Days Gone PC Review: îmbunătățit pe o nouă platformă după 750 zile?

Sony continuă seria de lansări de jocuri de PlayStation 4 pe PC cu Days Gone, unul dintre titlurile mai puțin apreciate din portofoliul consolei de generație precedentă. Sigur, acesta s-a bucurat de vânzări bune, însă atât presa sau creatorii de conținut online, cât și fanii au avut mai multe de criticat la acest titlu decât în cazurile altor jocuri exclusive de la studiourile PlayStation. Din fericire, multe dintre problemele pe care jocul le-a avut la lansare au fost rezolvate între timp prin repetate patch-uri. Astfel, pe PC, avem, fără îndoială, cea mai bună versiune a lui Days Gone de până acum.

Days Gone nu este un „upgrade” major pe PC

Asta nu înseamnă că Days Gone a fost transformat pe PC într-o capodoperă a genului open world. Și nici că povestea sau alte elemente care ar fi putut deranja la momentul lansării au fost schimbate în vreun fel. În materie de conținut, Days Gone este 100% același joc pe care l-am putut juca în ultimii doi ani pe PlayStation 4 și, recent, pe PlayStation 5. De altfel, pe PS5 a primit și un patch care ridică limita de framerate de la de 30 la 60.

Din punct de vedere vizual, diferențele nu vor fi majore. Cei care au jucat deja jocul pe PlayStation 4 Pro sau pe un PlayStation 5 nu va avea motive în plus pentru a încerca și versiunea de PC. Poate doar dacă vor să testeze mod-uri realizate de comunitate. Atât „ochiometric”, cât și în cadrul analizei tehnice a celor de la Digital Foundry, se poate observa că, în afară de texturi la rezoluție mai mare și posibilitatea de a rula în 4K nativ jocul în 60 de cadre pe secundă (sau mai mult), restul îmbunătățirilor sunt minore. Avem umbre la calitate mai bună, un draw distance extins, loading-urile sunt foarte rapide (aproape instante) și… cam atât.

Personal, nu trecusem în Days Gone de secvența introductivă pe PlayStation 4. La momentul lansării aveam alte titluri de jucat, care erau mai degrabă în sfera mea de interes, iar faptul că începutul acestui joc este foarte lent, iar mecanicile de tip survival pot fi obositoare până când avansezi în poveste și dobândești câteva upgrade-uri, au dus la abandonarea lui pe moment. Doar că nu am mai revenit la el. Nu a ajutat nici faptul că în preajma lansării jocul avea neajunsuri tehnice precum bug-uri frecvente și probleme de framerate.

Într-un fel, sunt fericit că am așteptat până acum, pentru că Days Gone pe PC în 4K reprezintă o alternativă mult mai bună decât era pe PS4 la lansare. Din câte îmi dau seama însă, experiența pe un PlayStation 5 va fi similară, diferența fiind rezoluția 4K non-nativă, dobândită prin metoda „checkerboarding”. Cred totuși că oricare dintre aceste opțiuni va fi bună în 2021. Asta doar dacă aveți și hardware-ul necesar, întrucât și PS5 și plăcile video high-end sunt greu de obținut.

Versiunea de PC este bine pusă la punct din punct de vedere tehnic

Personal, am reușit să fac experiența de joc din versiunea de PC și mai apropiată de cea de pe consolă folosind un gamepad DualShock 4. Acesta este recunoscut automat de joc, inclusiv butoanele afișate pe ecran fiind cele de PlayStation. Trebuie menționat că, față de un gamepad de Xbox, acest model are câteva funcții în plus în Days Gone: scurtături pe touchpad către secțiunile principale ale meniurilor.

De altfel, meniurile din Days Gone sunt destul de stufoase și poate că uneori prea complicate. Există mai multe pagini cu „fire narative”, sau numeroase pagini cu upgrade-uri, multe dintre ele fiind aproape inutile. Poate că, odată cu tranziția către PC, aceste meniuri ar fi putut fi puțin îmbunătățite, dar „n-a fost să fie”.

Am jucat Days Gone în condiții care pot fi considerate ideale pe PC. Cu un RTX 3080, pe un televizor OLED conectat la PC în 4K la 120 Hz cu HDR și cu G-SYNC activat, Days Gone se vede, se mișcă și se controlează foarte bine (medie de peste 80 FPS). Desigur, experiența cu jocul va varia în funcție de configurația fiecăruia, însă, fiind un joc bazat pe Unreal Engine, bine optimizat, va fi ușor să-l rulezi pe orice sistem de gaming de medie sau mai bun, cu setările vizuale înalte.

