Close to the Sun Review: imitaţie de BioShock

Fără îndoială, primul BioShock a fost un joc deosebit de important, influenţa sa făcându-se simţită şi acum, la aproape 12 ani de la apariţie. Iar cei de la studioul italian Storm in a Teacup sunt probabil mari fani ai jocului produs de Kev Levine şi Irrational Games, noua lor creaţie – proaspăt lansatul Close to the Sun – putând fi asemănată, din multe puncte de vedere, cu titlul publicat de Take-Two Interactive în 2007.

În primul rând, este vorba despre poveste: în timp ce în BioShock aveam de-a face cu personajul fictiv Andrew Ryan care construia Rapture, o citadelă subacvatică multilateral dezvoltată, în Close to the Sun acţiunea are loc pe Helios, o ambarcaţiune gigantică folosită drept centru de operaţiuni de nimeni altul decât savantul Nikola Tesla. Şi, la fel ca în cazul lui Ryan, care s-a înconjurat în Rapture de minţi luminate din mai toate domeniile, şi acest Tesla imaginar şi-a făcut un scop în viaţa din recrutarea celor mai sclipitori oameni de ştiinţă pe Helios. Iar în timp ce Ryan avea de furcă cu Frank Fontaine, Tesla are ceva de împărţit cu Thomas Edison şi spionii acestuia.

În tot acest context aproape copiat la xerox, jucătorii intră în pielea jurnalistei Rose Archer, invitată pe Helios chiar de către sora sa, Ada Archer, una dintre cele mai apreciate cercetătoare de pe nava-mamut condusă de Tesla. Ajunsă pe vapor, Rose îl găseşte curprins de un haos total, puţinii supravieţuitori rămaşi fiind vânaţi şi ucişi de o forţă misterioasă. Lăsând la o parte asemănările evidente cu BioShock, intriga din Close to the Sun pare interesantă, cel puţin la prima vedere. Din păcate, povestea se dovedeşte a fi de o simplitate supărătoare, în ciuda aşa-ziselor răsturnări de situaţie şi a personajelor misterioase pe care producătorii au încercat să le introducă în ecuaţie. Îşi fac apariţia şi inconsistenţe narative, anumite semne de întrebare ivite pe parcurs neprimind răspunsuri pe parcursul celor aproximativ cinci ore necesare pentru a duce povestea la bun sfârşit.

Şi este păcat, pentru că, pentru un astfel de joc, povestea ar trebui să primeze, în condiţiile în care gameplay-ul nu excelează. În timp ce BioShock era un shooter in adevărata putere a cuvântului, cu o selecţie bogată de arme şi abilităţi speciale (plasmide), Close to the Sun se limiteaza la genul “walking simulator”, cu anumite momente în care protagonista este nevoită să rezolve unele puzzle-uri pentru a progresa. Şi nu vă închipuiţi că aceste puzzle-uri sunt dificile, din contră, majoritatea acestor “piedici” se pot rezolva prin simpla acţionare a unui buton sau găsirea combinaţiilor “secrete” ce permit deschiderea anumitor uşi.

De asemenea, în câteva momente mai tensionate, în Close to the Sun veţi avea ocazia să luaţi parte şi la niste urmăriri în viteză, în care jucătorii trebuie să o ghideze pe protagonistă pentru a scăpa de urmăritorii ei misterioşi. Acestea nu sunt însă prea bine puse la punct, fiind pus un accent destul de mare pe conceptul de “trial and error” în detrimentul unei abordări ceva mai intuitive. De asemenea, scurta aventură la bordul navei Helios mai poate fi prelungită un pic dacă staţi şi căutaţi documentele colecţionabile tematice, răspândite prin fiecare dintre cele zece capitole ale jocului (spre exemplu, în laboratoarele ambarcaţiunii veţi găsi scheme ale invenţiilor lui Tesla, în sala motoarelor rapoarte ale inspecţiilor tehnice, iar în teatrul navei afişe cu diferiţi artişti etc.).

Close to the Sun excelează însă când vine vorba de prezentarea grafică şi, în special, în privinţa stilului artistic ce defineşte fiecare locaţie de pe Helios pe care avem ocazia să o vizităm, jocul fiind construit cu ajutorul Unreal Engine 4. Din păcate, când vine vorba de grafică, există şi o serie de minusuri: modelele personajelor umane sunt cu mult sub nivelul mediilor înconjurătoare şi nici animaţiile acestora nu excelează. Nici optimizarea nu este tocmai exemplară, făcându-şi apariţia momente în care framerate-ul scade vizibil şi deranjant, chiar şi atunci când folosiţi o placă video de cea mai nouă generaţie, cum ar fi un GeForce RTX 2080 Ti. Totuşi, ritmul mai degrabă lent al jocului, orientat către explorare, diminuează impactul negativ al acestor fluctuaţii de performanţă.

În privinţa porţiunii audio a jocului, se fac remarcate vocile personajelor, deşi nu într-o manieră neapărat entuziasmantă. Prestaţia actorilor este decentă, însă oarecum deranjanta în anumite privinţe (vocea lui Tesla este definiţia stereotipului), marea problemă fiind însă legată de mixarea acestora, de multe ori dialogurile fiind acoperite de efectele sonore de ambianţă. Un alt aspect mai puţin plăcut (cel puţin pentru o anumită categorie de public) este disponibilitatea exclusivă a lui Close to the Sun prin intermediul controversatului serviciu Epic Games Store.

Fanii BioShock pot da o şansă aventurii din Close to the Sun, studioul Storm in a Teacup încercând să abordeze o formulă oarecum similară, chiar dacă mult mai limitată ca “mijloace de exprimare”. În ciuda aspectului grafic încântător pe alocuri, durata de joc relativ scurtă, dar şi povestea oarecum stângace ne impiedică să vă recomandăm Close to the Sun, mai ales la preţul său actual. Totuşi, în cadrul unei campanii de reduceri mai serioase, jocul celor de la Storm in a Teacup ar merita băgat în seamă.