Super Mario 3D World + Bowser’s Fury Review: porție dublă de Mario

În luna septembrie a anului trecut, Nintendo anunța aniversarea a 35 de ani de la lansarea originalului Super Mario Bros. și dezvăluia mai multe jocuri cu Mario care aveau să fie lansate în următoarele șase luni pentru Nintendo Switch. Ei bine, după Super Mario Bros. 35, Mario Kart Live Circuit și colecția Super Mario 3D All-Stars, a venit momentul și pentru ultimul titlu din această serie: Super Mario 3D World + Bowser’s Fury. La fel ca în cazul pachetului All-Stars, nu vorbim obligatoriu despre un joc complet nou, însă cantitatea de conținut nou inclusă aici este totuși surprinzătoare.

La prima vedere ai putea spune că avem de-a face cu încă o portare de pe Wii U pe Switch la preț întreg, însă ceea ce se găsește aici ar putea justifica costul pachetului. Asta pentru că nu primești doar o relansare a lui Super Mario 3D World, joc care a debutat în 2013, ci și un joc Mario complet nou. Chiar dacă inițial părea că Bowser’s Fury este doar o lume nouă pentru 3D World, se pare că Nintendo a realizat un joc complet nou, chiar dacă nu la fel de ambițios precum altele din seria principală.

Super Mario 3D World

Pentru că Super Mario 3D World pare să fie „carnea” acestui pachet, voi vorbi mai întâi despre el, înainte să ajung la adevărata noutate. Acesta a fost unul dintre cele mai bune jocuri pentru consola Wii U, însă nu a fost niciodată considerat un adevărat Mario „3D”, în ciuda numelui. Iar adevărul este că 3D World este cumva la granița dintre jocurile 2D și cele 3D din această franciză Nintendo.

Și asta pentru că abordează o structură similară cu jocurile 2D, unde nivelurile succesive sunt plasate pe o hartă, iar fiecare în parte este independent de celelalte. Ba chiar fiecare nivel în parte are câte o temă sau o mecanică de joc pe care se bazează și, în general, fiecare în parte este unic în abordare. Totuși, la fel ca în cazul nivelurilor din jocurile 2D, nivelurile au un început și un sfârșit, „ieșirea” fiind celebrul steag pe care Mario și prietenii săi trebuie să sară.

Singura asemănare reală cu un joc Mario 3D este faptul că mediile de joc sunt tridimensionale, însă chiar și la nivel de gameplay, acest titlu tot spre jocurile 2D înclină. Power Up-uri precum Fire Flower sau Tanooki Suit amintesc de jocurile clasice din serie, în special de Super Mario World de pe SNES, sau de recentele New Super Mario Bros. Chiar și la nivel de control ești limitat la câteva abilități și nu ai la dispoziție tot „arsenalul” acrobatic al jocurilor 3D anterioare, precum Super Mario 64, Super Mario Galaxy sau recentul Odyssey (acesta a fost oricum lansat după originalul 3D World).

Dar Nintendo folosește aceste limitări autoimpuse inteligent, integrând abilitățile fiecărui costum pe care Mario îl poate dobândi în design-ul nivelurilor. De exemplu, în Mario 3D World și-a făcut prima dată apariția Cat Mario, iar acest costum este folosit poate uneori excesiv, întrucât este cel care permite cățărarea pe pereți. Astfel se deschid noi oportunități de design. 3D World este probabil jocul Mario care pune cel mai bine în valoare design-ul vertical în nivelurile de platforming ale seriei, tocmai datorită faptului că nu mai depinzi exclusiv de săritura lui Mario pentru a ajunge în locuri greu accesibile.

Totuși, perspectiva pe alocuri ciudată ar putea să dea bătăi de cap unor jucători, întrucât uneori este greu de apreciat corect unde vei ateriza atunci când sari din cauza unghiului fix. Iar acest lucru este cauzat de faptul că acest joc este derivat din alt titlu Mario, dar de pe 3DS: Super Mario 3D Land. Acela însă avea avantajul că toate consolele 3DS de la acel moment erau echipate cu un ecran 3D, lucru care ajuta enorm în secvențele de platforming în niveluri de acest gen.