Dar există și niște limite în ceea ce poate oferi o versiune de PC. Vorbim totuși despre un joc din 2019. Grafica nu este mult diferită la nivel de geometrie față de varianta originală de PS4, dar texturile la rezoluție mai mare ajută foarte mult în îmbunătățirea detaliilor, iar posibilitatea de a seta jocul în 4K face totul să arate mai bine, de la mediile de joc la fețele personajelor. Și framerate-ul ridicat ajută. Dacă ai un monitor cu refresh de 120 sau 144 Hz și hardware-ul neceasar, deja poți rula jocul la framerate dublu față de un PlayStation 5.

Personajele principale în special arată foarte bine, dar Days Gone are aceeași problemă pe care o avea și Horizon: Zero Dawn, un alt joc de PlayStation care a ajuns și pe PC: personajele secundare au primit o atenție mult mai mică, fețele și texturile lor fiind semnificativ mai puțin detaliate.

Trebuie să recunosc că, în ciuda faptului că nu beneficiază de pe urma noilor efecte RTX și nici nu oferă suport pentru DLSS, Days Gone este în anumite momente unul dintre cele mai arătoase jocuri pe care le-am jucat pe un PC. Peisajele din această versiune fictivă a statului Oregon din SUA sunt impresionante uneori, în timp ce efectele meteorologice sunt foarte „artistice” în lumina potrivită. Dacă aveți la dispoziție un televizor cu HDR competent (un OLED sau QLED), este absolut necesar să jucați jocul așa pentru o experiență vizuală mult îmbunătățită. Răsăritul de soare în Days Gone sau felul în care se vede luna printre copacii din păduri sunt cu adevărat memorabile.

Gameplay-ul este neschimbat… din păcate

Partea vizuală este importantă, însă nu face jocul 100% digerabil atunci când vine vorba despre gameplay, de exemplu. Primele zece ore (din peste 30, doar pentru povestea principală și majoritatea misiunilor secundare) sunt lente, gameplay-ul reprezentând o cursă continuă după materiale de crafting și benzină pentru motocicletă. De altfel, fiecare upgrade pentru motocicletă pare să îmbunătățească experiența de joc, scoțând din limitările de survival: un rezervor mai mare nu te mai obligă să cauți benzină din 5 în 5 minute, rezistența mai mare a motocicletei nu te mai obligă să tot „șurubărești” la motor pentru a o ține în funcțiune, iar upgrade-urile de viață și stamina îți permit să te poți lupta cu mai mare încredere împotriva hoardelor de freakers și taberelor rivale de oponenți umani.

Problema este că pentru a putea accesa upgrade-urile care fac jocul „fun”, trebuie să parcurgi aproape jumătate din el. Sigur, firul narativ te poate ține în priză până acolo sau chiar până la final, dar există și riscul să te plictisească „ciclul” de gameplay. Asta pentru că Days Gone este un joc bazat pe o formulă care se tot repetă: ai mai multe tabere de supraviețuitori, fiecare cu propria monedă de schimb și cu propria ofertă de upgrade-uri și arme. Iar fiecare tabără îți oferă misiuni prin care câștigi încrederea și creditele necesare pentru a putea accesa upgrade-urile. Problema este că misiunile și activitățile sunt în mare parte la fel de la începutul și până la sfârșitul jocului.

Vei urmări și elimina mai mulți foști membri ai facțiunilor care fie se ascund în tabere inamice, fie vor fugi pe motociclete, sau vei salva supraviețuitori, vei face câte unul sau două fetch quest-uri per tabără și o vei lua de la capăt de fiecare dată când descoperi o nouă zonă. Problema este că doar așa poți accesa echipamentul de rang superior, iar dacă acest stil nu te „prinde”, probabil că nu vei avea răbdarea necesară să duci jocul la bun sfârșit.

Măcar partea efectivă de „joc” este destul de bine pusă la punct. Odată ce motocicleta nu se mai comportă de parcă ai avea o gaură în rezervor, iar armele încep să fie mai precise și mai puternice (există o selecție destul de mare de arme semi automate, de asalt, shotgun-uri, pistoale sau sniper-e), poate deveni distractiv să cureți o tabără de anarhiști sau să te lupți cu „freakerii”. Ba chiar la un moment dat, pe dificultatea „normală” mi s-a părut că jocul devine foarte ușor. Atât timp cât ești în stare să țintești la cap, nu vei avea probleme. Days Gone nu este cel mai bun shooter la persoana a treia însă, iar partea de stealth, deși rudimentară, își face treaba.

