Este foarte greu să încep pozitiv un text despre jocurile NBA. Ca mare fan al baschetului, în special al campionatului nord-american, cu nopți pierdute în anii ‘90 pentru a-i vedea pe Jordan, Kukoc, Pippen, Rodman, Bird, Divac, Johnson etc., nu am ratat aproape niciun titlu al seriilor NBA (de la EA sau 2K) din 2007 și până acum. Și, din păcate, pot spune că NBA 2K22 vine cu mai multe probleme la pachet.
Spre exemplu, dacă prefer PC-ul, am un sistem puternic și vreau jocul pe Steam, trebuie să cheltuiesc 60 de euro, în condițiile în care versiunea oferită nu este cea next-gen, față de PS5 și de Xbox Series X|S. Vreți varianta 75th Anniversary Edition, un pachet care te ajută mai mult dacă ești disperat cu grinding-ul și vrei să ai toate cartonașele cu vedetele incontestabile ale NBA-ului? Costă “doar” 100 de “cocoșei”.
Evident, toți fanii plictisiți de vreo zece ani de aceleași probleme și de aceeași grafică prăfuită, cu privirile pierdute ale jucătorilor, se întreabă: “Ce aduce nou NBA2K22?”.
Ăăăăăă, nimic? Adică, stai. Apare un vapor imens, un soi de vas de croazieră, drept „bază de operațiuni”. Au gândit-o bine dezvoltatorii, or fi zis că e mai bine să fii izolat pe o astfel de ambarcațiune într-un an de pandemie…
Da, în modul carieră, cel poreclit MP, un copil sărman cu figuri de Bob Marley pe ciupercuțe, are la dispoziție un vapor, unde dai de “codați”. Vrei să joci un 2 la 2 sau un 3 la 3? Nu-i nimic, nu atingi mingea. Dai coș? Stai calm. Se pune pentru adversar, el face grinding deștept, are deja level 70, după numai trei zile de la lansarea jocului. Dar nu-i nimic, pe vapor te simți ca-n cele mai banale quest-uri din World of Warcraft, doar că asculți hip-hop, saluți șmecherește, dai la ruletă, joci baschet ca la bâlci și cumperi o grămadă de chestii inutile. Pe bune? Adică, asta e tendința? Să transformăm și jocurile de sport în RPG-uri?
Pe lângă faptul că este un joc aproape neschimbat, cu probleme de conexiune, abandonat cumva de dezvoltatori încă din prima zi din cauza numărului mare de „codați”, NBA 2K22 are și câteva aspecte interesante, care-l fac provocator, nu apatic și plictisitor precum cel de anul trecut.
Driblingurile, spre exemplu, sunt fantastice, cu atât de multe combinații, încât te pierzi în ele. Ce-i drept, multe îți ies „natural”, chiar dacă încerci comenzi aleatorii pe controller ca-n vremurile de aur ale Mortal Kombat, când dădeai ca disperatul de toate stick-urile și apăsai toate butoanele.
Apoi, factorul oboseală. S-au tot plâns fanii de atâția ani, iar acum chiar simți nevoia să faci schimbări, randamentul jucătorului scade, mai ales atunci când este obosit. De asemenea, trebuie punctată apărarea: AI-ul se apără foarte bine, de la nivelul PRO în sus, inteligent, îți recuperează mingea dacă nu ești atent și, într-adevăr, parcă-parcă simți că te apropii de o provocare reală. Deci, după ore bune de jucat, ies la iveală și elemente pozitive.
Dacă nu știi să joci NBA pe console sau PC, intri în 2KU, un soi de tutorial pentru începători, doar că acolo vei avea la dispoziție un super star al baschetului. Și una e să dai la coș cu Giannis Antetokounmpo și cu totul alta cu al tău MP cu skill 60, care abia nimerește panoul de la un metru apropiere. Pur și simplu te simți ca un jucător mediocru de la o echipă din România, comparativ cu una din NBA.
Modul Carieră, cu personajul tău enervant, este ceva mai interesant, mai captivant, cu idei luate cumva din modul Story din jocurile FIFA recente. Ai mai multe soluții, te apropii mai mult de viața din afara baschetului, doar că ai nevoie de foarte multe ore pentru a-ți transforma personajul într-un super star.
NBA 2K22 continuă nefericita tradiție a serie: dragi jucători, avem microtranzacții. Avem zeci de mii de microtranzacții. În funcție de modurile pe care doriți să le jucați, normal că le puteți evita, dar jocul multiplayer în The City sau în MyTeam vă va demonstra cât de săraci sunteți și că singura voastră șansă o reprezintă doar microtranzacțiile.
Dar să vedeți frustrarea, când un trișor îi are în aceeași echipă pe Jordan, Bryant, Johnson, Pippen și O’Neal. De fapt, nu poți concura în modurile The City fără să ai VC, moneda din joc. Este adevărat că ai șanse de recompense interesante, mie mi-au căzut Doncic, Sabonis și Nowitzki la plicurile gratuite. Dar fără bani de microtranzacții, luați-vă adio de la ridicatul nivelului în MyPlayer.
Una peste alta, NBA 2K22 aduce câteva chestii noi, foarte puține, însă rămâne același joc învechit și neșlefuit pe PC, cu un marketing agresiv și cu oameni care parcă nu vor să învețe deloc, considerând că dacă jucătorii continuă să-l cumpăre, au găsit rețeta succesului.
Pe de altă parte, când vine vorba despre simularea sportului efectiv, NBA 2K22 este, fără îndoială, cel mai bun joc de baschet disponibil acum. Driblingul și apărarea sunt mult mai echilibrate, s-a stabilit un adevărat decalaj de calificare și cred că majoritatea veteranilor vor aprecia aceste schimbările. Mai trebuie ca dezvoltatorii să remedieze problemele cu serverul, să renunțe la microtranzacțiile agresive și, de ce nu, să aducă ediția next-gen și pe PC. Dar cerem cam multe, nu?