amintim că Resident Evil 4 a fost prima iterație a seriei care a abandonat camerele fixe în favoarea unei perspective third person „over the shoulder”, devenită mai apoi standard în serii precum Gears of War, Dead Space sau The Last of Us, precum și în remake-urile RE2 sau RE3.

Vreme trece, vreme vine

Per total însă, cei de la Capcom au reușit să recreeze un remake Resident Evil 4 cu destule modificări pentru a-l face interesant și pentru fanii înrăiți ai originalului, păstrând însă o doză suficientă de fidelitate pentru jocul inițial. Și, pentru că RE4, în ciuda vârstei sale, putem spune în continuare că arată decent, aceste modificări s-au concentrat pe porțiunea de gameplay: Leon Kennedy poate să se miște în timp ce țintește, structura nivelurilor, a întâlnirilor cu personajele-cheie sau cu boșii a fost modificată într-o anumită măsură, au fost eliminate anumite secțiuni, au fost adăugate altele, și-au făcut apariția anumite obiective facultative etc.

Pe lângă adoptarea unei scheme de control cât se poate de moderne, care nu doar că îi permite eroului să se deplaseze în timp ce țintește, avem acum și posibilitatea de a ne deplasa în poziție ghemuită. Este facilitat astfel un nou element stealth introdus de acest remake: oportunitatea de a elimina inamicii care nu te-au detectat cu o lovitură de cuțit bine plasată. Și, dacă tot am adus cuțitul în discuție, acesta joacă un rol mult mai important în remake-ul RE4: pe lângă spartul cutiilor și rolul de ultimă opțiune ofensivă atunci când rămâi fără muniție, noul cuțit al lui Leon poate para loviturile inamicilor, inclusiv atacurile mortale ale purtătorilor de drujbă.

Totuși, arma albă a lui Leon nu este indestructibilă, utilizarea sa în exces ducând la deteriorarea acesteia până la starea în care pur si simplu nu o mai poți folosi. În acest caz, fie folosești alte tipuri de cuțite consumabile pe care le găsești ascunse dacă explorezi atent, fie apelezi la nelipsitul negustor pentru a-l repara, contra cost, pe cel original. Ca recomandare, în meniul de setări, puteți activa opțiunea prin intermediul căreia și pararea și atacul cu cuțitul se realizează prin intermediul apăsării aceluiași buton, ușurând oarecum secvențele în care aveți nevoie să îl folosiți mai des.

Toate-s vechi și nouă toate

Deși structura de bază a jocului a rămas aceeași, fiind împărțit în trei arii mari ce trebuie explorate (satul, castelul și insula), secțiuni întregi au fost refăcute în totalitate, fiind eliminate anumite porțiuni (precum cele in care trebuia să te ferești de bolovani sau raze laser prin executarea de QTE-uri), dar și adăugate unele noi sau extinse cele vechi. Spre exemplu, lacul din sat este mult mai întins, îl poți explora la bordul unei bărci cu motor etc. Evident, nu lipsesc confruntările cu boșii bine cunoscuți, unele asemănătoare cu cele din jocul original (El Gigante), iar altele destul de mult modificate (Major Krauser).

Ashley trebuie salvată din nou, existând secțiuni întregi din joc în care aceasta îl acompaniază pe Leon. Deși nu mai are propria băruță de viață, nemaifiind nevoie să investești ierburile cu greu dobândite în vindecarea acesteia, câteodată AI-ul din spatele lui Ashley îți face în continuare zile fripte. Mai ales în primele capitole în care joci alături de ea, indiferent de instrucțiunile pe care i le trimiți (să stea aproape sau să încerce să se depărteze de locul în care are loc o bătălie), Ashley are tendința de a se lăsa doborâtă sau răpită de hoardele de atacatori în cele mai nepotrivite momente. Și da, există în continuare acel segment în care Ashley devine principalul personaj jucabil.

