După cum am făcut de fiecare dată când am avut ocazia să încercăm un titlu înainte de lansarea sa oficială şi să ne exprimăm primele impresii despre el, vă voi invita, şi în cazul noului The Dark Pictures Anthology – Man of Medan, să parcurgeţi mai întâi preview-ul nostru de luna trecută înainte să continuaţi cu această recenzie. Pe scurt, încurajaţi de succesul înregistrat de Until Dawn, cei de la Supermassive Games au decis să realizeze o întreagă antologie de jocuri horror. Primul dintre acestea este Man of Medan, o versiune modernizată a legendei ce “pluteşte” în jurul vaporului Ourang Medan, naufragiat după cel de-al doilea Război Mondial, cu echipajul decedat în condiţii misterioase.
Lăsând la o parte descrierile mai mult sau mai puţin pretenţioase, fără a ne ascunde după deget, Man of Medan este fix Until Dawn, însă cu o altă distribuţie de personaje şi o altă “legendă urbană” ce serveşte drept subiect principal. În rest, jocul se desfăşoară cam în aceeaşi manieră, grupul de tineri nu se mai refugiază la o cabană pe timp de iarnă, ci pleacă într-o vacanţă exotică pe un iaht, în căutare de epave pe fundul oceanului.
Interacţiunea cu personajele şi mediul înconjurător este similară, momentele de explorare fiind alternate cu scene intense, a căror soartă depinde, de cele mai multe ori, de executarea corectă a unui Quick Time Event. Iar această abordare este cât se poate de potrivită, un joc neavând nevoie să reinventeze roata pentru a fi de calitate: Until Dawn a fost apreciat, iar o “continuare spirituală“, precum Man of Medan, nu poate fi decât binevenită.
Şi, la fel ca în Until Dawn, hotărârile luate pe parcursul aventurii pot afecta dramatic modul în care se desfăşoară acţiunea, precum şi modalitatea în care curge povestea. O decizie pripită sau o apăsare stângace de buton pot duce la moartea unuia dintre personajele principale, jocul adaptându-se însă şi continuând până când fie povestea se încheie, fie toate personajele centrale îşi pierd viaţa. Evident, alimentat de curiozitate şi de eterna întrebare “ce s-ar fi întâmplat dacă…?”, acest fir narativ variabil asigură o rejucabilitate sporită pentru Man of Medan, ajutat de un set bogat de secrete ce trebuie descoperite şi trofee sau achievement-uri pe care le puteţi debloca.
O promisiune pe care producătorii au respectat-o este cea legată de durata de joc: o “sesiune” de Man of Medan poate fi dusă la bun sfârşit în aproximativ cinci ore, o perioadă decentă, având în vedere preţul totuşi scăzut al jocului (29,99€ pe Steam, 129,90 lei pe PlayStation Store). Totuşi, este recomandată reluarea poveştii de mai multe ori, pentru a-i descoperi toate laturile. Aici, spre deosebire de Until Dawn, Supermassive Games a venit cu nişte alternative interesante, ce pot masca repetitivitatea anumitor segment din joc. Este vorba despre introducerea modurilor de joc multiplayer, o noutate pentru aventurile interactive de acest gen.
The Dark Pictures Anthology – Man of Medan oferă două astfel de abordări multiplayer: Movie Night şi Shared Online Story. Primul propune o formulă “hot seat” în care fiecare jucător îşi alege propiul personaj şi îl controlează pe parcursul secvenţelor acestuia, cedând controller-ul următorului participant la joc atunci când personajul acestuia intră în prin plan. Nimic nemaivăzut, însă util şi distractiv, mai ales în timpul unor petreceri cu prietenii.
Share Online Story este mai interesant însă, doi jucători trăind întreaga poveste în acelaşi timp, în mod cooperativ. După cum aminteam şi în preview-ul jocului, cei doi vor interpreta diferite personaje, ce variază de la scenă la scenă. De multe ori, cei doi eroi controlaţi nu vor fi nevoiţi să rămână împreună, aceştia abordând cărări diferite, cu obiective separate. Unele dintre acestea se regăsesc şi în povestea single player, însă altele sunt complet diferite, justificând într-o oarecare măsură reluarea lui Men of Medan în acest mod de joc cooperativ.
