Cyberpunk 2077 PC Review: un carusel de emoții, imagini și probleme

Cyberpunk 2077 este, fără îndoială, cel mai mediatizat joc video al acestui sfârșit de an, numele RPG-ului produs de CD Projekt RED aflându-se, în ultimele săptămâni, pe buzele tuturor. Și rareori am văzut un produs mai contestat, majoritatea acuzând lipsa de finisare a jocului în raport cu promisiunile făcute, anii petrecuți în dezvoltare și numeroasele sale amânări. Totuși, la fel ca în cazul lui The Last of Us Part II, foarte multe lume vorbește din auzite, din ce au citit în postările prietenilor sau din cele 10 – 15 minute vizionate pe YouTube sau Twitch. Cum se joacă și, mai important, cum se “simte” Cyberpunk 2077: asta vom încerca să explicăm în acest review.

Înainte de a continua, vă invit din nou să parcugeți primele noastre impresii despre Cyberpunk 2077, unde am oferit mai multe detalii despre partea de început a jocului și despre unele dintre elementele sistemului de RPG folosit de CD Projekt RED. Marea majoritate a lucrurilor enunțate atunci rămân valabile și în acest review final, deci chiar nu avea rost să le repetăm.

De asemenea, ca mențiune foarte importantă: Go4Games a cerut celor de la CD Projekt RED, și a primit pentru acest test, versiunea pentru PC a jocului. Așadar, în acest review ne vom rezuma la experiența de joc și problemele din ediția pentru PC a lui Cyberpunk 2077. Știm că pe console situația nu este tocmai roz, că jocul se prezintă surprinzător de bine pe Google Stadia, însă nu putem emite păreri asupra acestor versiuni, pe care nu am avut ocazia să le încercăm personal. Așadar, tot ceea ce veți citi în continuare se referă la versiunea pentru PC a jocului.

Cyberpunk 2077 nu este un open world tipic

Subtitlul de mai sus sumarizează destul de bine ce încercăm să zicem: Cyberpunk 2077 nu oferă experiența pe care ai putea-o aștepta de la un joc open world tipic. Poate pentru că acele activități opționale, caracteristice titlurilor de acest gen, lipsesc aparent (deși există și aici obiecte de colecționat, mașini de găsit etc.).

Poate pentru că, la început, obiectivele principale din Cyberpunk 2077 pălesc, cel puțin din punct de vedere cantitativ, în comparație cu abundența sa de quest-uri secundare. Sau poate pentru că multe dintre aceste misiuni secundare au o “abordare” foarte bogată și complexă, mult peste ceea ce întâlneam în corespondentele din alte jocuri open world.

Și poate pentru că această prezentare din quest-urile importante ale jocului, fie principale sau secundare, este extrem de “cinematică”, cu expozițiuni lungi, dialoguri stufoase, pline de însemnătate, care, cel puțin la început, riscă să eclipseze acțiunea propriu-zisă. Astfel, poate că mulți dintre cei ce caută doar adrelina imediată vor fi dezamăgiți.

Ba, mai mult, chiar și atunci când ajungi în mijlocul schimburilor de focuri sau al infiltrărilor stealth, ai senzația că “fluența” jocului și a mecanicilor acestuia (fie că vorbim despre hacking, mânuirea armelor melee sau de foc, despre stealth sau platforming) nu este la nivelul altor titluri specializate pe fiecare categorie în parte. Și nici măcar la standardul impus de alte jocuri multilateral dezvoltate, precum sunt cele din seria Dishonored, spre exemplu.

Sigur, toate elementele funcționează la un nivel de bază, însă este clar că se putea mai mult (un exemplu evident în acest sens este dispunerea și gestionarea deficitare ale inventarului din joc). Pe de altă parte, atunci când am purtat diferite discuții cu amicii referitor la modalitățile prin care ei au rezolvat anumite situații din Cyberpunk 2077, am rămas surprins să aflu că fiecare dintre noi am găsit cate o soluție diferită.

Iar acest gen de “croire” a unei experiențe personalizate pentru fiecare tip de jucător (și pentru gusturile acestuia) ar trebui să fie “scopul suprem” al unui joc RPG. Și Cyberpunk 2077 reușește asta, chiar dacă nu în cel mai satisfăcător și lipsit de probleme mod cu putință.

Frânturi de poveste, sentimente de neuitat

Însă nu acest gen de gameplay analizat “minut cu minut” este ceea ce împresionează la Cyberpunk 2077, ci mai degrabă complexitatea anumitor relații pe care reușești să le închegi de-a lungul poveștii, precum și satisfacțiile sau dezamăgirile pe care le trăiești, de pe urma acestora, mai târziu.

