Deadly Premonition 2 Review: între dezastru și capodoperă

Pentru a justifica titlul recenziei trebuie să jucați Deadly Premonition 2, cred că este singurul joc unde trebuie să dai explicații pentru tot ce scrii, pentru că uneori poate părea atât de idiot, încât te întrebi dacă nu ai de-a face cu un joc care te droghează. Da, Deadly Premonition 2 este „o shaorma cu de toate”, cu unele ingrediente bine gândite, iar altele fără rost, cum ar fi varză roșie cu varză albă sau ardei iuți cu ardei kapia și șase sosuri, dacă se poate.

În 2010 mi-era un pic rușine față de amicii mei care “rupeau” Mass Effect 2, Bioshock, God of War 3 sau Red Dead Redemption, iar eu strânsesem peste 40 de ore în Deadly Premonition. Ce era și ce este și azi jocul? Un survival horror open world, unde jumătate din joc conduceai mașina, cu un control super greu, cu o grafică batjocoritoare, dar cu un voice acting excelent și cu un personaj foarte bine construit. Deși jocul avea un design vizual groaznic, chiar rușinos pe alocuri, povestea și personajele, mai ales Zach Morgan (una dintre cele mai șlefuite personalități din lumea gaming-ului), și ideea de parodie Twin Peaks m-au ținut în el.

Mă tot întrebam când se vor trezi japonezii să îl refacă, sub forma unei remasterizări ca la carte, fără bug-uri, cu o grafică decentă, când un prieten mi-a trimis un trailer. Spunea așa: după zece ani, Hidetaka Suehiro vine pe piață cu Deadly Premonition 2 – A Blessing in Disguise. Exclusiv pe Nintendo Switch, nu pe Xbox One, nu pe PC sau PS4, ci pe Nintendo Switch.

Și astfel, la ce-mi trebuie Mario, Kirby, Donkey Kong: mi-am cumpărat consola Nintendo Switch Lite (și) pentru Deadly Premonition 2.

O rușine vizuală

În ciuda unei povești, din nou, foarte, foarte bune, Deadly Premonition 2 este și acum un mic dezastru tehnic. Adoptă un nou stil artistic semi-cel shaded care amintește de jocul de Xbox One D4 – Dark Dreams Don’t Die, tot creația lui Hidetaka Suehiro. Astfel, jocul arată relativ clar pe ecranul Switch-ului, dar estetica generală rămâne o problema. Performanța scade deseori cu mult sub 20 de cadre pe secundă și ai impresia că Switch-ul tău este celebra consolă ELEKTRONIKA, cu ajutorul căreia prindeai ouăle din Nu Zaieț, Nu Pogodi, pentru a te lăuda cu recordul tău în fața prietenilor.

Dacă stăm să judecăm după reacțiile pe care le-am văzut la adresa lui Deadly Premonition 2, fanii originalului ar putea susține că este exact ce așteptau (sau chiar sperau). Suehiro, însuși, a respins în mod public îngrijorările cu privire la framerate. Și, recunosc: într-un fel, ar fi fost ciudat să vezi o continuare la Deadly Premonition, scoasă din te miri ce cotlon, cu grafică fotorealistă la 4K/60fps. Dar aș susține că este și mai ciudat să vezi un joc exclusiv, în 2020, care arată și funcționează într-un asemenea mod. Și nici update-urile recente nu au rezolvat problemele, deși au adus mici îmbunătățiri.

Zach Morgan e bolnav, bătrân, senil, cu multiple personalități

Pe de altă parte, Deadly Premonition 2 este mult îmbunătățit față de predecesor: acum poți ajunge din punctul A în punctul B mult mai ușor, chiar dacă te vei deplasa pe skateboard, pentru că ți-a fost furată mașina hibrid. Voice-acting-ul este superb, iar cultura cinematografică a personajului Francis York sau Zach Morgan conferă jocului un plus pentru cinefili. Personajul a rămas la fel, tot bipolar, cu probleme, iar al doilea titlu Deadly Premonition face legătura între prezent și trecut, cu un caz supranatural, cu dispariții de oameni și cazuri bizare. Doar că există posibilitatea ca 80-90% din publicul de pe Nintendo Switch să nu fi jucat primul Deadly Premonition, iar explicațiile sunt puține spre deloc și există riscul să nu înțelegi mare lucru. Nu de puține ori vă veți întâlni cu un Zach Morgan care vorbește singur la o masă, cu un dialog demn de Platon sau Descartes…

Oarecum, conceptul de bază din Deadly Premonition 2 este, în esență, o ascensiune directă din primul sezon al True Detective, serialul de pe HBO, unde urmăriți un tânăr din trecut și vă puneți la curent cu forma lui de om zdrențuros, obosit, bolnav, sătul de lume în prezent, pentru o altă perspectivă asupra poveștii principale (scenele din trecut sunt, de asemenea, stabilite în Louisiana, tocmai pentru a vă face să înțelegeți că tot cu el aveți de-a face, chiar dacă acum are alt nume).

Mai tragi într-o veveriță, c-așa-i la Voodoo

De data asta vei împușca și veverițe, aligatori și un fel de OZN-uri, plus câteva creaturi inspirate din voodoo. Da, voodoo e chintesența. Poți asculta The Prodigy cu Voodoo People, să îl simți pe Papa Legba în ceafă și să simți într-adevăr că joci ceva atât de ridicol. În Deadly Premonition 2, după cum vă spuneam, pentru că nu ai mașină, chiar îți vei upgrada skateboard-ul cu ajutorul cultului de proveniență africană, totul învârtindu-se în jurul tematicii voodoo.

Jocul se desfășoară într-un mediu deschis, open world, permițându-vă să explorați un oraș mic și să adunați informații despre o crimă, chiar dacă munca de detectiv are mai mult legătură cu găsirea lucrurilor pe hartă și mai puțin cu folosirea cerebrală a unor indicii. Există și acum lupte, la fel ca în primul joc și, deloc surprinzător, și aici lucrurile sunt la fel de idioate ca în primul Deadly Premonition.

În loc de concluzii…

Cred că ideea asta de joc de-a dreptul cretin mă atrage enorm, iar partea grafică pare realizată, în mod intenționat, ironic, chiar dacă, la capitolul performanță, jocul rămâne un dezastru. Oricum, Deadly Premonition 2 este foarte lung: aveți zeci de ore de investigat, de împușcat, de cultură cinematografică, de dublare a personalității, un fel de Twin Peaks cu americani, în viziune japoneză.

Puteți aștepta o reducere dacă prețul (50€) vi se pare cam scump acum în Nintendo eShop, dar, dacă sunteți fanii misterului și ați “gustat” primul joc, atunci luați-l. Este, într-adevăr, un joc de nota 6, dar uneori, cel puțin în cazul meu, ard de nerăbdare să mai joc și ceva idiot, mediocru și supranatural. Dacă ți-a plăcut ceea ce a fost bun la primul Deadly Premonition – scenariul, simțul umorului și complotul cu mai multe straturi – A Blessing in Disguise este o continuare rezonabilă. Mi-aș fi dorit doar ca lucrurile ce nu erau atât de grozave să se fi îmbunătățit, doar că Hidetaka Suehiro s-a afundat în și mai multe bug-uri. Bine, și la FCSB s-a pierdut calificarea în Europa League din cauza COVID-19… Știu, n-are nicio legătură cu textul, dar și acest review trebuia să se încheie într-o notă la fel de tâmpită precum este și Deadly Premonition 2.