Nivelurile sunt de fiecare dată impresionante din punct de vedere vizual, fiecare având măcar un element distinctiv, fie că vorbim despre plasarea elaborată a obstacolelor sau despre utilizarea inteligentă a mediului de joc. Iar fiecare dintre aceste niveluri include destul de multe elemente ascunse, puzzle-uri și colecționabile, încât te vei întoarce de mai multe ori pentru a descoperi tot ce are de oferit fiecare stagiu în parte. Faptul că nivelurile sunt prezentate dintr-o perspectivă de obicei fixă, cu o cameră amplasată sus, conferă un „look” unic acestui joc. Totul seamănă cu o machetă, sau cu o construcție de piese LEGO, lucruri care descriu în general un loc de joacă, și exact asta este Mario 3D World.

Este un joc în care toată lumea poate să dea frâu liber imaginației. Totuși nu vorbim despre creativitate aici, pentru asta există Super Mario Maker 2. Este vorba mai degrabă despre încurajarea curiozității jucătorului, și împingerea lui spre explorare. Iar nivelurile din Mario 3D World sunt construite în așa fel încât să poată fi jucate de toată lumea, fie că vorbim despre cei mici sau despre adulți în toată firea. Iar faptul că tot jocul poate fi abordat în mod cooperativ chiar încurajează ca toți aceștia să joace împreună, până într-un anumit punct.

Super Mario 3D World pe Switch permite pentru prima dată multiplayer online, o alegere inspirată, având în vedere contextul pandemiei din prezent. Pentru acest review am jucat însă tot jocul în mod co-op offline, întrucât jocul nu era încă lansat oficial și nu aveam cu cine altcineva să colaborez online. Având însă în vedere experiența similară cu Mario Maker 2, am rezervări referitoare la experiența online pe care Nintendo o poate oferi într-un platformer, mai ales într-unul care necesită precizie și coordonare în anumite situații. Rămâne de văzut cum se prezintă acest aspect după data de 12 februarie 2021, atunci când jocul va ajunge în magazine.

Referitor la design-ul jocului, este destul de clar că a fost inițial construit pentru single player, iar apoi a apărut și ideea de gameplay cooperativ. Asta pentru că pot apărea destul de multe momente frustrante atunci când joci cu cineva. Camera este fixă și urmărește un singur jucător, dar nu întotdeauna pe același. Parcurgând în două persoane tot jocul, camera își schimba prioritatea aleatoriu. Iar asta duce la anumite momente de frustrare. La fel ca în cazul oricărui platformer, sugestia mea este să jucați alături de un partener de skill apropiat, mai ales în condițiile în care viețile tuturor jucătorilor sunt la comun, iar un jucător care nu poate ține pasul poate să ducă întreaga echipă la un ecran de Game Over destul de rapid. În special nivelurile dinspre finalul jocului vor da bătăi de cap unor echipe „neechilibrate”.

Dar Nintendo nu a putut să nu ofere și ceva conținut extra în Mario 3D World pentru Switch. Pe lângă jocul inițial, cu nivelurile și personajele originale, apar și câteva lumi „bonus”. Acestea sunt un soi de niveluri pentru „avansați”, care folosesc drept bază stagiile deja existente, dar sunt complet remixate. Nu sunt în niciun caz pentru cei care au probleme în nivelurile obișnuite și necesită foarte multe „steluțe” verzi pentru a le putea debloca. Și pentru ca „pachetul” să fie și mai atrăgător, pe lângă cele patru personaje originale, Super Mario 3D World primește încă unul bonus, care poate fi deblocat abia după terminarea jocului principal: Rosalina din Super Mario Galaxy. Personajul poate fi apoi folosit în toate nivelurile. Și mai există un bonus: Luigi Bros., un reskin al jocului original Mario Bros. (nu, nu Super pe care îl știe toată lumea, ci jocul mai obscur în care Mario și Luigi se luptau cu Koopa Troopas prin canale).

Per total, Super Mario 3D World este un joc Mario bun, iar acum, cu extra conținut, devine, chiar și de unul singur, un „pachet” semnificativ mai atrăgător. Dacă nu am vorbit despre performanță înseamnă că totul este ok. Avem 60 de cadre pe secundă tot timpul, iar grafica, deși simplă în stilul caracteristic Mario, arată excelent în toate situațiile, ba chiar include și efecte avansate precum reflexii în timp real, depth of field și umbre realiste în anumite situații, dar, oricum, nu pentru asta joci Mario. Iar muzica se ridică la nivelul oricărui joc Mario din ultima perioadă, fiind înregistrată cu instrumente reale de o orchestră. Poate că melodiile nu sunt la fel de grandioase precum cele din Mario Galaxy sau Odyssey, însă se potrivesc perfect atmosferei fiecărui nivel în parte.