Din multe puncte de vedere mi-a adus aminte de cele mai recente jocuri Assassin’s Creed, care par că nu se mai termină. Ce este ciudat însă la Days Gone este faptul că, structural, povestea sa ar putea fi folosită pentru a dezvolta mai multe sezoane dintr-un singur serial, apărând pe parcurs mai multe puncte în care povestea s-ar fi putut încheia cu mici ajustări narative. Studioul Sony Bend a preferat însă să includă prea multă poveste într-un singur joc, după care a umplut spațiile dintre secțiunile narative cu activități repetitive. Nu aș spune însă că Assassin’s Creed nu ar fi repetitiv după un punct, însă măcar activitățile sunt ceva mai diversificate acolo.

Ce m-a deranjat, însă, este faptul că una dintre cele mai interesante activități secundare, cea care a fost prezentată chiar la dezvăluirea jocului din 2016 – luptele cu hoarde de sute sau mii de „freakers” –, devine disponibilă foarte târziu în joc, spre final. Ba chiar multe dintre aceste confruntări sunt disponibile doar după ce povestea principală este finalizată. Măcar pe parcursul poveștii câteva dintre aceste activități sunt obligatorii, deci cei care ajung spre finalul jocului se vor confrunta totuși cu hoardele.

La 750 de zile de la lansarea pe PS4, Days Gone de PC nu este o capodoperă, dar nici un titlu de ignorat

Am recitit din nou recenzia colegului Cosmin pentru varianta de PS4 și nu pot fi atât de vehement împotriva poveștii din Days Gone. Ba chiar am fost surprins că pe mine m-a lăsat la final mult mai satisfăcut. Și da, sunt de acord cu el în raport cu faptul că actorii principali fac o treabă foarte bună în portretizarea personajelor. Deacon St. John, protagonistul, interpretat de Sam Witwer (actorul care i-a dat viață și lui Starkiller din Star Wars: The Force Unleashed), este un personaj ușor de plăcut, în ciuda faptului că, pe parcursul jocului poate că nu ești de acord cu toate deciziile sale, iar anumite replici ale sale sunt cam „dubios” alese.

Din punct de vedere al producției, mi se pare ciudat că în acest univers, clar inspirat de filme și seriale cu motocicliști, dar cu o acțiune într-un univers post apocaliptic, unde toată lumea a renunțat la mașini și alte vehicule în favoarea chopper-elor (o alegere ciudată, având în vedere faptul că sunt extrem de zgomotoase, iar „freakerii” sunt foarte sensibili la zgomote), nu este mai mult accent pus pe componenta asta. De exemplu, nu există o mecanică de „gașcă” de motocicliști, experiența de joc fiind în mare parte una solitară. Iar faptul că Deacon a fost într-o astfel de gașcă nu este un aspect foarte important pentru poveste. De altfel, mă așteptam să ascult ceva muzică de motocicliști supărați pe parcursul jocului. Din păcate, soundtrack-ul este sublim, dar lipsește cu desăvârșire. Apar în anumite momente câteva melodii care marchează anumite secvențe importante de poveste, dar în rest… liniște. Metalele grele se aud doar de la impactul motocicletei cu diversele obstacole din decor.

În concluzie, este bine că Days Gone primește o nouă viață pe PC. Poate că succesul pe această platformă îi va împinge pe cei de la Sony să aducă și alte jocuri de PS4 pe această platformă mai repede și poate că așa vom primi și o continuare care să repare neajunsurile acestui titlu. Și, spre diferență de alte portări de pe console din ultimii ani, varianta de PC a lui Days Gone este una bună, care îmbunătățește jocul din multe puncte de vedere.

Dacă ai însă la dispoziție un PlayStation 4 Pro sau un PlayStation 5, probabil că va fi însă mai greu de justificat cumpărarea lui Days Gone la preț întreg pe PC, când jocul este disponibil gratuit pe baza abonamentului PlayStation Plus Collection, sau la reduceri foarte mari în varianta pe disc și deseori chiar și pe PlayStation Store, în format digital.