Like a Dragon: Ishin! Review: Yakuza se întoarce în timp

Popularitatea seriei Yakuza a explodat în ultimii ani. Într-o piață asaltată de jocuri multiplayer mai mult sau mai puțin de succes, SEGA a rămas o companie determinată să dezvolte o poveste pur japoneză, care la prima vedere poate fi greu de înțeles. Oare merită să joc Yakuza 6 sau trebuie să încep cu primul? Dar care este primul și câte titluri am de parcurs? Sau înțeleg ceva dacă încep direct cu Yakuza: Like a Dragon, cunoscut și drept Yakuza 7, dar care este de fapt titlul cu numărul 8? Recunosc că toate aceste întrebări sunt de bun simț și mai mult încurcă un potențial jucător și viitor fan al acestei serii. Așa ca astăzi vom începe această recenzie lămurind acest subiect, lucru care ne va ajuta să identificăm corect și jocul despre care vom vorbi în continuare.

Fără a fi o păcăleala de 1 aprilie, care oricum a trecut, o să vă spun că acest titlu este plasat într-o perioadă istorică diferită. Dacă titlurile principale au loc oarecum în prezent, Like a Dragon: Ishin este plasat între anii 1853-1867, o perioadă tulbure din istoria Japoniei, cunoscută sub denumirea Bakumatsu. Este și perioada în care Japonia a pus capăt izolaționismului, deschizându-și porțile către vest cu unele consecințe pe termen scurt, nu tocmai benefice pentru economie și societate. În concluzie, nu contează dacă ați mai jucat sau nu vreun alt titlu Yakuza până acum. Vom da mai multe detalii odată cu următorul joc al seriei, Like a Dragon Gaiden: The Man Who Erased His Name, planificat tot pentru anul acesta și care este de fapt piesa lipsă dintre povestea protagonistului binecunoscut Kazuma Kiryu și cea a noului personaj Ichiban Kasuga, din Like a Dragon. Dar până acolo ne vom concentra pe acest spin-off.

Legătura cu titlurile principale este conferită în mare parte de utilizarea unor personaje faimoase ale seriei, care acționează pentru a realiza ceea ce istoria a înregistrat de fapt. Elementul de noutate însă este dat de modul în care s-au întâmplat faptele pe care noi le cunoaștem din cărți, iar, din acest punct de vedere, putem spune că avem de-a face cu o istorie alternativă, o istorie a detaliilor ascunse pe care nu le-a aflat nimeni până acum.

Dacă toate acestea v-au trezit interesul, atunci ați făcut primii pași în lumea din Like a Dragon: Ishin!. A doua mențiune importantă este faptul ca jocul nu este unul nou în adevăratul sens al cuvântului, ci un remake al mai vechiului Ryu ga Gotoku Ishin!, lansat exclusiv pentru piața din Japonia în 2014 odată cu apariția consolei PlayStation 4. La acea dată, jocul era lansat inclusiv pentru PlayStation 3, însă el nu a fost niciodată localizat în limba engleză, astfel încât cei care au vrut să-l joace s-au lovit de bariera dură a limbii japoneze. Derulăm banda și, nouă ani mai târziu, SEGA ne oferă acest remake cu subtitrări în limba engleză și localizare completă a meniului pentru a completa catalogul titlurilor Yakuza lansate în Vest și pentru a bucura fanii vechi și noi deopotrivă.

Îmi aduc aminte că am înregistrat cu mulți ani în urmă un cont PlayStation pe Japonia și am tras un demo pentru Ishin, deci în mare știam la ce să mă aștept. Seria Yakuza, cel puțin până la Like a Dragon, a fost centrată în principiu, nu mereu, pe Kazuma Kiryu. Tot cu el ne vom întâlni și de această dată, astfel că fanii vechi ai seriei se vor bucura să aibă șansa de a juca în pielea lui. Bineînțeles, numele lui este cu totul altul și anume Sakamoto Ryoma, dar, fiind o poveste ce are loc cu mult timp în urmă, fanii mai noi pot înțelege de la bun început ce se întâmplă, fără niciun dubiu că vor fi amănunte sau detalii care să-i încurce în vreun fel.

Pe de o parte, este un lucru bun pentru că jocul devine accesibil tuturor. Pe de altă parte, cei nouă ani își spun cuvântul și realizezi destul de repede limitările pe care vechiul hardware le avea și pe care dezvoltatorii au fost nevoiți să le respecte pentru a realiza o copie fidelă. Jocul nu impresionează cu grafica sa, locațiile nu sunt la fel de diversificate și atractive precum cele moderne, personajele care le populează se repetă și nici interacțiunea cu mediul înconjurător nu este la nivelul titlurilor recente.