Per total, trecând prin remake-ul Resident Evil 4, mi-am amintit de secțiunile similare din original, realizând din nou cât de variată și inovatoare a fost creația inițială a celor de la Capcom. Adăugați firului principal al povestii și „contractele” opționale peste care Leon dă în acest remake (precum eliminarea unor inamici, distrugerea anumitor medalioane, „deratizarea” unor arii etc., răsplătite cu nestemate pe care le poți schimba la comerciant în schimbul anumitor bonusuri), și obțineți imaginea unei aventuri single player deosebit de consistente. Personal, am petrecut mult peste 20 de ore la prima parcurgere a acestui remake, existând și posibilitatea de a relua povestea in modul New Game+, precum și simpaticul mod arcade The Mercenaries, adăugat gratuit de cel mai recent update al jocului.

Tot alături de acest update au apărut și microtranzacții ce îți pot conferi accesul la upgrade ticket-uri exclusive pentru arme sau la hărțile ce marchează comorile din joc, un element complet nedorit într-un titlu single player.

Ce e rău și ce e bine

Grafic, Resident Evil 4 este mai puțin impresionant decât recentele titluri noi sau remake-uri din serie. Și asta, probabil, pentru că una este să vezi un joc din 1998 complet refăcut cu ajutorul tehnologiilor moderne și alta este să accepți aceste modernizări pentru un joc emblematic, mult mai actual decât ți-ar da de înțeles vârsta sa de 18 ani. Evident, la nivel strict tehnic, remake-ul Resident Evil 4 este net superior jocului original, însă, în ceea ce privește direcția artistică, varianta din 2005 are, în continuare, momente în care strălucește, chiar și în comparație cu această reinterpretare modernă.

În cazul versiunii inițiale, nu ajutau foarte mult nici unele stângăcii tehnice scăpate de Capcom, precum calitatea imaginii mai scăzută pe consolele PlayStation 5, controlul greoi și neresponsiv pe Xbox Series X|S sau performanța un pic cam variabilă pe console, chiar și în modul de afișare ce prioritizează framerate-ul. Personal, pe PS5 nu pot spune că am întâmpinat vreo sacadare deranjantă și, din fericire, update-ul de care aminteam mai sus a rezolvat și problema legată de nivelul calitativ al cadrelor afișate de joc. Totuși, dacă vreți o recomandare în ceea ce privește platformele pe care să jucați remake-ul RE4, evitați, pe cât posibil, versiunea de PS4, destul de compromisă din punct de vedere vizual în comparație cu cele dedicate consolelor sau PC-urile recente.

Am rămas un pic uimit de reacția pe care o parte din comunitatea de fani a avut-o referitor la rescrierea scenariului original și reînregistrarea replicilor cu ajutorul unei distribuții noi de actori. Personal, consider că noile voci sună foarte bine și conferă o doza suplimentară de credibilitate acestor personaje, în contextul și așa ridicol al povestii jocului (fata președintelui american este răpită într-un sătuc din Spania de un cult religios, iar un singur om este trimis pentru a o recupera).

Ce realizez însă este că proaspăt lansatul remake Resident Evil 4 pur si simplu nu mai poate avea impactul pe care l-a avut originalul: veteranii îl vor compara mereu cu titlul inițial, scoțându-i în evidență mai ales neajunsurile, în timp ce jucătorii care abia acum trăiesc pentru prima oară aventura spaniolă a lui Leon S. Kennedy nu vor mai fi impresionați de camera over the shoulder sau decorul înfricoșător al satului sau castelului iberic (mai ales după ce le-au “încercat” pe cele românești din RE Village).

În același timp, deși sarcina inițială părea aproape imposibilă, Capcom a reușit să refacă și Resident Evil 4 într-o manieră mulțumitoare: controlul este adus la zi, actualizat, la ani lumină de schema stângace din original, gameplay-ul a primit numeroase adăugiri, grafica este modernizată, iar experiența de joc, per total, rămâne una foarte satisfăcătoare.