Super Mario 3D World este ușor de recomandat oricui are un Nintendo Switch, însă puțin mai greu de justificat pentru cei care l-au jucat deja pe Wii U, pentru că este, în esență, același joc, cu o serie de niveluri remixate adăugate sub formă de bonus. Având însă în vedere cât de puțini l-au parcurs pe vechea platformă, probabil că majoritatea celor care dețin un Switch ar trebui să aibă și acest titlu în colecția de „must have-uri”, care tot crește pe această platformă.

Bowser’s Fury

Cea de-a doua parte a acestui pachet este reprezentată de Bowser’s Fury, un joc complet separat de Mario 3D World, chiar dacă nu complet străin de acesta. Este interesant însă faptul că nu avem parte de joc „Mario” principal, întrucât numele protagonistului nu se regăsește deloc în titlu. Acesta pare să fie mai degrabă un titlu experimental, care combină mai multe elemente din diverse jocuri Mario și introduce pentru prima dată un mediu complet deschis.

La prima vedere, Bowser’s Fury este un joc Mario 3D, similar cu Mario 64, Mario Galaxy sau Mario Sunshine, dar asta nu se reflectă în design-ul nivelurilor și în sistemul de control. Chiar dacă ai la dispoziție libertate de mișcare prin mediul de joc, Mario nu este mult mai bine echipat să parcurgă acest decor decât este în Mario 3D World. Iar asemănările între aceste două jocuri vor fi din ce în ce mai evidente cu cât avansezi prin acest titlu. Tematica cu pisici este prezentă și în Bowser’s Fury, multe dintre Power Up-urile din 3D World se regăsesc și aici, în timp ce abilitățile acrobatice ale lui Mario nu sunt prezente în acest titlu.

Asta face jocul să pară puțin rigid în control, întrucât te atrage cu iluzia unui joc Mario cu perspectivă 3D, dar te limitează la controlul unui titlu mai degrabă cu design 2D, sau cel puțin precum Mario 3D World, care este undeva la mijloc. Măcar avem de-a face cu niveluri care nu sunt similare cu nimic din ce am întâlnit anterior în niciun tip de joc Mario, bazate în special pe insule suspendate.

Spuneam că avem un mediu deschis și chiar cred că putem numi acest titlu drept primul Mario „open world”. Iar Nintendo nu ia astfel de decizii fără să le adapteze la propriul stil. În locul nivelurilor independente succesive sau al unui hub din care alegi câte un nivel în parte, în Bowser’s Fury ai la dispoziție mai multe insule într-un arhipelag vast. Acestea sunt grupate pe zone, iar între aceste zone poți călători pe un Plessie, un soi de dinozaur plutitor, pe care l-am întâlnit prima dată în Mario 3D World. Acesta servește drept vehicul, dar există și obiective care pot fi realizate doar pe apă, deci doar cu ajutorul acestuia.

Fiecare insulă în parte are mai multe obiective, care se deblochează succesiv odată ce le-ai terminat pe cele anterioare, iar design-ul lor este similar cu cel al unui nivel clasic dintr-un Mario 2D sau din Mario 3D World, cu început și final clar definite. Totuși, unele obiective nu necesită obligatoriu parcurgerea „nivelului”. Plus că poți oricând abandona insula și merge pe alta, întrucât jocul este tot timpul deschis. Asta asigură că nu te vei „bloca” niciodată, întrucât întotdeauna vei găsi ceva de făcut în joc.

Plus că, din când în când, planurile îți sunt date peste cap de însuși Bowser, care în acest joc este corupt de o cerneală neagră, ce îl transformă într-un veritabil „kaiju”, înalt cât o insulă și reprezintând o amenințare permanentă. Mi-a amintit cumva de Dahaka din Prince of Persia Warrior Within sau de Nemesis din Resident Evil 3, acesta putând apărea în orice moment. Ba chiar anumite obiective necesită prezența lui pentru a putea fi accesate. Desigur, Mario nu este tocmai neputincios în fața lui. Realizarea unui obiectiv în prezența lui Bowser (colectarea unui Cat Shine) îl rănește și îl trimite înapoi la „culcare”, până data viitoare, adică până peste câteva minute. Dacă strângi destule Cat Shines într-o zonă a arhipelagului, deblochezi un clopoțel mare, capabil să îl transforme și pe Mario într-un Cat Mario imens, care poate să se lupte de la egal la egal cu Bowser. Ba chiar și loviturile pe care le-a primit Bowser prin realizarea de obiective de până atunci rămân valabile în acea luptă.