Tot în articolul predecent aminteam şi de calitatea poveştii, vitală pentru a stabili soarta unui astfel de joc. Personal, în ciuda apariţiei unor inevitabile elemente generice ale stilului horror, m-am distrat şi relaxat cu Man of Medan, nu de puţine ori nişte situaţii aparent banale ducând la sperieturi care m-au făcut să sar de pe canapea. Iar modul în care anumite componente narative, neglijabile la prima vedere, se “leagă” spre sfârşitul poveştii este extrem de satisfăcător, dovedind că producătorii chiar au pus mult efort în “branşarea” cât mai logică a numeroaselor opţiuni narative ale jocului.
O veste bună este eliminarea aproape completă a neajunsurilor grafice amintite în preview. Timpii de loading, deşi mai deşi decât ar fi cazul, nu sunt foarte lungi, iar apariţia texturilor încărcate cu întârziere este redusă la minim, cel puţin în ediţia pentru PlayStation 4 Pro pe care am avut ocazia să o încerc. Mai există însă câteva segmente în care jocul sacadează, mai ales în timpul unor secvenţe cinematice, aceste intreruperi deranjante fiind cauzate, cel mai probabil, de încărcarea anumitor date în fundal. Din cauza acestora, rişti uneori să ratezi anumite Quick Time Events, unele chiar determinante pentru soarta poveştii şi a personajelor sale centrale.
Şi dacă tot am amintit de personaje, acestea sunt redate foarte fidel, protagoniştii fiind interpretaţi decent de actori cu experienţă, chiar dacă nu foarte cunoscuţi. Îl veţi recunoaşte cel mai probabil pe Shawn Ashmore, chiar dacă personajul său nu este tocmai cel mai important membru al grupului. Totuşi, la acest capitol, am putea spune că Supermassive Games merită traşi un pic de urechi pentru reciclarea, în unele roluri secundare, a unor actori pe care i-am mai întâlnit şi în creaţiile lor precedente (precum presupusul ucigaş din Hidden Agenda sau procuroarea din acelaşi joc).
Totuşi, producătorii merită laude pentru modul în care au “împachetat” această experienţă: The Dark Pictures Anthology nu este doar un titlu pompos, cei de la Supermassive Games fiind deosebit de serioşi atunci când prezintă Man of Medan ca parte a unei veritabile antologii horror. Precum se obişnuia în trecut, completarea anumitor capitole din joc duce la deblocarea mai multor bonusuri, printre care o serie de clipuri video de tip “making of”. Unul dintre acestea dezvăluie o scurtă istorie a antologiilor horror, apărute de-a lungul anilor în mai multe forme de divertisemnt, şi cum The Dark Pictures Anthology preia unele dintre caracteristicile de bază ale formatului. Spre exemplu, The Curator este “povestitorul” acestor experienţe horror, precum era the Crypt Keeper în serialul Tales from the Crypt, dar şi un element de legătura între privitori (în acest caz jucătorii) şi poveste şi personajele propriu-zise.
După cum v-am mărturisit deja, The Dark Pictures Anthology – Man of Medan mi-a plăcut, chiar dacă, per ansamblu, nu reuşeşte să-şi depăşească predecesorul (Until Dawn). Şi chiar dacă proaspăt introdusul multiplayer co-op online nu va avea impactul scontat, povestea ce poate fi reluată de mai multe ori şi perspectiva unor noi experienţe horror (în viitoarele titluri ale antologiei) cred că sunt suficiente pentru a acorda o şansă acestui nou univers. Până atunci însă, eu voi relua încă o dată Man of Medan în încercarea de a-i ţine în viaţă pe toţi protagoniştii sau, cine ştie, de a-i omorî unul câte unul…