God of War Ragnarok Review: Judecata de Apoi pentru Asgard

God of War (2018) a fost unul dintre cele mai bune jocuri din ultima vreme, fie că l-ați jucat pe PlayStation 4 la momentul apariției sale, fie că ați așteptat excelenta sa versiune pentru PC de la începutul acestui an. Trecerea la un cu totul alt stil de gameplay, perspectiva nouă, o față diferită a altădată nemilosului Kratos, provocarea reprezentantă de prezența micuțului Atreus, toate întregeau acest „tablou” aproape perfect. Nu pot decât să-mi imaginez cât de dificil a fost pentru producătorii de la Santa Monica Studio să realizeze o continuare capabilă să-și depășească ilustrul predecesor. Iar acest sequel poartă numele de God of War: Ragnarok.

Telenovela zeilor nordici

După cum îi sugerează și subtitlul cu tente apocaliptice, noul God of War încheie saga nordică din cadrul seriei, povestea fiind totuși mai „întortocheată” decât cea din jocul precedent. Ba chiar aș îndrăzni să afirm că devine un pic greu de urmărit dacă nu ești familiar cu mitologia nordică, cu anumite zeități, cu motivațiile acestora și abilitățile lor speciale. Dacă ai totuși ABC-ul zeilor nordici, multe dintre întorsăturile de situație din Ragnarok vor avea mai mult sens.

Având în vedere că jocul își propune să pună punct evoluției relației dintre Kratos și fiul său Atreus, iar povestea este totuși destul de lungă, narațiunea capătă câteodată și tente poate prea patetice, dramatice, ba chiar telenovelistice, as putea spune. Mai mult, portretizarea anumitor zei nordici din Ragnarok nu este tocmai cea le care v-ați fi așteptat, cei de la Santa Monica Studio alegând să stea oarecum departe de stereotipurile culturii pop din acest punct de vedere.

Pune-i la pământ

În schimb, în ceea ce privește gameplay-ul, noul God of War: Ragnarok aduce îmbunătățiri „pe toată linia”. Spre exemplu, sistemul de luptă este și mai fluent, mai logic aș putea spune, decât era în jocul de acum patru ani. Înțelegi imediat (sau, în cel mai rău caz, după câteva confruntări pierdute) ce tipuri de atacuri folosesc inamicii, ce arme sunt mai eficiente împotriva lor, unde este recomandat să parezi, unde e mai bine să te ferești etc.

Și arenele în care înfrunți acești inamici sunt mai largi, câteodată chiar plasate pe multiple niveluri de altitudine. Iar navigarea eficientă a acestora în mijlocul unei lupte îți poate conferi avantajul de care ai nevoie pentru a doborî adversari care par, la prima vedere, greu de abordat.

Ajută și faptul că arsenalul lui Kratos a fost extins: pe lângă Blades of Chaos (de care dispui chiar de la începutul jocului) și nelipsitul Leviathan Axe, fostul general spartan mai dobândește o armă pe parcursul aventurii sale. Și, ca o surpriză foarte plăcută, aceasta mi-a devenit și favorită până la finalizarea jocului. Mi-a plăcut și faptul că sistemul de loot și RPG-izare a evoluției personajelor parcă este mai discret, fiind retras oarecum în fundal, prioritar fiind skill-ul propriu-zis al jucătorului și nu neapărat statisticile seci din spatele unui item.

Un alt aspect ce trebuie lăudat este legat de bătăliile cu boșii. Știm foarte bine că nu poți vorbi despre un joc God of War fără să amintești de acești adversari impunători pe care Kratos trebuie să-i facă una cu pământul. Ei bine, în Ragnarok numărul și varietatea acestor înfruntări au fost semnificativ crescute, unele dintre acestea amintind de grandoarea confruntărilor din trilogia inițială a seriei. La rândul lor, protagoniștii beneficiază de aliați noi, Atreus nemaifiind singurul suport pe care Kratos se poate baza în timpul acestor lupte.

Midgard, cu bune și cu rele

Și mediile de joc sunt mai numeroase și mai variate, progresia realizându-se, din nou, în „dulcele stil” Metroidvania, abilitățile proaspăt dobândite deblocând accesul către noi arii de explorat.

De asemenea, avem parte de mai mult platforming și mai multe interacțiuni cu mediul înconjurător, grație deținerii săbiilor Blades of Chaos încă de la începutul jocului. Totuși, secvențele de platforming rămân mai „automatizate” decât mi-aș fi dorit…

Mai puțin plăcut, majoritatea nivelurilor din Ragnarok dau impresia unor coridoare continue, frumos „decorate” ce-i drept, prin care nu poți avansa decât într-un singur mod. Dacă cumva își face apariția și o cale alternativă, puteți fi siguri că aceasta duce la vreun cufăr ascuns sau la vreun obiectiv secundar. Înclin să cred că această abordare limitată este și consecința faptului că jocul este disponibil și pentru PS4 și trebuie să funcționeze corect și pe aceste console deja „bătrâne”.

În privința quest-urilor pe care Kratos și Atreus trebuie să le parcurgă, jocul este foarte bogat: doar firul principal al poveștii, fără niciuna dintre misiunile secundare (de care Ragnarok nu duce lipsă!), poate dura 25-30 de ore (pe dificultate medie). Mai important este că plictiseala nu-și face apariția, ritmul dintre explorare, lupte, puzzle-uri și secvențe cinematice fiind echilibrat și bine susținut.

Mai arătos decât Chris Hemsworth

La nivel tehnic, este de admirat că studioul Santa Monica a reușit să aducă toată această experiență de joc epică și pe consolele PlayStation 4, unde arată și rulează absolut decent, dacă vă mulțumiți cu 30fps. Totuși, pentru a vă bucura de tot ce are de oferit partea vizuală din God of War: Ragnarok, vă recomandăm să-l jucați pe PS5: aici aveți acces la modul Performance cu 60fps (sau chiar cu framerate deblocat, dacă aveți un TV capabil de 120Hz și HDMI 2.1), dar și la modul Quality 4K redat în 40fps (spre deosebire de uzualul 30fps), tot pe televizoarele amintite mai devreme.

Iar în privința fundalului sonor, a muzicii și a interpretării actorilor, chiar nu am nimic de reproșat, atât timp cât vă obișnuiți cu ideea că zerii nordici din Ragnarok nu sunt tocmai cei cu care v-ați obișnuit din universul Marvel, spre exemplu. Cât despre voci și jocul actoricesc, pe lângă Christopher Judge (Kratos) și Sunny Suljic (Atreus), puncte în plus merg și către Ryan Hurst (Thor) și Robert Craighead (piticul Brok).

Concluzie

În interviul cu doi dintre membrii echipei producătoare de la Santa Monica Studio, foloseam termenul „mega-continuare” pentru a descrie God of War: Ragnarok. Și fix asta este ultima aventură nordică a lui Kratos: un mega-sequel, în care aproape fiecare componentă este îmbunătățită, extinsă și rafinată față de jocul anterior.

Sigur, nu toate aspectele legate de Ragnarok sunt perfecte: progresia prin niveluri, cel puțin în ceea ce privește firul principal al poveștii, este cam „telegrafiată”, iar patosul unor secvențe cinematice îl rivalizează, uneori, pe cel din Inimă Sălbatică. Însă acestea sunt aspecte neglijabile, care nu strică plăcerea de a despica capul unui dragon interdimensional cu toporul din dotare.