Totuși, Bowser este singurul boss din joc, iar luptele cu el pot deveni repetitive în timp, însă din punct de vedere vizual, acestea rămân întotdeauna impresionante. Din păcate nu sunt foarte complexe, în stilul caracteristic Mario, fiind bazate pe repetarea acelorași trei mecanici de luptă de fiecare dată. Dar nici jocul nu este tocmai lung, putând parcurge majoritatea nivelurilor până la lupta finală în doar câteva ore… în jur de 4-5. De aceea zic că este vorba mai degrabă despre un titlu experimental, iar lecțiile pe care Nintendo le va învăța de aici vor fi cel mai probabil aplicate într-un titlu viitor.

Și, la fel ca Mario 3D World, și acest titlu are o componentă cooperativă, dar nu la fel de dezvoltată. Poți juca alături de un alt jucător tot jocul, cel de-al doilea preluând controlul lui Bowser Jr. Acesta nu are aceleași abilități ca Mario, ci poate doar să atace inamicii și să activeze anumite elemente din joc. Este un soi de copilot mai degrabă, asemeni pălăriei din Mario Odyssey. Și atunci când joci singur, Bowser Jr. este controlat de AI, iar Nintendo oferă chiar și setări pentru acest AI, dacă să fie mai agresiv sau să te ajute mai mult sau mai puțin. Setările implicite funcționează foarte bine.

La nivel tehnic însă, Bowser’s Fury pare să fie puțin cam ambițios pentru capabilitățile consolei Nintendo Switch. Acest titlu funcționează cu o rezoluție dinamică, iar în anumite momente se observă cum totul devine mai „low-res”, iar instanțele în care Bowser atacă, când începe ploaia și se întețește furtuna și implicit apar multe efecte de particule, duc și la scăderi de framerate. În general, framerate-ul rămâne în jurul a 60 de cadre pe secundă, însă prezentarea de ansamblu pare puțin mai „prăfuită” decât cea a lui Mario 3D World, chiar dacă, la nivel tehnic, avem de-a face cu efecte vizuale mai avansate.

Trebuie să recunosc că am fost surprins de această parte a pachetului, însă nu consider că Bowser’s Fury se ridică la nivelul unui joc standalone cu Mario. În primul rând pentru că unele dintre elemente nu par să se îmbine atât de bine. Chiar dacă lumea jocului este deschisă, nu se pune mare accent pe acest lucru. Jocul tot este bazat pe niveluri, chiar dacă poți intra și ieși din ele fără să accesezi un meniu, doar plecând spre altă zonă. Apoi, cantitatea de conținut în comparație cu un joc Mario obișnuit este mult mai mică. Dar cel mai grav mi se pare faptul că ai o lume deschisă care ar permite multă experimentare și explorare, dar ai la dispoziție o schemă de control gândită pentru un alt tip de joc, mai limitat.

Totuși, Bowser’s Fury este un platformer destul de bun, dar este de înțeles de ce Nintendo a ales să nu îl lanseze într-un format standalone. Este posibil ca acesta să apară și separat în format exclusiv digital cândva în viitor, însă, dacă nu aveți interes pentru Super Mario 3D World din pachetul de față pentru că l-ați jucat deja și vreți doar să vedeți această componentă, nu mi se pare că merită de unul singur prețul.

Concluzii

Totuși, când pui tot ce oferă pachetul Super Mario 3D World + Bowser’s Fury în balanță față de prețul cerut, acesta nu este tocmai exagerat. Avem un joc relansat cu destul de mult conținut extra, alături de un nou titlu de dimensiuni reduse din seria Mario. Sigur, pachetul 3D All-Stars includea trei jocuri complete, chiar dacă mai vechi, însă, pentru mulți dintre posibilii clienți, în cazul de față ambele au șansa de a fi considerate titluri complet noi. Garantat, niciunul dintre acestea nu se numără printre ceea ce are seria Mario mai bun de oferit, însă, ca titluri secundare și în lipsa unui nou joc Mario 3D principal care să continue în direcția în care a mers Odyssey, Mario 3D World și Bowser’s Fury sunt genul de „comfort food” care te lasă sătul la finalul „mesei”.