Call of Duty Black Ops Cold War Review: consistent și ceva mai variat

Un nou an, un nou Call of Duty. Sau mai bine zis un nou Call of Duty: Black Ops. Trebuie să recunosc că lipsa de imaginație a celor de la Activision, care au ajuns să jongleze între Modern Warfare-ul resuscitat și seria Black Ops, începe să devină un pic deranjantă. Mi-e oarecum dor de Advanced Warfare sau Infinite Warfare, jocuri ce încercau totuși lucruri noi în cadrul seriei Call of Duty. Din fericire, avem de-a face totuși cu un Black Ops reușit, în stilul primului joc din subserie, livrat cu toate componentele la locul lor: campanie single player, multiplayer tradițional și zombies. Doar că în perioada Războiului Rece, de unde și al doilea subtitlu al jocului – Call of Duty: Black Ops Cold War.

Campanie familiară, însă mult mai variată

Dacă ai fost un fan al atmosferei și personajelor din primul Call of Duty: Black Ops, te vei simți ca acasă în Cold War. Și asta pentru că vei da nas în nas cu aceleași personaje din acel joc, ba, mai mult, vei avea ocazia să reintri în pielea lui Alex Mason în cateva misiuni, dar și pentru că atmosfera, în general, este oarecum similară. De această dată însă, cu binecuvântarea președintelui Ronald Reagan, lupți împotriva amenințării sovietice.

Familiaritatea aceasta are și părți pozitive, dar și anumite momente mai… meh. Spre exemplu, Cold War încearcă un pic cam mult să recaptureze acel farmec al poveștii și întorsăturilor de situație din primul Black Ops. Am înțeles ideea, a fost bună în acel joc, nu cred că avea nevoie de o variațiune pe aceeași temă acum. Măcar Raven Software chiar a încercat ceva pe plan narativ, cu opțiuni de dialog multiple în anumite situații, ce pot dicta deznodământul final al poveștii. Nu neapărat original, însă inițiativele de genul acesta trebuie lăudate.

Iar inovațiile din campania single player nu se opresc aici: gameplay-ul este mai variat, cei de la Raven propunând atât schimburile de focuri obișnuite pentru serie, dar și secvențe de stealth, zboruri cu elicopterul, indicii ce trebuie căutate pe parcursul nivelurilor, puzzle-uri veritabile, ba chiar și misiuni secundare, opționale. Mai mult, acum îți poti personaliza într-o anumită măsură eroul principal, optând pentru niște atribute suplimentare, precum reîncarcarea mai rapidă a armelor, recul mai puțin pronunțat etc.

Per total însă, campania din Call of Duty: Black Ops Cold War tot în jur de cinci ore durează, iar senzația finală este că ai fi vrut mai mult din fiecare tip de gameplay, parcă și porțiunile de stealth și cele de pac pac sunt… prea puține.

Multiplayer la obiect

În ceea ce privește multiplayer-ul competitiv tradițional, părerile sunt împărțite. Personal, prefer stilul acesta ceva mai simplu, la obiect, din Black Ops Cold War. Varianta inițială a jocului a fost livrată doar cu opt hărți, iar design-ul acestora este ceva mai simplist, mai direct și oarecum limitat la orizontală. O abordare mai facilă și accesibilă pentru o categorie cât mai numeroasă de jucători.

Asta nu înseamnă însă că nu avem parte și de noutăți, harta Armada, dupa părerea mea, fiind cea mai reușită atât în ceea ce privește aspectul vizual, cât și gameplay-ul. Harta este dipusă drept o flotă de nave în mijlocul oceanului, înotatul devenind la fel de important precum celelalte acțiuni pe care le desfășori, de obicei, într-un meci de Call of Duty.

Iar loadout-urile realizate pentru modul multiplayer al jocului pot fi preluate acum și în modul Zombies, unde armatele de morți vii își așteaptă, cuminți (?!?), gloanțele izbăvitoare. Mai mult, utilizatorii de console PlayStation beneficiază și de un mod de joc exclusiv, Onslaught, o variațiune de Zombies ce se desfășoară însă pe hărțile uzuale din multiplayer.

Nu în ultimul rând, în stilul titlurilor din subseria Black Ops, nu lipsește nici modul top-down shooter Dead Ops Arcade, nu foarte finisat, însă suficient pentru a mai distrage atenția jucătorilor o vreme.

Război Rece de nouă generație

Am avut ocazia să testăm ediția pentru PlayStation 5 a jocului Call of Duty: Black Ops Cold War, iar veștile bune sunt că, în sfârșit, pe console își fac apariția unele dintre caracteristicile grafice pe care, în trecut, le întâlneam doar pe PC.

Spre exemplu, posesorii de PlayStation 5 și Xbox Series X pot activa umbrele redate cu ajutorul tehnologiei de Ray-Tracing, mai realiste și exacte, fără penalități semnificative de performanță: jocul rulează în continuare, constant, cu 60 de cadre pe secundă. Mai mult, poate fi activată și opțiunea de High Framerate, în prezența unui TV ce oferă suport pentru rata de refresh de 120Hz.

Rezoluția de afișare scade, însă framerate-ul crește simțitor, existând în continuare opțiunea de a menține activate (sau nu) umbrele Ray-Traced. Cei care joacă mult multiplayer vor prefera acest mod High Framerate, perceptibil mai ales când folosiți mouse și tastatură în locul controller-ului.

Și dacă tot a venit vorba de controller, implementarea suportului pentru DualSense pe PlayStation 5 mi se pare una dintre cele mai reușite: triggerele adaptabile ale gamepad-ului reacționează diferit în funcție de fiecare armă utilizată, cu mai multe intensități ale rezistenței sau puncte de declic, în stilul unui trăgaci real.

Concluzie

Nu vă închipuiți însă că acest Call of Duty: Black Ops Cold War este cine știe ce revoluție în cadrul seriei, nici ca grafica și nici ca gameplay. Per total însă, este un pachet consistent, chiar dacă, aparent, ceva mai sărăcăcios decât în trecut. Suplinește însă în ceea ce privește varietatea, cel puțin în cadrul campaniei single player. Și, până la apariția viitorului titlu din serie, îi va ține ocupați pe fanii Call of Duty.