Brothers: A Tale of Two Sons (Nintendo Switch) Review: acum şi cu mod cooperativ

Brothers: A Tale of Two Sons a fost o surpriză plăcută, venită parcă de nicăieri, la momentul lansării sale iniţiale din 2013. Acesta a fost unul dintre ultimele titluri de pe generaţia precedentă de console, care a prezentat o poveste cu atmosferă de basm, încadrată într-un stil de gameplay unic: jucătorul avea controlul asupra a două personaje simultan. Între timp, jocul a fost portat pe multe platforme, inclusiv pe cele mobile, iar cea mai recentă lansare a sa este pe Switch, consola hibrid de la Nintendo, care include un mod de joc exclusiv: modul cooperativ.

Pentru că grosul jocului este cantitate cunoscută, în termeni de mecanici şi poveste, nu voi mai detalia aceste aspecte ale lui Brothers. Review-ul de faţă se va concentra pe calitatea portării pe Nintendo Switch, cât şi pe modul cooperativ, posibil în special datorită controllerelor Joy-Cons.

La capitolul audio-vizual, Brothers pare să arate la fel de „bine” precum a arătat dintotdeauna. Vorbim despre un titlu cu sensibilităţi „indie”, realizat cu un buget redus. Astfel, grafica jocului este cartoony, însă se potriveşte perfect cu universul fantastic pe care Josef Fares, regizorul şi scenaristul jocului, l-a creat. Versiunea de Switch este chiar superioară versiunilor de PS3 şi Xbox 360 originale, oferind o rezoluţie crescută (greu de spus dacă aceasta atinge sau nu 1080p) şi un framerate de 60 de cadre pe secundă stabil.

De altfel, jocul pare mai degrabă orientat către rularea pe un televizor. Stilul grafic şi modul de control în doi jucători sunt mai bine experimentate pe o suprafaţă mare decât pe un ecran de 6” în jurul căruia ar trebui să se înghesuie doi jucători. La capitolul audio, versiunea de Switch nu constituie vreun upgrade, dar nici un downgrade. Cum personajele din joc folosesc o limbă inventată, este greu de apreciat calitatea actorilor, însă la capitolul auditiv, efectele sonore şi secvenţele muzicale se îmbină foarte bine cu restul elementelor.

Din punct de vedere tehnic, jocul nu a avansat în vreun fel. În continuare există mici artefacte grafice legate de umbrele personajelor şi anumite secvenţe în care personajele trec prin obiecte, însă acestea nu afectează aproape niciodată experienţa de joc. Bug-urile de acest gen sunt încă o dată o dovadă a bugetului redus al proiectului iniţial, reparaţiile fiind probabil greu de justificat după atât de mulţi ani de la apariţia originală.

Modul cooperativ implică „despărţirea” controller-ului de Switch în două. Unul dintre jucători ia Joy-Con-ul stâng, dedicat fratelui mai mare, în timp ce celălalt ia Joy-Con-ul drept, dedicat fratelui mai mic. Stilul de joc în co-op nu se schimbă aproape deloc faţă de momentul în care abordezi povestea de unul singur, însă coordonarea pare puţin mai dificilă în mod cooperativ. Cel mai probabil însă, şi parcurgerea jocului devine mai satisfăcătoare în doi, punând două minţi la contribuţie pentru rezolvarea puzzle-urilor.

Desigur, jocul avertizează utilizatorii la pornirea sa în co-op că design-ul iniţial a fost realizat pentru un singur controller, însă, parcurgând din nou jocul alături de cineva, nu mi s-a părut că există momente în care acest design să dea bătăi de cap. Atât timp cât te coordonezi verbal cu partenerul de joc, nu vor exista probleme.

Pe parcursul sesiunilor lungi de joc, Joy-Con-urile vor deveni destul de inconfortabile, însă trebuie să luăm în calcul că Brothers nu este un tocmai un titlu foarte lung. Acesta poate fi terminat în aproximativ 4-5 ore, deci poate fi parcurs într-o singură sesiune de o echipă de jucători determinaţi. O pauză undeva pe la jumătate ar trebui să evite problemele cauzate de modul în care controllerele mici sunt ţinute în mână. Desigur, există accesorii foarte ieftine în comerţ, precum suporturi din plastic pentru Joy-Cons, capabile să le facă mai mai mari şi, implicit, mai confortabile.

Durata scurtă de joc este însă şi un dezavantaj al lui Brothers. Acesta nu oferă prea multe motive pentru a fi parcurs din nou. Povestea sa emoţionantă este fascinantă prima dată când o vezi şi va rămâne cu siguranţă în minţile jucătorilor. Din acest motiv, această versiune nu este tocmai dedicată celor care au jucat deja Brothers. Varianta de Switch ar putea fi recomandată cu uşurinţă celor care parcurg acest titlu prima dată, sau care vor neapărat să îl experimenteze alături de un partener în co-op.

Preţul mic şi posibilitatea unei reduceri într-un viitor apropiat face însă Brothers ceva mai uşor de recomandat tuturor. Inclus în această versiune este şi un comentariu oferit de Josef Fares, creatorul jocului, care parcurge întreaga poveste şi oferă note personale despre procesul de producţie. Este un soi de „director’s commentary” care se găseşte de obicei pe un DVD sau Blu-Ray de film. Din păcate, comentariul nu este integrat în joc, ci este disponibil în meniu sub forma unui clip video preînregistrat.