Pe de altă parte, perioada în care are loc acțiunea a permis o anumită libertate din punctul de vedere al stilurilor de luptă pe care eroul nostru le are la dispoziția sa. Acestea sunt în număr de patru și corespund armelor principale de care dispui: sabia, pistolul și pumnii. Al patrulea stil combină pistolul și sabia într-un stil care seamănă cu un dans, motiv pentru care este și denumit sugestiv Wild Dancer. Pe măsură ce deblocați și folosiți aceste stiluri, veți câștiga experiență și veți obține puncte sub forma unor bile de culori diferite, bineînțeles tot patru la număr, plus încă un tip de bile ce pot fi folosite pentru a îmbunătăți orice stil dintre cele patru. Frumusețea sistemului constă în faptul că bilele generale pot fi înlocuite de cele specifice, urmând ca pe cele generale să le folosiți pentru alt stil. În acest fel vă puteți personaliza stilul de joc și, în timp ce vă concentrați pe ceva anume, puteți totuși încerca și altceva. Stilul care folosește sabia ar trebui să fie cel principal pentru că o să vă scoată din multe belele, fiind atât accesibil, cât și satisfăcător. Pe de altă parte, câteva puncte investite în pistol nu strică, pentru că uneori este mult mai simplu să-ți dobori inamicii de la distanță.

O caracteristică specifică acestui titlu este activitatea prin care puteți parcurge niveluri cu valuri de inamici, folosind în același timp o serie de puteri conferite de cei care vă însoțesc. Sub forma unor cărți similare cu cele de joc. Practic, puteți realiza pachețele de cărți ce reprezintă diverse personaje din gruparea căreia v-ați alăturat și astfel plecați în misiuni speciale pentru a rezolva diverse probleme presante. Aceste niveluri sunt complet separate de jocul principal, însă va oferă posibilitatea de a vă dezvolta personajul, de a câștiga mai mulți bani și, de ce nu, de a găsi diverse materiale. Partea de crafting este una destul de dezvoltată și veți avea nevoie de materiale pentru a realiza arme și armuri mai bune pe care le puteți apoi folosi în misiunile principale ale jocului.

Nu pot spune că jocul este un open-world tradițional, însă locațiile sunt destul de mari și o să aveți destul de mers până când veți debloca fast travel sau scurtături. Din fericire, ele sunt pline de quest-uri adiționale, astfel încât o să vă abateți destul de des de la misiunea principală. Nu este nimic nou pentru seria Yakuza și, personal, îmi place să descopăr asemenea quest-uri secundare peste tot deoarece ele adaugă substanță unei lumi care altfel ar fi goală și neinteresantă. O noutate poate fi sistemul de rugăciune și recompensă, asta deoarece veți întâlni destule locuri de rugăciune care vă vor recompensa cu o resursă, denumită și ea sugestiv, Virtue. O veți putea folosi pentru a îmbunătăți anumite skill-uri, să zicem secundare, sau pentru a debloca anumite activități. Dar până la urmă nu prea mai contează ce legume plantezi în curte, chiar dacă te-ar ajuta pentru anumite side quest-uri și pentru a plăti niște datorii (oarecum) secundare, deoarece producătorii au căutat o soluție elegantă pentru a include un anumit personaj din titlurile principale. Pe de altă parte, protagonistul nostru a avut mereu și o latură mai emoțională, mai soft dacă putem spune așa, deci aceste activități secundare nu reprezintă o surpriză.

Fără a fi extrem de complicat, jocul te obligă totuși să dai atenție aspectelor importante precum skill-urile ce pot fi îmbunătățite, armelor și armurilor ce pot fi produse în atelierul specializat și activităților aducătoare de venituri. Povestea principală beneficiază de prezența unor cutscene-uri ce prezintă în detaliu personajele, însă conversațiile secundare nu sunt înregistrate și redate audio, ceea ce este o caracteristică a seriei. Este de înțeles având în vedere perioada în care a apărut jocul, însă nu aș mai vrea să văd așa ceva în ziua de azi. Pe de altă parte, sunt sigur că multe dialoguri puteau fi redate în ceva mai puține cuvinte pentru a face parcurgerea acestor conversații cât mai ușoară. Din fericire, poți trece rapid peste conversațiile secundare pentru a-ți conserva interesul pentru cele principale, care avansează povestea și care sunt mult mai interesante. Iar dacă tot suntem aici, pot spune că nici poziția camerei nu este una ideală, cel puțin în luptele mai importante care au loc în interior. Pierzi destul de des din vedere personajul și poți încasa multe lovituri neașteptate din cauza asta.

Like a Dragon: Ishin! nu dezamăgește și livrează o poveste bine construită, cu multe personaje, cu întorsături de situație surprinzătoare și mistere ce vor fi dezvăluite pe parcurs. Cei care au la activ cel puțin un joc din serie vor recunoaște imediat stilul. Cei care joacă un astfel de titlu pentru prima oară vor descoperi poate una dintre cele mai bune rețete pentru a construi o poveste într-un joc. Da, este un titlu care își arată vârsta, însă trebuie să-i acordăm respectul cuvenit și să ne bucurăm că avem încă o dată ocazia de a ne întâlni cu personajele noastre preferate.