Și, din acest punct de vedere, Cyberpunk 2077 reușește să se aprope foarte mult de realitate. Am simțit că, într-adevăr, mă apropii de un NPC într-o manieră asemănătoare cu o relație pe care aș putea-o avea cu o persoană reală, am trăit momente ce m-au ridicat la cer într-un concert live pe care pandemia mi l-a interzis în viața de zi cu zi, dar am și trecut printr-o dezamăgire profundă și o durere sufletească ce mi-a adus aminte de pierderea unei persoane dragi din viața reală.

Acestea sunt amintirile pe care le voi păstra vii în memorie timp de ani după ce am terminat Cyberpunk 2077, și nu neapărat părerile pro și contra caracteristice unui asemenea review. Acestea sunt argumentele care, cel puțin pentru mine, transformă acest joc într-unul dintre cele mai bune și memorabile pe care am avut ocazia să le încerc în 2020.

Festival de bug-uri

Pe de altă parte, nu trebuie să ne ascundem după deget: chiar și după aplicarea celor mai recente update-uri, Cyberpunk 2077 rămâne, în continuare, un joc plin de bug-uri. Partea plină a paharului este că nu am întâlnit nimic cu adevărat grav, “game breaking”, care să-mi stopeze progresul.

În schimb, nu pot omite din acest review multitudinea de probleme și problemuțe prezente în Cyberpunk 2077: coliziuni dubioase între personaje și mediul înconjurător sau între vehicule, NPC-uri complet neanimate (atât în open world, cât și în secvențele cinematice), animații ale corpului eroului principal fie blocate, fie absente în cinematicele first person, sau chiar quest-uri întregi de infiltrare, în care AI-ul adversarilor s-a blocat complet, permițându-mi să le parcurg în doar 1-2 minute, complet nedetectatat, chiar dacă treceam prin câmpul lor vizual. Iar lista poate continua.

Din fericire, crash-urile frecvente, raportate de o mulțime de alți jucători, nu s-au regăsit în “meniul” personal din Cyberpunk 2077. Pe parcursul a peste 30 de ore de gameplay, am avut parte de un singur crash, și acela mai mult un freeze, în mijlocul unei lupte acerbe, când imaginea a “înțepenit” definitiv, însă sunetul a continuat. Am închis jocul din Task Manager, l-am repornit, am încărcat cea mai recentă salvare și totul a fost ok.

Încântare vizuală, performanță invers proporțională

Și dacă tot am ajuns la partea tehnică a jocului, ce am afirmat în primele impresii rămâne valabil: pe configurația personală de test – Intel Core i7 6700, 16GB memorie RAM și placă video video NVIDIA GeForce 2080Ti cu 11GB memorie video –, folosind preset-ul grafic Ray Tracing Ultra, rezoluția 2560×1440 și DLSS pornit pe profilul Auto, am avut parte de o experiență cât de cât ok, chiar dacă departe de un framerate constant de 60fps.

Consider însă că lucrurile câștigate în ceea ce privește calitatea vizuală, în special ce ține de iluminarea globală și reflexiile Ray Traced, merită din plin efortul de a sacrifica câteva cadre pe secundă. Totuși, să nu vă așteptați la framerate-uri jucabile, chiar și pe sisteme high end, dacă optați pentru activarea efectelor de Ray Tracing fără DLSS. Semn că, în ciuda faptului că arată foarte bine, nici optimizarea nu este punctul forte al lui Cyberpunk 2077.

Și ca o ultimă mențiune referitoare la realizarea tehnică a jocului, poziționarea 3D a sunetului, în special atunci când folosiți căști, este impresionantă, depășind, spre exemplu, tot ce am avut ocazia să aud redat prin intermediul sistemului Tempest 3D de pe PlayStation 5.

Iar, când vorbești de porțiunea audio din Cyberpunk 2077, nu poți să nu menționezi vocile, dialogurile și interpretarea acestora fiind la cel mai înalt nivel. Până și Keanu Reeves, un actor nu neapărat celebru datorită expresivității sale, a reușit să-i confere lui Johnny Silverhand, grație interpretării reușite, o personalitate aparte.

Concluzie

Pentru mine, la finalul procedurii de review, Cyberpunk 2077 rămâne o experiență de neuitat. Pe de-o parte, multe dintre elementele sale legate de poveste mi-au atins mai multe corzi sensibile; pe de altă parte, în niciun joc recent nu m-am mai simțit ca un veritabil beta tester precum aici.

Astfel, deși Cyberpunk 2077, cel puțin în versiunea sa actuală pentru PC, are o încărcătură emoțională și o prezentare vizuală pe care nimeni nu ar trebuie să le rateze, nota de mai jos pur și simplu nu poate fi mai mare, în acest moment, din motive cât se poate de evidente.